Acasă Mamici talentate A fost odată, tare departe...

A fost odată, tare departe…

A fost o salvatoare de inima grea si un copil care nu zbiera furios zadarnic.

Cam asta a ieșit din exercițiul recomandat de Inoza pe care îl găsiți aici.

Nimic ıntâmplător! Am fost o salvatoare de inimi grele, ale altora mereu, până când am înțeles că nu pot salva pe nimeni și că nici nu este responsabilitatea mea. Am încercat să caut scuze şi să salvez inimi, oameni, vieți până când am privit spre copilul interior și am înțeles că nu era furios în zadar. Zbiera cât îl țineau plămânii, trăgea de mine și îmi spunea: hei, nu mai fugi! Iubește-mă! Acceptă-mă! Ia-mă în brațe și plângi și râzi şi hai să ne jucåm!

Îmi iubesc în sfârșit viața. Da, o iubesc fix așa cum e, cum vine, cu ceea ce îmi servește. Le trăiesc pe toate intens și nu mă mai judec pentru nimic.

Privesc spre oameni, dincolo de ceea ce afișează ei, îi dezbrac de măști și îi îmbrățișez așa cum sunt. Sau plec. Mai mult plec atunci când îmi dau seama că nu pot trăi cu ceva ce nu se(mai) potrivește cu mine.

Plec din relații de prietenie, de business, de orice fel, dar nu mai judec. Și nu mai încerc să salvez, mai ales nu mai încerc să salvez! Nu am cum și nici nu îmi mai doresc. Las oamenii să fie și eu sunt! Las oamenii să facă ce vor și eu fac! Las oamenii să simtă, să se mintă, să viseze, să spere, să fie EI și eu sunt EU și nu aș mai permite nimănui să mă schimbe!

Mă întreb unde aș fi ajuns dacă nu aș fi căutat în mine răspunsuri la întrebări care m-au măcinat ani la rând și nu, nu vreau să-mi răspund la această întrebare, pentru că știu, îmi amintesc cu câtă sete aș fi înghițit orice calmant, orice gălușcă, orice ar fi putut să facă copilul furios din mine să tacă, să mă lase, să nu mai tragă atât de mine.

Azi aleg să iubesc copilul interior și să fiu împăcată cu tot ceea ce a făcut adultul. Să înțeleg că atât am știut și putut la vremea aia și că este în regulă să ne mai împiedicăm, să mai avem o julitură pe suflet, o lovitură care ne va aminti despre cât de puternici suntem.

Spune-mi, de câte ori ai fost salvator? Dar copilul? Copilul din tine îl asculti? Îl iubești?

Articolul precedentRămâne eroina mea, oricum ar fi
Articolul următorDa, sunt o mamă rea!

1 COMENTARIU

  1. Tu ești o eroină, copilă și mamă 🙂 Ti-am spus cat de mult te admir. Zilele astea citeam cartea pe care mi-a trimis-o Ioana – Printesa Urbana, ultimul ei roman. M-am gandit fix la tine, inca nu sunt pe la jumatate. Dar ni se potriveste, cum sunt sigura ca se va potrivi si altor mame.

    Între timp eu îmi îndrept atentia catre povesti pentru copiii si parintii care se au doar… unul pe celalalt. Si daca sunt 3 copii si daca e unul. Și un părinte. Indiferent ce alegi tu, sa salvezi sau nu, uneori ai facut gesturi care au pus balsam pe inimi și nici nu ti-ai dat seama. Deci grija pentru cei pe care Cerul ni-i scoate-n cale nu trebuie să fie un efort ci o plăcere. Si stiu că asa a fost pentru tine.

    sa fiti bine, te imbratisez!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai citite

Recomandări

Ultimele articole

Comentarii