Adevarul despre dormitul cu copiii

Adevarul despre dormitul cu copiii

Ieri când a venit femeia să facă curătenie am fost tentată să scot pătuţul din dormitor. Mai este spaţiu doar cât să ies spre uşă şi să mă întorc să dorm. Atât. Denis îmi tot zice să îl pun pe olx. Nu greşeşte. Îmi vine să îl pun şi să specific că a avut ţepi care nu o lăsau pe fiică-mea să doarmă, insă atunci când mă liniştesc, îmi dau seamă că e pătuţul ei şi chiar dacă nu doarme in el, uneori mai întinde mânuţele pentru a se juca acolo. Dacă nu e pat, e loc de joacă, vorba aia! M-am chinuit să o invăt în pătut, cât am putut eu, cât m-au ţinut balamalele, mai aveam să o pun de 1000 de ori pe noapte dacă de 1000 de ori pe noapte se trezea, insă mi-a fost frică că ajung să mă urc cu ea şi acel pătut nu ţine 55 kg.

Dacă eu nu aş fi fost ,, obligată”să dorm cu doi copii, să dorm la mijloc unde nu mi-a plăcut în viaţa mea, să mă trezesc dimineată cu dureri de oase şi oscioare, nu aş fi încercat niciodată să o pun în pătuţul ei.

Adevărul este că ador să o simţ langă în mine. Să o văd cum se pierde în patul ăsta imens, cum caută sânul noaptea, să simţ mirosul ei de bebe, unic, de care nu mă satur şi pe care timpul se pare că mi-l fură repede şi sigur.

Adevărul este că nu mai pot nici eu să dorm fără ea şi nici ea fără mine. Sau poate că eu sunt egoistă şi sufăr mai mult după ea decât suferă ea după răsfătul de a sta la sân pentru că într-o noapte am reuşit să o adorm în pătut şi nu am putut să dorm în patul meu care era lipit de al ei. Mă rugăm la Dumnezeu să se trezească ca să o iau mai repede langă mine şi să pup nişte ochi, obrăjori, năsuc şi frunte.

Am tânjit mult după aceste clipe şi eram sigură că nu mă voi mai întâlni cu ele, iar dacă Dumnezeu a vrut să mai trăiesc o dată experienţa de a fi mamă, ar fi păcat să mă împiedic de nişte reguli şi să nu îmi ţin puiul cât de mult pot langă mine.

Ar fi păcat să îmi cresc copilul că pe o păpusă barbie fără să îmi ascult înstinctul; Să ascult vecină, prietenă, bunica, o altă mamă în loc să acult ce spune interiorul meu şi să acţionez că atare.

Uneori mă uit la mine cât de mică sunt ( 1, 60 cm ) şi ţin în braţe o mogâldeaţă iar cel mare îmi ajunge exact până sub braţ. Am multe zile în care mă simţ vinovată că nu mai am timp pentru joacă cu cel mare, că nu mai am timp de blog, că de mine nici nu se mai pune problema să mă îngrijesc aşa cum o făceam cu an în urmă. Cu toate astea sunt mândră de mine pentru că i-am mângâiat, dezmierdat şi alintat cât de mult am putut. I-am pupat până ce m-au durut buzele, ,am adormit cu ei la pieptul meu şi i-am ţinut cât de mult au vrut . O fac în continuare. Mai puţin cu cel mare pentru că el chiar este mare şi realizez asta rar.

Iubesc sa dorm cu copiii mei

Într-o zi îmi va fi dor să dorm inghesuită, să mă trezesc cu dor de oase de la dormitul pe aceeaşi parte, de nopţile nedormite, de plâns de bebeluş, de toane de copil răsfătat sau obosit.

Îmi va fi dor şi voi suferi ca un câine chiar dacă ştiu că vor fi tot copii pentru mine pană îmi voi da ultima suflare şi că fiecare etapă este frumoasă, insă recunosc, eu iubesc viaţa asta de mamă fără timp, de zâmbete sincere, de imbrătisări calde, de strâns jucării, gătit pentru bebeluş, dus la scoală copil mare. Iubesc viaţa mea , asta simplă, dar în care efectiv mă simţ aruncată într-un butoi cu fericire din care nu îmi doresc să mă scoată nimeni vreodata.

Iubesc să dorm cu ei chiar dacă îmi este un dor nebun să adorm langă soţul meu în timp ce îmi face un masaj, să fugim la orice oră din noapte şi să bem o cafea când lumea doarme, să nu avem reguli şi să nu ştim ce preţ are timpul.

Iubesc să dorm cu ei chiar dacă nu mai ştiu cum este să mă întind în tot patul şi să nu mă trezească nici alarma şi nici un plânset sau râset, nici o jucărie trântită de pămant.

Iubesc să dorm cu ei chiar dacă lenjeria mea preferata nu poate să stea mai mult de două zile pe pat, chiar dacă trebuie să adorm impreună cu spiderman, sau cu vreo păpusă, chiar dacă capul meu nu se mai odihneşte pe pernă ci pe jucării de plus. Iubesc să dorm cu ei chiar dacă nu prea dorm!

Iubesc să dorm cu ei pentru că dimineaţa nu am timp să îmi amintesc visele, nici să îmi număr firele de păr alb în oglindă, nici să conştientizez că mă asteaptă incă o zi în care la final mă vor durea toate şi ochii mei nu vor mai putea fi ţinuţi deschişi nici cu scobitori.

Da,adevărul este că ai mei copii nu dorm singuri pentru că nu ştiu cată nevoie au ei de mine,dar eu am mare nevoie de ei. Eu am nevoie să trăiesc viaţa la intensitate maximă, să mă bucur de fiecare clipă şi să nu am timp să număr nimic. Nici greşelile, nici durerile, nici anii care zboară.

Da, acesta este adevarul despre dormitul cu copiii! Dorm cu mine pentru ca am nevoie de ei ca de aer, asa cum sunt convinsa ca simte orice mama!

Un comentariu

  1. Eu de mult timp am realizat ca mai de graba am nevoie sa dorm eu cu cel mic decat el. Al meu a dormit foarte putin timp in patut, acum patul nostru e si patul lui. Si suntem fericiti sa dormim toti impreuna. In ciuda unor „specialisti” care tot ne indeamna cat de periculos este dormitul in patul parintilor doar ca sa isi vanda ei patuturile, mai sunt si adevarati specialisti care sustin faptul ca dormitul cu parintii le ofera sentimentul acela de siguranta si incredere, ca cineva e acolo. Eu nu concep sa dorm fara baiatul meu. Si cand cineva imi spune ca o sa fie rau de mine cand va creste eu ii spun ca va veni vremea cand voi dori sa doarma langa mine, iar el nu va mai vrea. Asa ca ma bucur de fiecare clipa acum cand este mititel.

Lasă un răspuns