Acasă In lumea mea Am crezut că mor, dar n-am mai murit

Am crezut că mor, dar n-am mai murit

330
7

Trec printr-o perioadă grea. Una din aia cum nu mi-a fost dat până la 31 de ani să trăiesc, n-aș fi crezut că la vârsta mea te poți simți atât de rău, fiind aparent sânătoasă. Adică o răceală să te țintuiască în halul ăsta la pat era ceva SF pentru mine, dar iată-mă, venind aici și povestind despre cum am crezut că mor, dar n-am mai murit.

Adevărul este că într-o zi de duminică pe când mă pregăteam să fac cafeaua, mi-am dat seama că nu pot și nu am chef, eu aia care zâmbește doar la gândul că o dimineață bună începe cu o cafea bună, obligatoriu. Mi-am zis că e duminică, cald și bine și mai ales e vreme bună de dormit, așa că m-am pus din nou în pat lângă copii și am dormit. Am dormit și transpirat, mi-a fost frig și cald, am murit, am luat o pastilă și am înviat. În trei ore eram deja afară cu copiii și chiuiam de fericire că am fentat moartea.

Mă simțisem rău, tare rău, dar îmi era bine, așa ca am adormit-o pe cea mică și m-am apucat de gătit două feluri de mâncare, căci îl loviseră poftele și pe cel mare și am zis să fiu mama-model. Ba chiar am postat și pe facebook că așa răcită nu am fost în viața mea, dar nu am mai apucat să citesc urările de bine căci din nou niște frisoane urâte au dat cu mine in cel mai lung somn.

De acolo mi s-a tăiat filmul, nu știu ce au mâncat copiii, dacă s-a jucat cineva cu ei, dacă au tras de mine. Știu că seara târziu am implorat salvare și cred că a venit repede că nu am apucat decât să mă târăsc până la baie să o spal pe cea mică, apoi m-am trezit cu o injecție de algocalmin, a durut ca naiba, dar țin minte că doamna era revoltată pe faptul că încă alăptam, și-a făcut treaba, m-a liniștit, spunând-mi că patru ore sunt în siguranță apoi a dat cu ușa și dusă a fost.

Mă simțeam mai bine când am pus-o pe cea mică la somn, însă s-a dus naiba tot binele meu când am observat că avea și ea niște frisoane de toată frumusețea și știți că momentele de genul ne scoală din morți.

Am trecut cu bine noaptea, dar a doua zi am luat-o de la capăt cu toată boala,cea mică era lată pe mine, eu lată sub ea, și așa am ținut-o până când am ajuns la medic și ne-am întors cu o plasă de medicamente. A trebuit să opresc alăptarea brusc, deci nu vă imaginați cât de mișto trebuie să fie să ai temperatură din patru în patru ore, un copil la care îî ies doi dinți, e cu roșu în gât și îl mai privezi și de bucuria lui cea mai mare, aceea de a sta la sân zi și noapte. S-a dus naiba înțărcarea mea blândă, noroc că ea pare foarte împăcată cu situația.

Azi la aproape două săptămâni ea este bine, eu aș vrea să spun același lucru despre mine, însă nu este deloc așa. Simt că am căzut de undeva, de pe o altă planetă și nu pot să pricep ce caut eu în viața mea. E drept că traversez o perioadă grea din foarte multe puncte de vedere, că de data asta căsnicia mea s-a dus la dracu cu ultima speranță pe care o mai aveam și că îmi caut chirie ca să încep o viață nouă alături de copiii mei. Nu mă întrebați dacă pot, dacă e ușor sau greu, dacă am curaj, știu doar că nu există cale de altceva și mai știu că am văzut cu ochii mei că viața e imprevizibilă, că aș fi putut să mor și mi-am dat seama că nu am apucat să trăiesc fericită.

Acum că tot am rămas în viață, nu am încotro decât să fiu fericită. Mă dezmeticesc, mai aștept puțin să mă recuperez și încep să trăiesc. Eu nu sunt nici parazit, nici curvă, nici zdreanță. Eu nu sunt nici proastă, nici urâtă, nici genul de femeie care să trăiască în mediocritate. Nu sunt deloc femeia ori mama perfectă, însă mă uit la copiii mei și dacă mi-aș vedea fiica tratată la fel de un bărbat, îmi dau seama că aș fi capabilă de orice, iar dacă mi-aș vedea băiatul peste ani jignind sau lovind femeia care i-a făcut un copil, ori oricare altă femeie din viața lui, aș fi prima vinovată și de neiertat.

Mă adun și îmi promit că dacă nu am murit acum de la boală și am putut să suport și un scandal care mi-a arătat încă o dată cât valorez eu în fața unui bărbat pentru care mă tot mințeam că însemn mult, ceea ce urmează este floare la ureche și adevarata viață începe atunci când ai curajul să hotărăști că meriți să fii fericită!

Așa că nu am mai murit, nici nu am cum, mă așteaptă o viață lungă și frumoasă. Am planuri frumoase de viitor cu blogul, cu pasiunea mea pentru manichiura, dar mai ales cu viața mea. Nu concep să fie greu, chiar dacă știu că nici ușor nu va fi.

Cam astea sunt motivele pentru care am lipsit, sper, însă să nu se mai întâmple, îmi doresc să scriu zilnic, să evoluez, să susțin femeile abuzate, să vă povestesc despre copiii de la Sf Mina (voi merge în August la ei).

îMI DORESC SĂ TRĂIESC AȘA CUM NU AM ȘTIUT SĂ O FAC PÂNĂ ACUM!

PS: Poza este făcută în Centrul Comercial Auchan Craiova, în timpul ăsta am reușit să merg și la shopping, vă povestesc curând pe blog despre ce este vorba.

7 COMENTARII

  1. Îmi pare rău că treci prin atâtea.. Ști uneori îmi e și teama sa citesc ce ai scris, rezonez atât de mult cu aproape tot, parca îmi scri viata mea.. Parca e în oglinda…acum o luna asa am fost și eu.. Și după o săptămână de răceală cumplita și febra de 40 și stat cu a mica, au răcit ele.. Eu am făcut pneumonie… O hoo… Iar cu soțul.. E zona crepusculara… Doar ca la noi e psihic… Dacă r fi abuz fizic probabil mi as lua lumea n cap… Cred.. Sper…. Dar încă n am curaj :(.. Dar ca tu om frumos, ai curaj sa o iei de la capăt, ai curaj sa muti munții din loc.. Și pentru asta te felicit, ești un om puternic și îți doresc din suflet putere sa treci peste toate… Sa ai noroc în viata sa ți faci fericirea asa cum ți o dorești.. Multa sănătate.. 🤗💕

    • Of, imi pare rau ca rezonezi cu ceea ce ține de partea urata a lucrurilor. Eu voi fi bine. Am ales. Sper ca si tu…te imbratisez tare si poate ne vedem la o cafea. Pupici

  2. Uff, ‘bucurie’ dupa ‘bucurie’. Dar si eu cred ca va fi mult mai bine de acum incolo. Nu as suporta nici eu prezenta unui om cu care sa nu mai fac echipa, copiii ar fi mult mai afectati intr-o asemenea relatie, decat cu tatal vazut doar in weekend sau cand cadeti voi de acord.

    BAFTA iti doresc si putere sa faci binele pe care-l meriti.

    • Exact. Cel mai dureros este cand se intampla in fata copiilor, cand nu mai exista respect din nicio parte, cand de iubire nici nu mai poate fi vorba, dar cred ca toate se intampla cu un scop si mai cred ca fiecare durere este o lectie. Te imbratisez!😚

  3. Îmi pare tare rău că treci prin asta! În primul rând, sănătate multă ţie şi minunilor tale!
    În ceea ce priveşte căsnicia, deşi cred că nu e deloc uşor, dacă tu ai ales varianta asta înseamnă că ştii că asta e şi cea mai bună pentru tine. Aşa că îţi doresc să fii în continuare la fel de puternică, cum ştiu că eşti, şi să îţi regăseşti liniştea!
    Numai bine îţi doresc! Ai grijă de tine!

    • Potecuta, doar stii…am luptat cu toate fortele sa fie bine. Nu e capat de drum. Va fi bine, alta variantă nu exista.
      Mulțumim mult! Te îmbrățișez tare!❤

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here