Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam pe articolele din urmă și scriam inclusiv atunci când eram lăuză, obosită,  nemâncată, nedormită și plină de frustrări.

Nu am putut să mai scriu nici măcar un articol prin care să anunț că ,,fug în lume, sunt ok”, așa cum ar fi fost frumos din partea mea, față de voi cei care mă citiți, îmi scrieți și m-ați întrebat în toată perioada asta unde sunt, de ce nu mai scriu, ce am pățit.  Pur și simplu am intrat într-un blocaj din care credeam că nu voi mai ieși niciodată, dar iată că Ana Nicolescu de la Parenting PR m-a convins că e timpul să scriu din nou, să revin cu picioarele pe pământ și să nu mă desprind de această pasiune pentru nimeni și nimic.  Așadar iau măsuri în sensul ăsta și diseară deja particip la un eveniment online, organizat de fetele de la Parenting PR unde invitat este Paul Melinte, co-fondator Tikaboo.ro, autor de carte, co-fondator Picasso Copywriting și omul care pe mine mă motivează de multe ori prin poveștile lui despre succes.

Ce am mai făcut cât am stat fugară

Am trăit! Asta îmi vine să spun și asta voi spune, pentru că este sentimentul care mă încearcă de câte ori îmi amintesc de pandemie, perioadă care a picat la fix cu fuga mea, deși nu au nici cea mai mică legătură. Am trăit relaxată fiecare clipă și am luat totul ca pe o lecție. M-am plâns și eu de izolare, dar nu atât cât să nu mai pot. A fost greu și pentru mine, chiar dacă iubesc să stau în casă. Faptul că acest lucru mi s-a impus nu a picat deloc bine fetiței rebele din mine.

Am citit puțin și  nu am scris deloc. Atunci când s-a anunțat că vom sta în casă și vom ieși doar pentru lucruri urgente am fost printre puținii oameni care a zambit în sinea sa și a spus: ,, iei, în sfârșit timp pentru mine și pasiunile mele”! Adevărul adevărat este că am citit foarte puțin, practic am început mai multe cărți și am citit doar trei, iar de scris după cum bine știți nu am scris.

Am rupt legături vechi și am cunoscut oameni noi, iar treaba asta face parte din evoluția noastră  pe acest pământ.  Mi-a fost greu ani mulți să renunț la oameni cu care nu mai rezonam, însă azi consider că pot face acest lucru atât de bine încât mă întreb cum am putut să accept ani la rând să rămân în relații toxice. Adevărul este că toate mi-au fost lecții, dar se putea mai bine.

M-am îngrășat! Subiect dureros pentru o femeie care toată viața ei a fost slăbănoagă, însă da, iată că nu a mințit cine a spus că de la o vârstă treaba cu kg în plus nu mai este o joacă. Pandemia mi-a adus și mie 7 kg . A fost de ajuns să renunț la fumat și să mă abonez la cornurile Magic cu glazură de ciocolată ca să nu mă mai încadrez în top cele mai slabe femei din lume. Râd, deși nu este râsul meu. Toată viața mea am visat să pun măcar 5 kg pe mine, măcar de dragul bunicii care nu uita să mă întrebe când mă îngraș și eu, așa că de acum o să fiu mai atentă la  ce îmi doresc, s-ar putea să mi se întâmple.

Am început să alerg. Nu am alergat în viața mea. Ba mai mult decât atât orele la care chiuleam cel mai des în liceu erau cele de sport, însă în momentul în care am pus căștile în urechi și am făcut câțiva pași m-am simțit atât de liberăăăă… sper să nu renunț la asta vreodată și să ajung să alerg 5 zile pe saptămână.

M-am întors la job, mai exact la pasiunea mea pentru unghii. Așadar lucrez din nou, chiar dacă într-un domeniu care își revine greu după pandemie și stau mai mult acasă decât la salon, însă decizia de a fi din nou independentă financiar mai devreme decât credeam că pot, mă face să mă simt stăpână pe propria viață, liberă, puternică, femeie!

Am trăit un milion de situații, emoții,  am avut revelații, am râs și am plâns, mi-a fost dor, am visat cu ochii deschiși și am știut că într-o zi voi fi din nou aici, cu laptopul în brațe, povestind despre mine, fix așa cum sunt.

Pentru că motivul pentru care am intrat în blocaj avea legătură cu o situație care m-a afectat mult emoțional, mai exact pasiunea mea pentru scris a fost criticată de una dintre cele mai importante ființe din viața mea, am crezut că și dacă voi reveni nu voi mai putea să scriu despre mine, despre viața mea, însă acest articol este dovada vie că ceea ce nu te omoară…te face mai puternic. Nu știu și nu vreau să fiu altfel. Îmi place să cred că unul dintre cele mai bune lucruri pe care le poți face pentru oameni este să împărtășești cu ei experientele tale de viață și să te aștepți la tot felul de reacții. Unii te vor aprecia, alții te vor critica. Vor fi oameni care se vor regăsi și oameni care vor avea de învățat.

Așadar, bine v-am regăsit!

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Am plecat. Nu regret nimic.

Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Despre cum am luat-o de la zero cu gândaci...

M-am mutat de două săptămâni cu hainele în genti, saci menajeri, pungi, cutii,  și...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam...

Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.