Am plecat. Nu regret nimic.


Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în scrumieră și priveam cu nostalgie pereții care știau deja multe despre mine în cei doi ani și două luni cât am locuit acolo. Ei îmi știau și plânsul ascuns între palme și râsul zgomotos. Ei mi-au știut secrtele, neputințele, frustrările. De ei m-am rezemat de multe ori și în ei mi-am izbit pumnii în dățile în care mă simțeam copleșită de  tot.
Știam că este ultima oară cand mai văd barul ăla din bucatarie, interfonul de pe hol care ma enervase doi ani, tabloul de curent al caror sigurante sarisera de multe ori atunci cand eu ma mutasem singura aici cu doi copii si multi saci cu haine, cărți,  și noi perspective. Mă simțeam puternică și slabă, curajoasă și lașă, eliberată și închisă pe viată. Mă simțeam cumva și în același timp nu mai simțeam nimic.
Dacă mă mai durea ceva din tot ceea ce mă duruse candva… Era esecul.
,, dar poți să ai succes esuând” mi-am spus apoi și mi-am strigat fiica,  care dansa băgată în colăceul pentru înot și aștepta cu nerăbdare să-si cunoască camera:
– mergem acum, mami? Gata? Plecăm?
– Nu, mami, nu mergem acum, dar vom pleca curând
– Și pot sa vin la tati cand vleau eu, nu?
-da, iubită mică, da. Intre tine și tati nu se va schimba nimic. Pe tine tati te iubeste!
I-am spus așa și fiindcă cred în iubirea dintre copii și părinți cum nu cred în nimic mai mult și fiindcă stiți voi… Treaba mamelor divorțate este să panseze rănile puilor nevinovați.
Am plecat și mă simt liberă! Am plecat si nu mă întorc, fiindca am dărâmat castelul la care am construit 8 ani. Și nu îmi pare rau. Pusesem iubire, dar si vorbe grele, înselat, mințit, lovituri multe în ceea ce aveam noi mai de preț: sufletele noastre!
 Am plecat pentru că îmi iubesc copiii, dar nu mai eram mama cea mai bună pentru ei. Mă clătinam din toate balamalele și clătinam și universul lor.
Am plecat pentru că am învățat respectul de sine prin lecții pe care nici o femeie nu le merită.
Am plecat de acolo de unde mai plecasem și mă întorsesem mai decisă decât orice luptător: ,,eu pot sa salvez aceasta casnicie! Dacă eu mă schimb lucrurile se vor îndrepta.”
Dar adevărul este că omul care te-a rănit o dată o va mai face de un milion de ori cu pretenția să iei totul de bun, pentru că ce? Nimic nou! Dacă ai iertat o dată mai poți si a mia oară. Am plecat, pentru că mă iubesc și îmi iubesc copiii și dacă ar fi să o iau de la capăt de încă atâtea ori cu încă  atâția copii aș face-o cu ochii închiși, pentru că în viața mea doar eu pot să decid până unde și câte clipe permit să se irosească degeaba.
Și aȘ vrea ca de acum doar să traiesc. Aș vrea să găsesc în mine curajul de a explica fiecărei femei în parte că nimic, dar nimic nu se construiește din iluzii.
Aș vrea să pot să schimb ceva în Romania lui 2020 unde ni se pare înca normal ca bărbatul să trateze femeia fără respect în condițiile în care ți-e rușine și unui cățel să îi mai spui : marș!
Aș vrea să pot schimba ceva și să nu mai văd femei care se agață de scuze puerile pentru a rămâne în relații toxice. Nu există nici un motiv pe lume care să țină o femeie pe loc. Femeia dacă vrea mută munții din loc din priviri, iar copiii nu sunt piedici, ci putere! Ei sunt forța noastră de a merge mai departe, fiindcă nici o mamă nu poate fi blândă cu copilul ei în timp ce sufletul îi este făcut bucăți fix de cel căruia i-ar fi adus și luna de pe cer nu doar copii născuți din iubire.
Aș vrea să schimb ceva, dar am început cu mine, pentru că mi-a fost rușine de ori de câte ori veneau femei spre mine și mă admirau, iar eu știam că există ceva cu care mă rușinez: faptul că am acceptat ani la rând să înot în mocirlă când cinstit față de mine și copiii mei era să plec și să-i învăț despre respect prin propriul exemplu. Acum stiu că pot. Acum știu cu adevărat cine sunt. Acum mă iubesc și mă respect și ce spun alții despre mine nu mai este treaba mea!
Dacă regret ceva? Absolut nimic! Toate se întâmplă cu un scop și la momentul potrivit, iar eu știu că pe mine și copiii mei ne  așteaptă un viitor frumos în față.
Articolul precedentAm fugit. De ce?
Articolul următorViața e magie, trăiește-o!
Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Am plecat. Nu regret nimic.

Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți...

Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Viața e magie, trăiește-o!

Daca crezi că iți scriu din vârful unui munte, de pe o insula pustie,...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.