Aşa e maritată. Îţi mai dă şi câte una din când în când dacă eşti proastă gură ( fragment din Delia)

Am sunat-o pe mama. Ştiam ce Îmi va spune. Nu m-a surprins. Nu mă aşteptam să îmi zică că uşa casei ei îmi va fi mereu deschisă şi că mă aşteaptă ca să îmi sufle pe răni. Nu mă aşteptam la nimic în mod special. Voiam doar să îi spun că sunt nefericită. Şi aş fi vrut să văd că îi pasă.

– Ştii, mamă, eu şi Eugen…

– Veniţi pe la mine?

-Nu.

-Dar?

-Eu si Eugen nu ne mai înţelegem, mamă!

-Ei, da’ la cine crezi tu ca e lapte si miere în casă, mamă?

– mamă, e grav! Eu nu mai pot să trăiesc aşa!

– da’ ce-ţi face de este aşa grav?

– mamă, mă asculţi? Acum. Măcar o dată. Ascultă-mă şi atât.

-hai spune, dar nu mă ţine mult că am treabă.

– aaa. Lasă, mamă! Fă-ţi treaba! Nu e aşa important ce simt eu

-eh, că sensibilă mai eşti! Da’ spune, femeie! Ce-ţi face? Te pune să-i speli, să-i calci, să-i faci mâncare? Pai ce credeai ca stai in puf ca la mine? Asa e maritata, mama!

– ma bate. Ma inseala. Ma jigneste. Asa e maritata, mama?

– si asa e la unele care se grabesc si nu se uita ce panarame de barbati isi iau.

– deci nu esti surprinsa deloc?

-Nu. Ce tu crezi ca eu nu te-am vazut cand veniti pe aici? Esti si tu a naiba de n-ai pereche! Oricat ti-ar vorbi frumos tu tot nemultumita esti si te uiti la el mai urat decat la dracu.

-pentru ca se preface,mama!

– da cu ce se preface, fatalica? Eu  l-am vazut cum iti pune in farfurie, cum te intreaba daca ai nevoie de ceva, mai are un pic si iti da cu lingurita in gura ca la bebelusi. Pe Carla o iubeste…e topit dupa ea!

-Mai, mama. Se preface in fata ta si a prietenilor nostri. Eugen nu este asa. Tu pricepi ca ma inseala?

-auz’? Sa-ti mai spun una. Apai cand barbatului nu ii dai ce-i trebuie se duce la alta. Vezi ca poate te lasa si pe drumuri pentru ea. Si e numai vina ta.  Tu crezi ca asa se tine un barbat? Cum vezi in telenovele? Cu inimioare si petale? Se duce dracu asa. Aia e la inceput, dupa aia adio inimioare.

– Asa. Si cand ma bate tot eu sunt vinovata?

-eee. Cine stie cum il prinzi nervos si obosit si el de la munca si dai tu din gura ca deh, asa suntem noi femeile.

-mama, tu te auzi ce spui?

-da ce spun? Spun realitatea. Cum ti-am spus mereu. Nu e usor maritata.

– Doamne, mama! Ma lasi fara cuvinte.

-ei te las fara cuvinte! Ca doar nu te-o juca in picioare. Ti-o mai da si el cate una asa din mers ca cine stie ce ii zici tu. Hai ca nici cu tine nu mi-e rusine!

-adica tie ti se pare normal?

– nu mi se pare chiar normal. Dar ce sa faci? Te-ai maritat, ai facut si copil, e omu’ tau. Trebuie sa stai.

– Ba nu stau! Nu mai stau, mama! Nu mai stauuuu! Intelegi? Nu mai stau!

-Da ce-ai de urli asa? Si unde te duci? La tac’tu?  Doamne iarta-ma ca ma faci de fac pacate cu gura.

-ah ca ce m-as mai duce si la el de nu ar fi Carla. De-ar trai el,nu as lua eu bataie. Nu s-ar atinge boul asta de mine cu un deget.

– eh, asta asa e. Ai si tu dreptate. Dar nu ai incotro decat sa rabzi. M-a mai altoit si pe mine tac’tu cand eram proasta de gura. Cat il vedeai tu de bun.

-te-o fi altoit, mama,dar eu nu vreau viata din asta.

– ei,dar tu ce vrei? Fata, Delia. Tu crezi ca viata e usoara? Eheeee, cate o sa mai induri…

– Da! Cred ca e frumoasa. Cred ca e viata mea si am dreptul sa mi-o fac frumoasa.

-asa. Si tu ce vrei acum? De aia ma tinusi de taina? Ca sa imi spui ca vezi doamne te inseala omu’tau si ca iti da cate una?

-aaa, nu mama! Te sunasem sa iti spun ca nu mai pot de bine si sa te intreb daca mergi in vacante cu noi.

-hai ca esti obraznica!

– bine, mai vorbim!

– bine. Pa.

E mama si o iubesc . Nu vreau sa o pierd si pe ea asa cum l-am pierdut pe tata, dar…Doamne, de ce nu ma intelege? Daca fata mea m-ar fi sunat era de ajuns sa imi spuna ca nu este fericita langa barbatul ei si ma duceam dupa ea. Mama mi-a spsus ca e normal. Ca eu sunt proasta de gura. Ca viata nu e asa simpla. Ca m-am maritat si sa suport. Ea nu stie cat am suportat eu inainte sa ajung  sa fiu proasta de gura asa cum spune. Ea nu stie ca prima palma am luat-o pentru ca el m-a inselat. Ea nu stie ca m-a strans de gat pentru ca nu am avut chef sa mananc noaptea tarziu cand a venit el de la munca. Ea nu stie ca el m-a injurat si jignit de multe ori inainte ca eu sa prind curaj si sa ma comport la fel.

Nu vreau viata asta. Nu o sa raman langa el. Nu imi voi creste fata asistand la batai si scandaluri. Poate daca s-ar schimba… daca am putea si noi sa stam de vorba fara sa ne certam si apoi sa ma loveasca…poate as mai da o sansa. Poate as ramane. Poate trebuie sa ma schimb si eu.

Off, Doamne! Incotro sa ma duc? Cum sa fac sa fie bine? Nu mai pot…nu mai pot asa!

6 thoughts on “Aşa e maritată. Îţi mai dă şi câte una din când în când dacă eşti proastă gură ( fragment din Delia)

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: