Azi am citit in ochi de mama nedormiti

Azi, în timp ce aşteptam la coada de la bancă pentru a-mi ridica cardul, o mamă cu un copil în braţe şi altul de mână aştepta să îi vina rândul. Era epuizată. Cel din braţe plângea, cel mare se plictisise. Se vedea că îşi pusese pe ea hainele pe care le găsise prin casă, că trecuse mult timp de când nu apucase să doarmă, că a obosit şi că era într-una dintre zilele alea proaste în care orice mamă ar vrea să îşi ia concediu să plece în lume, oriunde s-ar oferi un pat moale şi o mâncare caldă.

Mă privea pe sub coada ochiului, nu era deloc în largul ei. Eu aveam una dintre zilele alea bune, cu fond de ten pe faţă şi rimel pe gene,cu pantaloni stramti şi tricou colorat. Aveam braţele goale căci cea mică era cu tatal ei  în maşină iar cel mare prin vecini la joacă, dar…

Aş fi vrut să îi vorbesc femeii de azi. Să îi iau copilul din braţe şi să o las liberă măcar 10 minute;
Să îi spun că şi eu am doi copii şi multe zile în care plec in  bluza de pijama la şcoală că să îl duc pe cel mare şi că am avut şi pantalonii rupţi pe stradă;
Aş fi vrut să îi spun că şi eu uit să mă privesc în oglindă şi că nu m-am mai plictisit de mult timp;
Să îi povestesc despre zilele în care am simţit că toată lumea mea se prăbuşeşte fără că să am un motiv anume;
Să ştie că şi eu sunt mamă ca şi ea şi că pot să înţeleg un copil plictisit şi un bebe obosit şi că toate astea trec;
Aş fi vrut să pot să îi povestesc despre câte rugăciuni mi-am făcut ca să nu plângă cea mică chiar atunci când aveam cea mai urgentă treabă şi despre cum şi eu am stat la coadă la farmacii, în market şi oriunde a fost nevoie, aşa, legată de mâini şi de picioare;
Azi aş fi vrut să pot să îmbrăţişez acea femeie şi să-i spun că este minunată, că este frumoasă şi nemachiata şi cu cearcăne, că este o mamă bună chiar dacă ar vrea măcar o oră fără copiii ei;
Azi am văzut o mamă în care m-am regăsit fără să îmi povestească ceva;
Azi am citit în ochi de mamă nedormiţi şi am înţeles mai multe decât ar fi putut să-mi spună glasul ei care ruga: ,, nu mai plânge, puiul meu”…

23 thoughts on “Azi am citit in ochi de mama nedormiti

  • pana si eu, care nu sunt mama inca, si imi dau seama cand vad o mama care nu stie ce sa mai faca. Azi ploua in Bucuresti si o mamica destul de tanara, se oprise, tinea umbrela deasupra caruciorului si a fetitei de vreo 3-4 anisori, lasandu-se pe ea in ploaie si privea undeva, ea stie unde, cautand o solutie ca sa isi continue drumul cu ei protejati…

  • Mi-au dat lacrimile si m-am regasit in cuvintele tale. Uneori am si eu nevoie de o imbratisare si de un „te inteleg” de la cineva care chiar stie ce simt..

  • Cred ca orice femeie care este mama intelege perfect ceea ce ai scris tu aici si sunt convinsa ca noi toate, mamele, am trecut prin asemenea momente macar o data in viata. Eheeee, imi aduc si eu aminte cand era fetita mea mica si nu mai aveam timp de nimic…iar acum sunt la momentul cu „plictiseala”, ca are 2 anisori si se plictiseste imediat si nici nu are stare!

  • 🙁 Mi-ai adus aminte de perioada in care baietelul meu era micut, bebelus inca. Vai cate nopti nedormite!
    Eram ca teleghidata. Si, asa ca si femeia despre care vorbesti, nu dadeam importanta la cum ma imbrac.
    Norocul a fost ca nu prea am avut nevoie sa ies din casa. Dar nici asta nu a fost bine, pe de alta parte.
    Nu e usor sa fii mama. Dar e un sacrificiu care peste timp merita.

  • Ca mama, te inteleg perfect. Stiu ce inseamna sa pun pe primul plan pe cei mici si sa fac totul ca sa le fie lor bine chiar daca acel lucru nu ar fi potrivit pentru mine.

  • Si eu sunt mama. Am avut momente in care nu am avut grija de mine, cand am stat la coada cu copilul in brate si cand l-am luat dupa mine prin ploaie pentru ca nu aveam cu cine il lasa. Tocmai de accea cand vad o mama cu copilul in brate, ii cedez locul meu. Cinci minute in plus sau in minus n-au omorat pe nimeni…

  • Cred ca fiecare ne regasim la un moment al vietii noastre in aceasta poveste. Pentru copii nostrii, indiferent ca sunt mici, sau mari, dar intr-un moment in care au probleme si nevoie de noi, cred ca nu mai conteaza si nici nu realizam ca am uitat sa dam cu ruj, sau am uitat sa punem o bijuterie.

  • Chiar ar fi fost binevenita o incurajare de acest gen. Este foarte important cum ne raportam noi ca oameni la problemele cotidiene… Dar in final nu mai conteaza toate momentele acestea (gen fail-uri), cand ii vezi pe micutii tai fericiti. E ceva de nepretuit 🙂 Iar machiajul tau e foarte reusit si iti vine bine.

  • Auuu…. pana si eu m-am regasit in aceasta femeie, dar asa e, toate trec si la un moment dat o sa ne aduce aminte cu zambetul pe buze de perioadele astea, desi cand suntem direct in ele nu prea ne vine sa zambim.

  • Este trist sa vezi o astfel de imagine si imi imaginez ca acea persoana nu era intr-o forma prea buna. Am fost si eu intr-o stare din aceasta in care ieseam afara doar ca sa doarma copilul si sa nu mai stau i casa si sa-l aud plangand

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: