Caci viata mi-e cocktail

Cocktail de viata

Când am decis prima oară sa-mi deschid un blog habar nu aveam daca o sa scriu, daca voi avea curaj, daca tehnologia ma va face praf( m-a facut de multe ori), dar  mai ales nu speram sa ajung pana aici. Stiam ca vreau sa renunț la caietele pe care scriam verzi si uscate si pe care le rupeam ca sa nu le găsească nimeni. Cumva cred ca ma rusinam cu sentimentele mele de tot felul pe care le asterneam pe o coala albă ori de cate ori simteam ca nu mai pot sa tac, dar nici sa vorbesc cuiva. In momentul in care am decis sa îmi deschid un blog primul lucru la care m-am gandit a fost numele. Habar nu aveam ce sa aleg, insa pentru asta exista prieteni asa ca una dintre cele mai bune prietene ale mele ( multumesc, Ra), mi-a trimis o listă cu idei, iar eu am stiut din prima ca acesta este numele care se potriveste cel mai bine. Stiam ca voi scrie despre mine, despre oamenii importanți din jurul meu, despre cum si cate am trait pana la vârsta asta, toate formând un ,, cocktail de viata”. Si asa a luat viața primul meu blog de care uneori m-am despartit pentru perioade scurte; blog pe care mi-am scris bucuriile si tristetile si prin prisma caruia am cunoscut oameni minunați si prieteni adevărați cu aceleasi pasiuni. cropped-12045216_513271508828385_5160657811135599807_o1.jpg

Am cunoscut poteci, iluzii, margaritare, Agurite, Irine, Corine, Ianolii si multe nume care îmi răsuna in minte de cate ori vine vorba despre bloguri si bloggeri. L-am numit acasa si il voi numi asa toata viața mea pentru ca aici este locul unde poposesc sa îmi las bucuriile si tristetile vieții iar astama ajuta enorm sa pot merge mai departe.

Uneori e bine sa vorbesti, alteori e bine sa taci, insa atunci când alegi ,,sa vorbesti „scriind pe un blog iti asumi faptul ca sunt oameni care vor empatiza cu tine sau care iti vor critica punctul de vedere, modul de a te exprima, gramatica si inclusiv felul tau de a fi. Vei întâlni oameni care te vor indragi foarte tare si te vor lauda si oameni care nu te vor suporta si te vor critica( vestile rele circula repede), insa aceasta este frumusețea unui blog, tocmai acest cocktail de viata de pe care vei avea lucruri de invatat sau vei iesi in secunda doi pentru ca nu te regăsești in ceea ce povesteste femeia din spatele lui. Asadar si dupa ce mi-am indeplinit visul de a ma muta in casuta noua, numele blogului meu ramane COCKTAIL DE VIATA pentru ca viața îmi este un cocktail despre care mai am multe de povestit.

12 Comments

  1. Ruxandra

    26 mai 2016 at 10:43

    Felicitari pentru noua casuta. Sa scrii mereu, la fel de frumos si lin. Te pup.

    1. Cocktail

      26 mai 2016 at 10:49

      Multumesc. te pup, draga mea:***

  2. Ra

    26 mai 2016 at 12:18

    Noua casuta e foarte frumoasa! Vin cu niste cocktail-uri virtuale.

    1. Cocktail

      26 mai 2016 at 17:21

      HE HE. Te pup cu dor!!1

  3. Poteci de dor

    26 mai 2016 at 16:46

    Eu îţi doresc ca de acum, căsuţa cea nouă să îţi găzduiască bucuriile şi fericirile din fiecare zi şi să nu mai ai niciun motiv de supărare!

    Şi pentru că am încercat să îţi răspund la întrebarea de la celălalt post dar îmi spune că pagina nu a fost găsită, încerc şi aici: „Nu. Dar am intrat pe blogul tău, am citit „ne mutăm”, am comentat şi după am văzut la secţiunea „citesc” din drepta, pe primul loc „cocktail de viaţă”. Atât am făcut. 😀 „

    1. Cocktail

      26 mai 2016 at 17:21

      Crede-ma ca inca nu stiu ce se intampla cu noua mea casuta, dar comentariul tau a ajuns unde trebuia. La naiba! Ma dezmeticesc eu!
      Iti multumesc pentru toate urarile frumoase si te imbratisez cu drag

  4. Eu nu o sa ma pierd niciodata de tine! - Cocktail de viata

    2 iunie 2016 at 11:36

    […] Denis, copilul meu minunat si bun despre care o sa povestesc cate zile voi avea, iubeste pisicile. Deseori le urmărim, ne oprim langa ele pe strada si le admira fascinat. Visează sa aibă una acasa, este singurul vis la care sper sa renunte ( da, stiu, sunt rea), dar v-am zis eu ca viata imi este un cocktail. […]

  5. Petre, teiubesc, ba, Petre, ba!.......................

    3 iunie 2016 at 17:26

    […] sa nu îmi mai spună mie nimeni ce este bine si ce este rău. Ce copil tâmpit!!! Ce mi-ar fi fost viața fara el? Cum as fi stiut atâtea? Cum as fi ajuns omul adevărului? Cum as fi stiut sa ocolesc […]

  6. Adriana

    17 iunie 2016 at 15:51

    …auoleu, cum mi-am mai dat eu importamta, incercand sa-ti prind si tie in piept ceea ce primisem și eu de la viata. Cred ca imi convine de minune sa fiu un ingredient in marele tau cocktail. Te pup, gărgă cu papion. Curand vom „gusta” din alt ingredient al tau și abia astept..

  7. Cocktail

    17 iunie 2016 at 15:54

    Am invatat foarte multe de la tine, lucruri pentru care o sa-ti multumesc mereu.Da, o asteptam pe garga mica in doua luni jumatate:*

  8. illusion

    17 iunie 2016 at 17:50

    Stii ca ai facut un lucru bun cu blogul, cum altfel ne-am fi cunoscut?

    1. Cocktail

      18 iunie 2016 at 21:02

      Nu stiu, tot ce stiu este ca tu esti prima mea prietena de cand sunt bloggerita:*

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: