Ce-i spui copilului despre prietenii și despărțiri?

Denis, fiul meu bun, frumos, introvertit, dar blând și respectuos se atașează de oameni, de lucruri, de locuri. E al meu, clar, glumeam eu pe subiectul ăsta, însă ca acum parcă nimic nu l-a afectat, exceptând divorțul meu de tatăl lui și perioada în care noi doi am fost despărțiți. Când am povestit cu prietena mea la cafea despre asta mi-au dat și mie lacrimile, pentru că da, fiul meu suferă pentru prima oară din prietenie .

Colegul lui de bancă l-a anunțat că pleacă, că nu vor mai fi colegi. Știam asta, eu și mama lui suntem prietene, îi mai spusesem lui Denis că va pleca colegul lui într-o zi, însă recunosc că nu am avut puterea să continui subiectul atunci și a rămas cumva în aer.

A intrat pe ușă și m-a fixat cu privirea. Nu am știut ce urmează, înțelegeam că o gafasem, dar nu pricepeam cum. Colegul lui îl anunțase. Denis simțea probabil rana de abandon. Colegul lui pleacă, el rămâne singur în bancă. Cu cine mai râde, pe cine mai ,,enervează” cu dezordinea, cu cine se mai contrazice și sfatuiește?

-Ai știut, nu? Sigur ai știut! Mă privea cu ochii triști și acuzator

-Ce să știu?

-Ai știut că pleacă D

-ăăă…

-Sigur ți-a spus mama lui

-Da. Am știut

-De ce nu mi-ai spus?

-Pentru că voiam să aflii de la el

-De ce?

-Am mai încercat să-ți spun și te-ai întristat. În plus…e relația voastră. Mie mi-a spus mama lui, iar ție l-am lăsat pe el să-ți spună

-Nu vreau să plece

-Știu…Te înțeleg. Nici eu nu vreau să plece el, nici mama lui, dar acolo e viața lor de acum

-Da, dar tu nu erai colegă cu mama lui. Voi nu ați stat ca noi zi de zi

-Așa este, noi ne-am cunoscut datorită vouă și am legat o prietenie, dar și noi avem multe amintiri împreună. Eu și ea am râs mult împreună, am băut zeci de cafele, ne-am povestit secrete, plecam cu mașina, dădeam muzica la maxim si cântam, mergeam la dansuri și la cumpărături ca fetele. Am vorbit despre noi ca mame și noi ca femei. Ne-am și supărat una pe cealaltă. Am trăit și noi multe împreună

-da, dar totuși…ce fac eu fără el?

-prietenia voastră nu se oprește aici. Puteți să vorbiți zilnic, să vă vedeți, noroc cu tehnologia. Pe vremea mea comunicam prin scrisori și tot sunt în relații cu foștii mei colegi

-da, așa e, dar…

-Mami, lasă oamenii să zboare! Iubește-i, dar nu-i ține pe loc!

-Cum să zboare? Uite așa..lasă-l pe D să plece acolo unde e nevoie să plece, cu familia lui, să trăiască viața lui. E bine pentru sufletul tău să lași oamenii să plece atunci când aleg să plece. În orice situație. O să vezi!

Lasă oamenii să zboare

Ieri a venit de la școală fericit. Cum a intrat pe ușă a povestit: În ora de muzică am povestit mult cu D. Am vorbit despre ceea ce făceam noi atunci când eram mici. I-am povestit cum îl așteptam eu pe tati acasă ca să-i spun literele pe care le-am învățat. El mi-a povestit despre…

L-am ascultat, l-am privit. Radia. Ce repede învață copiii! Ce repede înțeleg să se desprindă, să se adapteze, să crească. A învățat să se bucure de prezent, de zilele în care D îi mai este coleg de bancă și clasă, să râdă, să povestească, să trăiască la intensitate maximă tot ce mai e de trăit în prietenia asta a lor.

La mine lucrurile stau puțin diferit. Mie îmi este teamă de ziua în care va trebui să-mi iau la revedere de la prietena mea. Îmi va lipsi, îmi va fi dor și greu fără ea. Probabil că nu voi mai sta la cafea dimineața și nu voi mai râde cu nimeni așa cum râdeam cu ea. Îmi vor lipsi diminețile în care ne întâlneam somnoroase pe strada ce duce către școala fiilor noștri, îmi va lipsi felul ei de a mă asculta și toate glumele pe care le făceam. Îmi va lipsi ea, bună și nebună, frumoasă, pozitivă, echilibrată, atentă, prietenă, dar știu că e acolo și că ne vom revedea din când în când, vom povesti la fel și ca este vorba doar de o despărțire fizică, însă oamenii, relațiile de orice natură sunt mai mult de atât.

Să lăsăm oamenii să zboare, nu?

Voi ce spuneți copiilor atunci când trec prin situații de genul?

 

 

 

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Ce-i voi spune fiicei mele despre bărbați?

-Mami, de ce te celtași cu tati că nu-i colect? Am privit-o uimită după ce...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Cine ești tu, femeie?

S-a întâmplat să mi se pună această întrebare în urmă cu aproape un an....

În întunericul din viața mea a fost mereu o...

Luminița mea Dacă nu v-am spus vreodată, azi o fac... În întunericul din viața mea...

Ce ai face dacă ai ști că mâine nu...

Am primit întrebarea asta pe email și m-a cutremurat. Apoi am înțeles de ce....

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.