Ce NU mai fac în 2020

Se pare că mă urmărește cifra 2 din ziua în care m-am născut. Bunica a plecat pe 2. Multe relații au început cu cifra 2. Așa că mă aștept ca 2020 să însemne ceva pentru viața mea, să-și lase amprenta serios și apoi va trece, ca orice an și orice om prin viață.

Mi-am setat obiectivele pentru 2020 și abia aștept să încep să le ating, unu’ câte unu’. Știu că nici măcar un obiectiv de pe lista mea nu este imposibil așa cum știu că anul ăsta va fi unul wow.

Nu m-am gândit niciodată  la ce NU voi mai face într-un an, însă anul ăsta am făcut-o și pe asta la o analiză serioasă a personalității și comportamentului meu și au ieșit câteva Nu-uri care mă vor ajuta:

De ce să fac promisiuni? Aleg să nu mai promit nimănui nimic, pentru că oamenii și circumstanțele se schimbă pe parcurs și s-ar putea să nu mai pot sau să nu mai vreau să mă țin de promisiunea făcută. Să nu mai rezonez cu omul sau promisiunea. Prefer să las lucrurile să se întâmple, o promisiune vine doar ca să pună presiune. Nu mai cred nici în promisiunile altora.

Dacă plec, plec pentru totdeauna. Din iubire și frici am făcut cele mai mari tâmpenii la viața mea. Am plecat și m-am întors. Mintea îmi spunea: du-te, nu e pentru tine, sufletul mă ruga: mai stai, poate chiar e iubirea ta,locul de muncă cel mai bun, prietenia pe viata. Da, inconstantă. Nehotărâta. Lupte interioare. Prostuță chiar. Admit, așa am fost, dar aleg să devin cea mai bună variantă a mea și să fiu constantă: dacă plec… Plecată sunt. Dacă am plecat înseamnă că nu am mai fost fericită într-o relație de prietenie, de business, de iubire. Ciorba reîncălzită… Avea dreptate bunica!

Naivă? Ha ha. Prezent. La 32 de ani am crezut în oameni așa cum cred copiii mici în Moș Crăciun. Noroc că fac curând 33 și mi-am băgat mințile în cap. Singurul om în care mai cred cu adevărat sunt eu. De la ceilalți nu mai am aștepări. M-au costat scump, așa că aleg liniștea, am alergat prea mult prin furtună. Ba chiar eu am fost furtună în viața multor oameni, sper doar că a ieșit soarele după ce am plecat.

Ranchiună? Nu. Asta urâțește oamenii și-i face mici, neînsemnați. Mă consider un om bun, cu defecte, dar bun. Nu pot și nu vreau să mai țin ranchiună niciunui om din viața mea,dar învăț să țin oamenii la distanță. Cine te-a rănit o dată o va face și a doua oară și viața e prea scurtă ca să o trăiesc așa. Îmi protejez sufletul. Atât.

Astea sunt unele dintre lucrurile pe care NU le mai fac, de la care nu mă abat orice ar fi. Uitându-mă în trecut aș putea să spun că m-am maturizat greu și că-i înțeleg pe cei ce și-au dat cu părerea,dar nu am regrete. A fost mișto să copilăresc, chiar dacă uneori s-a lăsat cu lacrimi.

Altfel anul ăsta voi merge la dansuri, la grupul meu de dezvoltare personală, în club, la cafele cu prietenii, citesc, ascult muzică, traiesc.

Mă voi distra cu picii mei și voi trăi alături de ei cele mai tari momente din viață, pentru că ei rămân omuleții mei cei mai cei,oricât și oricum m-aș schimba anul ăsta și toți ceilalți.

Anul ăsta sunt nefumătoare. Cred că am avut nevoie de chestii cu adevărat dureroase ca să înțeleg că sevrajul după renunțatul la fumat e apă de ploaie.

Fac sport în fiecare zi și încep anul cu un set de analize, vizite la medici și ok… Și un tatuaj mic( sper că ultimul) care reprezintă fix decizia mea de a lăsa trecutul să fie trecut și de a privi încrezătoare spre viitor.

Anul ăsta scriu și public cartea Melissa. Va fi ficțiune, dar inspirată din viața mea.

Scriu zilnic. Mai puțin despre sufletul și trăirile mele. Am făcut asta o viață întreagă și am plătit cu varf și îndesat. A fost atât de ușor pentru unii să lovească unde știau că doare cel mai tare…chiar dacă prin asta am și ajutat multe femei să se deschidă, să meargă la terapie, să ia decizii pentru viața lor. Voi vorbi mereu oamenilor despre mine, dar mai puțin despre ceea ce trăiește sufletul meu.

Anul ăsta conduc mult. Voi porni de multe ori muzica la maxim și voi pleca către nicăieri ca să-mi odihnesc sufletul. Visam de ani mulți la asta și este cel mai bun lucru pe care mi l-a adus 2019,așa că anul ăsta profit.

Pe plan profesional voi da tot ce am mai bun, iar indepența financiară este obiectivul meu nr 1 pentru 2020.

Altfel, va fi primul an în care nu voi mai tânji după iubirea unui bărbat, nu voi mai avea așteptări, nu voi mai alerga după firimituri de dragoste cu sila. Asta pentru că acum știu cât valorez și mai știu că am auzit mulți,, te iubesc”, dar niciunul autentic. Ne jucăm atât de ușor cu iubirea, cu vorbele, încât vine o zi în care îți dai seama că ești ok și fără iubirea unui partener de sex opus.

Vă doresc un 2020 de poveste cu iubire de sine, realizări și abundență pe toate planurile!

 

 

Related Stories

Cele mai citite

Am plecat. Nu regret nimic.

Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în...

Despre cum am luat-o de la zero cu gândaci...

M-am mutat de două săptămâni cu hainele în genti, saci menajeri, pungi, cutii,  și...

Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam...

Viața e magie, trăiește-o!

Daca crezi că iți scriu din vârful unui munte, de pe o insula pustie,...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.