Copiii mei nu sunt ai vostri

Sunt mamă! Nu de azi, ci de aproape opt ani. Nu sunt perfectă, nici nu imi doresc. Imi doresc sa fiu bună, informată,  pregatită pentru copiii mei. Să nu fiu perfectā, dar pentru ei să fiu suficient incât să ii fac oameni mari si buni.

Cu toate astea nu imi doresc informații de la mămici care nu imi sunt prietene, pe care le cunosc pe stradă sau in parcuri, dar mai ales nu imi doresc sfaturi pe care nu le cer.

Imi era din ce in ce mai uşor in rolul mamei de baiat mare, nici pe departe nu am trait la el ceea ce traiesc acum in parcuri. Parcă altfel erau mămicile, parca fiecare işi vedea de treaba si copilul ei, parcă nimeni nu auzise de parenting ş cărti in legatură cu acest subiect.

De când sunt mamă pentru a doua oară lucrurile nu mai stau deloc asa. Aproape că mi-e  teamă să ies cu cea mica căci mă năvălesc o mie de intrebări pe secundă şi două miliarde de sfaturi pe care nu le cer.

,, si, mănâcă sarmale? Cu pâine, nu?”

,, câte scaune are pe zi?”

,, ai vaccinat-o?”

,, e cuminte sau rea?”

,,e cam slabuta,  mănâncă bine? Sau ,, nu e prea grasă?”

De multe ori imi muşc limba ca să nu dau raspunsuri pe masură. Uneori le dau. Cât să pot si eu?

Apoi urmează sfaturile prețioase pe care nu le cer niciodată, dar mămicile care au un copil cu trei luni  mai mare decat ăla mic al tău sunt experte chiar dacă atunci când tu aveai primul copil ele rupeau cluburile. Nu se pune. Tu nu prea ştii cum să îți creşti copilul şi ar trebui să ai agenda cu tine in parc şi să îți notezi tot ce primeşti moca, altfel cursurile ar costa o carută de bani şi nici timp nu ai avea. Aşa că ia şi  notează:

,, bai, dar dă-i, mă zilnic carne, ouă, brânză, multă mâncare. Are doar trei mese la nouă luni? Pă si cele două gustări? Vaiii, nu ține biata fată nemâncată”

,, nu o mai lua in brate. O să vezi ce greu iți va fi cu ea mai tarziu. Ascultă la mine, aşa am facut şi eu. Las-o să plangă că se calmează ea.”

,, mai dă-i două bluze pe ea, nu vezi că e frig?uite eu ii imbrac gros pe ai mei că e abia iunie”

,, nu e bun doctorul tău, uite ce mi-a dat al meu la copil când a fost constipat si a dat multe pârțuri pe secundă”

,, fă-i, dă-i, drege-i, ascultă la mine, eu ştiu mai bine etc”

Desigur că sunt un pic ironica, dar nu exagerez. Cam aşa  se desfaşoară discuțiile în parc atunci când dai de o mămică pricepută foc. Mai şcolită decât tine in ale copiilor. Mai pregatită si in privința copilului tau. Habar nu ai tu cum sa iți creşti copilul, ea stie tot despre toti.

Să te fereasca Dumnezeu şi maica Domnului!

De multe ori am plecat dezamagită din parc. Ba de atitudinea copiilor care lovesc, ba de vreun scandal între mame, dar când intâlnesc astfel de mame care vin spre tine doar ca să isi etaleze diplomele imaginare  in ale crescutului de copii, plec scârbită.

Eu nu ies in parc ca să imi fac prietene noi.  Ca să culeg informatii nici vorbă sau ca să primesc sfaturi despre cum sa imi cresc copiii. Pentru mine este perfect dacă o mamică vine spre mine doar să işi ceară scuze că al ei copil l-a lovit pe al meu de exemplu, dar asta nu se intamplă aproape niciodată.

Dragi mame datatoare de sfaturi,

Copiii mei nu sunt ai voştri. Ai mei nu pot sa fie lăsați să plângă pentru că eu nu am de gând să încerc acest experiment . Pot cel mult să vă las pe voi sa vorbiți în timp ce mi-i strâng la piept şi mi-i alint.

Doctorii  voştri or  fi unii buni, dar nu pentru copiii mei căci nu mi-i cunosc. Deci dacă voi v-ati ascultat doctorii, lasati-mă să îl ascult şi eu pe al meu căci în el am incredere atunci când au o problemă, nu in voi şi nici nu vă cer sfaturile.

Eu stiu prea bine ce nevoi au copiii mei, câte mese trebuie sa aiba, de câte ori să îi schimb şi câte haine să pun pe ei. Voi puteți să le dați non stop să mănânce, să îi schimbați des sau deloc, să-i îmbrăcați vara in geacă de iarnă şi iarna în tricou căci eu nu vin să vă trag de mânecă şi nici în sinea mea nu vă judec. Voi vă cunoaşteți copiii cum eu nu am cum şi nici nu îmi doresc.

Mi-aş dori să fim mai relaxate, să dam sfaturi atunci cand ni se cer, să fim blânde cu mamele la primul nou- nascut, să ne uitam mai mult in ograda noastră si mai puțin in ograda altora. Mi-aş dori să ieşim în parc doar ca sã ne relaxăm şi să avem grijă de copii. Să citim putin codul bunelor maniere şi să evoluăm. Avem nevoie.

Ştiu că multe mămici nu suportă replica: ,,fiecare face ce vrea cu copilul lui”. Ar trebui să vedem ca de fapt asta se intâmplă tuturor. Fiecare ne creştem şi educăm copiii aşa cum ştim şi vrem.

Da, imi cresc copiii aşa cum vreau, la fel cum faceți şi voi. Mie nu îmi pasă cum o faceți voi şi aş vrea ca atunci când veniți spre mine să nu uitați: Copiii mei nu sunt ai voştri!

21 de comentarii

  1. Trebuie să o întreb pe mama cum era pe vremea când nu existau cărţi de parenting, site-uri sau forumuri de mămici, grupuri pe FB etc. Cred că pe lângă mai multe greutăţi, erau şi mai liniştite din punctul ăsta de vedere. Adică nu erau specialişti din ăştia autoproclamaţi de care ai amintit tu.

  2. Eu n-am copii dar articolul asta m-a uns pe suflet, that’s the spirit! 😉 Imi place indemnul tau, pe mine ma calca pe nervi parintii ce au sloganul invers „Copii mei sunt si ai tai!” si ti-i baga pe gat cu japca. Incolo, desigur ca e cum spui, fiecare si-l creste cum crede. Daca metoda lui e buna sau rea… vedem peste vreo 15 ani.

    1. Wow. Copiii mei sunt doar ai mei si pot fi mama si pentru copiii care nu au una, dar copiii cu mame nu au nevoie de altla. Multumesc mult de aprecieri.

  3. Da, ecsact asa este😔😔, mie Sila cateodata sa mai osé la parc de a nu ma intalni cu atotstiutoarele acestea, schimb parcu asa nu le intalnesc,seara frumoasa mamico.😘😘😘

  4. Am ales să merg mai des în parcul din curtea blocului. Fetiţa mea e cumva atașată de copiii din curte și mă gândeam că e mai bine să mergem toți în același loc ca să lege prietenii. Totuși, mă întreb cât de bună a fost ideea din moment ce acolo parca toți parintii sunt „aleși pe sprânceană” dupa criteriile: „eu îl bat mai eficient” , „sa mai aprindem o țigară” și „parcul e locul perfect pentru dulciuri”. Mă întreb dacă într-adevăr copiii acestor părinți îmi doresc să fie prietenii copiilor mei peste câțiva ani. 🙁

    1. Eu chiar nu cred ca se va schimba vreodata treaba cu dulciurile si bataia in parcuri… ptr ca vad zilnic de opt ani ( aproape). Si serios. Nu ma duc sa le zic nici de una nici de cealalta. Si nu cred ca le zice cineva. De citit nu cred ca vor citi…deci, slabe sanse sa se schimbe ceva. Daca pentru fumatul in parc primesti amenda pentru un copil care mamanca dulciuri sigur nu se va aplica asta.

      1. Nu cere nimeni amenzi pt dulcuiri, adica e normal ca fiecare parinte sa-si hraneasca copilul cu ce vrea, iar eu nu fac exceptie nici macar de la dulciuri, ma refeream ca nu e frumos sa faci „parada dulciurilor” in parc si asta sa fie singurul scop pentru care copilul e in parc.

        1. Am inteles perfect ce vrei sa spui, dar ziceam ca nu se va schimba nimic. Uite, fosta mea soacra. Daca sunt zece copii cu zece dulciuri diferite nepotul ei trebuie sa le aiba pe toate. Ca tot ziceai de parada.
          Bine ar fi sa putem sa nu ii ducem cu mancare in parc( si eu ii duc ) pentru ca sunt si copii care chiar nu au…
          A

          1. Probabil nu as fi fost revoltata, insa stiu ce inseamna sa manance copiii din jur produse care contin lactate si al meu copil sa fie alergic la ele. E groaznic.

  5. Vorbesti de parc, dar cel mai nasol este cu vecinii. Sa te fereasca Dumnezeu sa ai ca vecina o asistenta ori, cel mai des intalnit, o fosta asistenta. Aia le stie pe toate, a lucrat cu cei mai buni doctori, a fost si mama, a fost si bunica, deci stie absolut tot. Daca e vecina de etaj cu tine, crede-ma, ai incurcat-o :))

    1. No. Nu i’am exclus nici pe ei. Deloc chiar. Am uitat doar sa ii mentionez in articol. E de la sine inteled ca vecinul de langa casa niciodata nu te lasa😅

  6. vezi, tu îți postai oful pe Digital și noi ne jucam pe la înghețătărie, fără să ne pese de lumea din jur 🙂 (evident, de cei care ne spuneau cum să ne creștem copiii). să știi că așa cum ție nu-ți plac mamele de tipul ăsta, așa privesc și cei din jur blogurile de parenting. pentru că uneori avem un ton de specialiști… 🙂 (mă rog, zic noi, ca să ne băgăm amândouă în aceeași oală cu ceilalți, dar nu e vorba despre noi, noi suntem niște minunate și nu avem ton 🙂 🙂 )
    la mine rău de tot a fost cu doctorul de familie care nu suporta că aveam copilul vegetarian. dacă eu i-am rezistat lui, de 18 ani, îți dai seama că nu-mi pasă de restul lumii?
    noi să fim sănătoase, împreună cu cei cărora le-am dat viață.

    1. Eh, postam oful si faceam ravagii in mediul online si voi nu aveati stres cu inghetata voastra.
      Foarte bine ca nu iti pasa, prea mult nici mie, adica macar nu sufar:)))

      Si da, noi suntem cele mai minunate 😘

  7. Super!Exact asa gandesc si eu!O sa evit parcurile cand ajung in tara.Nu suport genul asta de mamici sclifosite,care se pare ca se plictisesc de isi baga nasul in treaba altuia!De ex eu am gemeni de un an si doua luni,si ii cresc singura alaturi de sot,fara atatea manuale,datini din batrani etc,ma adaptez dupa ei.Si chiar ma descurc foarte bine,chiar mi-am dorit in urma IVF sa iasa pereche fata si baiat si asa a fost.Numai noi stiim cand ne-am chiunuit sa ii avem,si vorba ta copiii mei sunt doar ai mei si ai sotului,nu a familiei,vecinei,etc.M-am saturat sa fiu privita ca o inapta de soacra mea.De ex dupa un an si doua luni inca ma intreaba daca fierb apa pentru lapticul la copii.Nu ma laud,dar sunt mandra,pt ca au fost prematuri si a fost ceva de furca la inceput,dar s-au dezvoltat enorm de bine,s-au nascut la 7 luni si jumatate.Ma scuzati ca am explodat aici,ar fii atatea si atatea de spus,o sa merg in tara peste 19 zile,si o sa stau la soacra mea si o sa imi manance zilele acasa.

  8. Ma scuzati ca imi spun oful aici,e prima oara cand o fac in mediul online.Am uitat sa precizez ca a fost 3 luni aici la inceput,si am stat non stop impreuna,apoi a plecat un tara.Vreau sa zic ca nu mi s-a permis sa fiu nervoasa,emotiva,dupa 11 zile de calvar in spital,si 50 de ore de travaliu.Dupa o saptamana se uita ca am burta.Ptr ea totul era un concurs,de ex care bebe papa laptele mai repede,cand ii schimba mai ca nu ii atarna de lustra,pana am pus punctul pe „i”,si nu prea avea acces la lapte si schimbat.Pur si simplu ajunsesem sa zic fata de sotul meu „eu sunt mama,nu ea”.Am fost in tara la 6 luni si era absolut turbata.Acum probabil o sa imi scape nervii.Mai are inca doi nepoti,dar de ai mei e obsedata.A adus in context de cateva ori „copiii mei”.Ei mananca extrem de bine,chiar mult,dar totusi niciodata nu e bine.S-a pronuntat ca vor manca acasa mancare traditionala,dar eu ce puii mei le fac???In plus nu vreau sa le dau gen sarmale etc,o luam incet.Totusi e bine ca sotul meu ma sustine si stie clar ca nu fabulez asemenea lucruri.Eu am fost crescuta de bunici,si sunt de parerea ca copiii trebuiesc exclusiv de parinti.Ea nu sta linistita ca nu are control ca la ceilalti.Imi cer scuze m-am cam indepartat de subiect.

Lasă un răspuns