Cum să faci ca şi cititorii să empatizeze cu tine

Azi simt că trebuie să scriu despre cum să faci ca şi cititorii să empatizeze cu tine, altfel cred că scrii cam degeaba daca nu cumva esti unul dintre cei care spun: ,,eu scriu doar asa pentru mine”.

Atunci când nu scriu câteva zile mă simt ca şi cum nu aş mai alăpta sau ca şi cum nu aş fi făcut baie la copii, ori ceva ce ține de ei. Am mai spus că blogul este unul dintre copiii mei pentru care muncesc ca  să ii văd mari si bine. Ştiu că nu muncesc suficient la blog, dar incă sper să  vină vremurile alea in care cel putin şase ore pe zi să nu mă mişc din fața calculatorului şi  rezultatele să fie pe măsură.

Visul meu nu este să ajung cel mai bun blogger din România, ci să ajung să ajut cât mai multe mame, femei prin articolele si evenimentele in offline dedicate doar lor.

Recent m-a intrebat cineva cum reuşesc să fac ca oamenii să imi dea share la articole.  I-am răspuns cum şi ce fac, aproape nimic căci pe mine mă depaşeşte orice subiect care are legatură cu tehnologia. Eu doar scriu si uneori mai fac publicitate la articole, foarte rar. A crezut că am facut un secret din ,, succesul” meu şi că eu am o strategie. Adevărul este că eu nu sunt un blogger de succes, despre strategii din astea nu am invățat, dar  pot să inteleg cum este să  vezi că articolul tău este bun doar pentru tine pentru că am fost si pe acolo cândva.

In momentul in care lumea incepe să te citească lucrurile nu devin mai simple, dimpotrivă. In ziua in care am avut un numar de vizitatori la care nu aş fi visat, atunci când nu stiam prea multe despre blogging, am fost fericită si speriată in acelaşi timp.

Când te citesc 4000 de persoane nu este ca şi atunci când te citeau verisorii si două prietene cu cinci fosti colegi de liceu. Este cu mult mai frumos să te uiti la statistici şi să vezi cum cresc uimitor, insă este si cu mult mai greu atunci când eşti realist şi ştii că ai greşeli gramaticale, că nu eşti chiar bun şi că unii ar putea să râdă de tine.

Eu ştiu puține lucruri despre blogging si imi asum acest lucru pentru că atunci când am auzit despre posibilitatea de a scrie pe un blog nu mi-am dorit decât să mă fac auzită şi să ajut oamenii  aflati in situatiile prin care eu trecusem deja. Nu am căutat să ajung un blogger de succes sau să mă imbogățesc. Era jurnalul meu si permiteam tuturor să-mi citească sufletul.

Azi visul meu este sa fac lucruri frumoase pentru mamicile din orasul meu si impreuna sa schimbam ceva. Sa avem intalniri si evenimente la care sa participam alaturi de puii nostri. Sa fim unite si sa aratam cu degetul tot mai putin ( sau deloc) spre alte mame.

Intre timp m-am lăsat condusă de dorinta de a face bani de acasă si mi-am vândut cuvintele iesite din suflet mult prea ieftin. Apoi am realizat că ceea ce fac eu inseamnă lipsa de respect pentru mine in primul rând, dar si pentru altii cum ar fi colegii bloggeri. Este un cerc vicios si un subiect pe care nu pot sa-l dezbat acum.

Azi sunt undeva la mijloc. Nu imi văd numele in presă, nici nu sunt invitată la emisiuni si nici nu dau interviu, dar nici nu sunt no name in lumea virtuală.

Cum să faci ca şi cititorii să empatizeze cu tine

Recunosc că mi-am văzut de foarte multe ori articolele pe paginile de facebook ale multor mame. Unele  nu aveau sursa trecută, altele imi multumeau pentru respectivele articole. Sentimentul este inexplicabil de plăcut. Da, cam asta imi doream de la mine. Printre altele.

Cum am ajuns aici? Prin sinceritate. Scriind despre mine. Realizand că pasiunea mea pentru scris valoreaza suficient incât să merite să muncesc, să pierd nopti citind, să cresc. Am ştiut că tot ce voi primi de pe urma blogului vor fi mesajele de la oameni, multumirile si satisfacția că mi-am indeplinit visul de a ajunge in sufletele cititorilor mei.  Am stiut si stiu ca mai tarziu voi avea si satisfactii finacinare, insa eu chiar cred ca toate se fac la timpul lor si ca astea vin dupa munca, foarte multa munca.  Daca am putut am ajutat si pe altii. Mie nu imi este teama că dacă recomand un blogger cititorii mei vor pleca la el. Eu stiu de ce mă citesc pe mine oamenii si de ce mă acceptă aşa. Eu stiu că sub cerul ăsta infinit este loc pentru fiecare.

Am adus in fata cititorilor mei articole scrise de alti bloggeri pentru că am considerat că ajut si că eu nu sunt suficientă. O voi face mereu.

Sa ajungi unde ti-ai propus este simplu: Fii om si munceste si vei afla singur cum sa faci ca si cititorii sa empatizeze cu tine!

3 comentarii

  1. Ce frumos! Te apreciez pentru ceea ce esti si pentru faptul ca muncesti. Ai pornit de jos, ai muncit, continui s-o faci si e si normal sa vezi rezultate.
    Iar pe masura ce apar rezultatele, vor veni si rautatile si unele dificultati in a-i impaca pe toti, lucru care nu e posibil.
    Bafta, Ralu! Imi doresc sa-ti vad blogul cat mai sus pe nisa blogurilor de parenting. Timpul, timpul.. :-*

Lasă un răspuns