Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți am ști secretul vieții și nimeni nu ar mai suferi, orice durere ar trece rapid, orice problemă ar avea imediat o rezolvare. Doar că în realitate lucrurile nu stau asa și nu a mințit cine a spus că fiecare își trăiește viața  așa cum se pricepe mai bine. Si durerile la fel. Fericirea. Necazurile. Problemele. În fața vieții reacționăm diferit. NU,nu diferit, ci total diferit.

Nu știu pentru voi, însă pentru mine 2019 și 2020 au venit cu foarte multe lecții de viață. Au tot apărut în viața mea oameni pentru a mă învăța ceva, au plecat oameni pe care îi iubeam și oameni în care credeam. Am închis și eu multe uși și mi-am promis că nu le mai deschid, că e momentul să înțeleg mesajul tatuajului recent făcut: dare to fly!

Au fost multe dăți în care am spus că efectiv nu mai pot, că nu mai vreau și nu mai am resurse să trec peste anumite probleme, dar am putut de fiecare dată, pentru că avea bunica mea o vorbă: mamă, Dumnezeu nu îți dă niciodată mai mult decât poți duce!

N-am vrut să știu niciodată cât pot duce, dar treptat am învățat cum să le duc pe toate care vin. Am fugit in tutun, cafele, muzică. N-am găsit rezolvare acolo. Tot ce făceam era să îngrop niște emoții, dureri, lacrimi, care aveau să reapară și să-mi zguduie existența când îmi era lumea mai dragă. Apoi am început să muncesc cu mine. Să mă arunc în mijlocul demonilor care mă sugrumau și să-i ascult.

Mi-am dat voie să plâng– nu este o treabă ușoară pentru un om care a înțeles greșit ideea  de a fi puternic. Eu credeam că femeile puternice nu plâng, sunt mereu stăpâne pe ele , pe situații și nimic nu le atinge. Acum știu că a plânge, a-ți recunoaște emoțiile și a-ți da voie să fii așa cum simți nu mă face un om mai slab, dimpotrivă. Așa că atunci când mă năpădesc toate, nu mai fug, rămân și plâng.

Fac tot ce ține de mine să înțeleg– În orice fel de relație sunt doi oameni. Dacă se clatină Universul și mă face să cobor din pomul bogat cu merele de aur nu este doar pentru că cineva l-a mișcat. Am și eu contribuția mea. Sigur am pus sare pe ranăile celuilalt, am apăsat niște butoane, poate chiar am greșit flagrant. Îmi pun un milion de întrebări și îmi răspund la ele așa cum mă pricep mai bine.

Decid dacă plec sau rămân– Întotdeauna este vorba despre oameni, despre relații, fie ele de prietenie, de business, relația cu copii , cea cu părinții  sau partenerul de viață. Singura relație din care nu aș putea pleca nicicând și nicicum este relația cu copiii mei, în rest am pus stop multor relații care nu au mai dus nicăieri, însă spre deosebire de atunci când rănile mele erau nevindecate, acum nu mai iau decizii pripite. Înțeleg că oamenii vin și pleacă și că oricât de mult ar durea plecarea celor dragi din viața noastră pur și simplu este mai bine așa. Nu cunosc o durere mai mare decât despărțirea, însă nici o eliberare mai mare, atunci când efectiv nu mai poți duce un anumit tip de relație.

Iert și mă iert– Am spus de un milion de ori. Iertarea este cel mai greu proces din viața unui om. Că vrem să ne mințim și să spunem că am iertat nu ne oprește nimeni, se întâmplă să ne mințim pe noi înșine că am iertat și apoi să ne trezim că ne-am înșelat. Nu sunt cel mai bun om de pe pământ, însă sunt omul care trece peste multe, doar că a trece peste greșelile cuiva nu este echivalent cu a ierta. Da, fac tot ce ține de mine să iert și să mă iert. Nu pentru că sunt un om bun, ci pentru că așa mă simt mai bine, pentru că asta e tot ce am de făcut, o fac pentru mine nu pentru cel care m-a rănit. este partea mea de responsabilitate din relația respectivă. A ierta nu mai înseamnă pentru mine a uita. Nu am pierderi de memorie, nu uit nimic. Asta nu mă obligă să mai rămân în relații cu omul care m-a rănit. Tot ce ține de mine este să nu mai port ranchiună.

De aici viața merge mai departe și mă mai întorc la perioada aia grea doar că să-mi amintesc lecția, pentru că nimic nu vine greu ca să plece ca și cum n-ar fi fost. Toate se întâmplă cu un scop. Nu asta știm toți?

Uneori, ca acum , fug printre foi, tastatură, muncă.În ultima vreme am observat că pot să muncesc mai mult decât aș fi crezut vreodată, că asta mă ține departe de ceea ce nu sunt pregătită să trăiesc, dar eu știu că mă întorc din nou la mine, că mă las să plâng, să mă înțeleg, să mă iert, să fiu blândă cu copilul din mine și cu femeia care am devenit. Eu știu că toate sunt despre mine și nu le mai arunc pe umerii nimănui. Greșesc și eu oamenilor și ei mie, despre asta e viața noastră, a tuturor.

Nu vă temeți, bunica avea dreptate: Dumnezeu nu ne dă mai mult decât putem duce!

Articolul precedentJuland By Oti- jucării STEM
Articolul următorAm fugit. De ce?
Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Am plecat. Nu regret nimic.

Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Despre cum am luat-o de la zero cu gândaci...

M-am mutat de două săptămâni cu hainele în genti, saci menajeri, pungi, cutii,  și...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam...

Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.