Dacă vrei să iți vezi copiii fericiți, fii bună cu tine!

Ştiu, ceea ce voi spune  sună dur, dar eu ieri am crezut că se va întâmpla. Am crezut că este foarte posibil să sufăr de o boală gravă, să închid ochii şi să nu mă mai trezesc. Eram atât de epuizată încât într-un fel mi-aş fi dori să dorm încă o viață. Pe de altă parte vedeam că nu e de glumă şi mă apuca panica, imi treceau tot felul de gânduri prin cap: ,, dacă chiar o sa mor?”,, dacă e ultima oară când îmi văd copiii?” ,, cum va duce fiul meu asta?”,, cum vor creşte copiii mei fără mamă?”

Da, ştiu, sună tragic, poate pare că mă paşte vreo depresie, poate trebuiesc internată la nebuni, măcar acolo mă odihnesc. În realitate există moarte şi nu ştim niciodată când ne vine rândul. Nici măcar mamele nu sunt scutite. Noi dăm viață, dar până şi nouă ni se ia.

Şi m-am gândit, şi m-am perpelit, am dormit ieri cât nu am dormit niciodată în 30 de ani, ziua în amiaza mare.

Nu faceți ca mine!

Am ajuns aici numai si numai din cauza mea! Nu sufăr de vreo boală gravă( sper, încă nu am ajuns la analize), dar de murit puteam să mor probabil, dacă nu aş fi dormit atâtea ore şi nu aş fi luat vitamine.

În ultimul timp am vrut să fiu super-mamă,  super-gospodină, super-bloggerita, super-prietenă, super-om, super-femeie! Am tras de mine ca să fac de toate şi să arat că pot. Să ne înțelegem, ca să-mi arăt mie şi doar mie! Am făcut un program pentru copii, casă, scris, ieşit afară, încât ştiam cu precizie şi ora la care dau cu aspiratorul. Am vrut să citesc aşa cum nu am mai citit de multă vreme şi stăteam seara până târziu ca să citesc, să mai scriu ceva, sa mai citesc şi alți bloggeri. Am uitat de mine în toată povestea asta! Tot ceea ce făceam îmi dădea o satisfacție şi o stare de bine sufltească, însă ca să rezist beam foarte multa cafea, dormeam şi mâncam foarte puțin. Cred că au fost şi zile în care nu am băut apă şi nu exagerez. Mă distrugeam zilnic cu viciile mele şi mă stresam pentru fiecare om care îmi cerea ajutorul sau care pur şi simplu îmi dădea un email sau un mesaj. Voiam să mulțumesc şi să ajut pe toată lumea. Pe toată lumea. Mai puțin pe mine.

Am hrănit guri. De a mea am uitat de multe ori.

Am ajutat oameni. Eu nici nu ştiam că am nevoie de ajutor.

Am iubit oameni. Pe mine nu m-am iubit deloc.

Am ascultat pe toata lumea, mai puțin corpul meu şi pe mine!

Până într-o zi de 13 când făceam haz de necaz că aş fugi pe o insulă pustie. Organismul meu dădea semne că  mă lasă. Eu simţeam nevoia să fiu singură crezând că este tot ce îmi trebuie. Mă gândeam că şi dacă aş pleca tot nu aş dormi. Tot nu aş dormi. Tot aş bea cafele. Tot aş încerca să muncesc. Să scriu. Visam cum aş scrie ,, Jurnalul  Deliei” în trei zile, cum aş pune pe roate o campanie pentru femeile abuzate pe care o am în cap, cum aş citi mult şi cât de puțin aş dormi.

Pe 14 am simțit că se mişcă întreaga planetă cu mine şi că cerul şi pământul se vor îmbrățişa doar ca să mă strivească pe mine. Am simțit că organismul meu a fost destul timp drăguț şi a acceptat mult prea multe vicii, mâncare nesanatoasa sau doar cafele, oboseală, stres, nervi,etc. A fost rândul lui ca să-mi arate că omul are un destin, dar că uneori şi-o mai face şi cu mâna lui.

Draga mamă, nu fă ca mine! Ieri pe la 18:00 după ce pe zi am crezut că va fi ultima mea zi pe pământ, când am văzut că oboseala era cea care mă țintuise la pat, m-am apucat de curățenie generală si mi-am reluat viciile. Azi deja sunt bine. Am făcut cumpărături, am gătit, am iubit copii, am schimbat, îmbrăcat, alintat. De mine am uitat. Nu ca până acum pentru că ma pregătesc să mănânc şi să dorm.

Mă pregătesc să am mai multă grijă de mine. Încet şi sigur voi învăța să prețuiesc mai mult viața, să îmi ascult mai mult organismul, să ma iubesc!

Nu pot să mor! Când eşti mamă te laşi dusă de val din dorința de a face cât mai multe, dar nu poți să mergi chiar până acolo. Copiii nici măcar nu vor să ai casa impecabilă, mâncăruri sofisticate, carieră. Ei vor iubire şi atenție şi asta nici  nu te seacă de puteri, dimpotrivă. Ei vor să te aibă şi dacă Dumnezeu îți  dă zile, nu încerca să ți le iei singură din cauza unor dorințe absurde de a atinge perfecțiunea. Dacă vrei să îți vezi copiii fericiți, fii bună cu tine!

Ieşi şi plimbă-i! Dansați în casă şi prin ploaie! Râdeți mult şi din suflet. Aveți motive. Ei poate nu le ştiu, dar tu ştii că ai doar o viață şi meriți să o trăieşti frumos!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: