De ce imi iubesc fosta soacra

-Hm, scorpia! Soacrele astea, baaaai!

-Ei, nu e chiar asa. Eu o iubesc si acum.

-Cum adica???

-Da,serios, tot ,, mama” o strig!

-Nu cred, Ralu!Asta inseamna ca ai un suflet bun!

-Nu cred! O fi si sufletul bun, dar… la naiba! Cine poate sa stearga lucrurile bune pe care le-a facut pentru mine?

Da, fosta mea soacra a fost o scorpie care mi-a mancat ani frumosi din viata. Este printre oamenii care mi-au sucit cutite in rani pana ce m-am tavalit pe jos la propriu de durere. Cu toate astea, fosta mea soacra este femeia pe care am strigat-o mama cu tot sufletul meu fara ca sa mi-o ceara. Si azi e la fel. Si va fi pana la sfarsitul zilelor ei. Sau ale mele.

Fosta soacra este omul care m-a adus pana in punctul in care ma uitam de la etajul trei pana la nisipul unde se juca fiul meu, cu un gand sinucigas. Dar fosta mea soacra nu este dracul pe pamant si nu este raspunzatoare de ceea ce puneam eu la suflet. Tot ea mi-a pus masa de multe ori si mi-a spus:,, ia, mama si mananca bine”. Asa e ea. Pe toane. Si am inteles-o tarziu. Cand nu mai sunt nora ei nu mai este soacra mea. Ma enerveaza si azi. Si eu pe ea. Dar uneori ne este dor. Si o vizitez cand am ocazia.

De ce o iubesc chiar daca este fosta? De ce ii spun mama daca m-a ranit cum putini au reusit sa o faca?

Pentru ca mi-a fost sprijin chiar daca uneori m-a lasat sa ma clatin. Mi-a prins bine cate o zguduiala zdravana.

Pentru ca fara sa vrea si fara sa stie a facut din mine un om puternic, chiar daca atunci imi era frica si sa trec strada.

Pentru ca ea iubeste particica din mine. Pe fiul meu. Poate ca nu isi iubeste propriul copil asa cum imi iubeste mie fiul.

Pentru ca e mama si poate ca intr-o zi voi fi si eu posesiva si voi lupta mult cu mine ca sa nu fac greselile pe care le-a facut ea atunci cand a simtit ca o alta femeie este importanta in viata fiului ei. Sunt convinsa ca nu a stiut cum sa faca sa nu fur eu inima fiului ei defintiv

Nu o iubesc pe fosta soacra pentru ca am sufletul bun , ci pentru ca sufletul nu m-a intrebat niciodata ce cred despre oamenii pe care i-a pastrat acolo, fiecare cu locul si iubirea lui. Are si ea locul ei. Nu pentru ca mi-a fost soacra. Nici pentru ca au trecut ani, ci poate pentru ca pur si simplu merita! Ea este una dintre persoanele care mi-a aratat ca viata este un cocktail cu de toate!

O sa fiu soacra intr-o zi! Hm! Ce ciudat suna! Nu pot sa raman doar mama?

7 comentarii

  1. De fapt, raspunsul la intrebarea din titlu ar trebui sa fie: pt ca soacra-mea nu este cu mult diferita de maica-mea! In fapt, cam asa e. Doua femei de varste apropiate gandesc cam la fel. Gresesc? 🙂

  2. M-a impresionat atât de mult acest articol, care te definește. Și mă regăsesc pe undeva și eu. Știi? E într-adevăr o combinație: sufletul tău dictează. Și a dictat că trebuie să o iubești pentru ce e bun, să ierți și să nu uiți ce a fost rău.

    1. Te pup, Em! Asa este…asa este si cu soacrele ca si cu o iubire pe care nu poti sa o uiti. Nu uiti nici cea a fost bun, dar nu poti sa uiti nici ca au fost si lucruri bune!

  3. Eu mama ii spun doar mamei. Nu pot sa ii spun asa nici unei alte persoane din viața mea, oricât de apropiată ar fi ea. Nu am soacra, dar nimic nu a-ar fi schimbat daca as fi avut!

Lasă un răspuns