De ce îmi iubesc fosta soacră

-Hm, scorpia! Soacrele astea, băi!

-Ei, nu e chiar aşa. Eu o iubesc şi acum.

-Cum adică???

-Da,serios, tot ,, mamă” o strig!

-Nu cred, Ralu!Asta inseamnă că ai un suflet bun!

-Nu.  O fi şi sufletul bun, dar… la naiba! Cine poate să şteargă lucrurile bune pe care le-a făcut pentru mine?

Da, fosta mea soacră a fost o scorpie care mi-a mancat ani frumoşi din viață. Este printre oamenii care mi-au sucit cuțite în răni până ce m-am tăvălit pe jos la propriu de durere. Cu toate astea, fosta mea soacră este femeia pe care am strigat-o mamă cu tot sufletul meu fară ca să mi-o ceară. Şi azi e la fel. Şi va fi până la sfârşitul zilelor ei. Sau ale mele.

Fosta soacră este omul care m-a adus până în punctul în care mă uitam de la etajul trei până la nisipul unde se juca fiul meu, cu un gând sinucigaş. Dar fosta mea soacră nu este dracul pe pământ şi nu este răspunzătoare de ceea ce puneam eu la suflet. Tot ea mi-a pus masa de multe ori şi mi-a spus:,, ia, mamă şi mănâncă bine!”. Aşa este ea. Pe toane. Şi am înțeles-o târziu. Acum când nu mai sunt nora ei şi nu mai este soacra mea. Mă enervează şi azi. Şi eu pe ea, dar uneori ne este dor şi o vizitez atunci când am ocazia.

De ce o iubesc chiar dacă este fosta? De ce îi spun mamă dacă m-a rănit cum puțini au reuşit să o facă? 

Pentru că mi-a fost sprijin chiar dacă uneori m-a lăsat să mă clatin. Mi-a prins bine câte o zguduială zdravănă.

Pentru că fără să vrea şi fără să ştie a făcut din mine un om puternic, chiar dacă atunci îmi era frică şi să trec strada.

Pentru că ea iubeşte părticică din mine. Pe fiul meu. Poate că nu îşi iubeşte propriul copil aşa cum îmi iubeşte mie fiul.

Pentru că e mamă şi poate că într-o zi voi fi şi eu posesivă şi voi lupta mult cu mine ca să nu fac greşelile pe care le-a facut ea atunci când a simțit că o altă femeie este importantă în viața fiului ei. Sunt convinsă că nu a ştiut cum să facă să nu fur eu inima fiului ei defintiv.

Nu o iubesc pe fosta soacră pentru că am sufletul bun, ci pentru că sufletul nu m-a întrebat niciodată ce cred despre oamenii pe care i-a păstrat acolo, fiecare cu locul şi iubirea lui. Are şi ea locul ei. Nu pentru că mi-a fost soacră. Nici pentru că au trecut ani, ci poate pentru că pur şi simplu merită! Ea este una dintre persoanele care mi-a arătat ca viața este un cocktail cu de toate!

O să fiu soacră într-o zi! Hm! Ce ciudat sună! Nu pot să rămân doar mamă?

Voi cum stați la capitolul ăsta sensibil?😃

7 thoughts on “De ce îmi iubesc fosta soacră

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: