Denis si povestile

Nu stiu de ce, poate este vina mea sau nu, insa lui Denis nu ii plac povestile. Deloc. I-am comandat si carte personalizata in care el este personajul principal si apar prietenii lui de pe vremea aia. Cred ca a fost pentru el cel mai urat cadou de 1 iunie. Nu l-am facut nicicum sa iubeasca povestile. Ba chiar zilele trecute cand am sters cartea de praf, mi-a amintit ca este plictisitoare.
Buuun. Mie imi place mult Printesa Urbana si o recomand de cate ori am ocazia la toate prietenele mele. Ii citesc blogul, dar pentru ca nu am mai avut timp sa citesc si carti nu ii citisem primele doua carti. Am comandat ,, o sa te tin in brate cat vrei  tu si inca o secunda” si ,, te iubesc orice-ai face”. Pe a doua am comandat-o pentru a face un concurs pe pagina blogului si am zis ca i-o citesc si lui caci poate il aduce Printesa cu picioarele pe pamant.
Am primit coletul, am imbratisat cartile la propriu si i-am propus sa-i citesc o poveste frumoasa din care amandoi vom avea de invatat cate ceva. Reactia lui a fost un mare NU. Am zis ,, ok , o s-o citesc pentru mine cu voce tare”. Si-a pus mainile la urechi si nu a fost chip sa le ia pana intr-un moment in care a auzit ca Ema a luat pisicul cu ea in cada. In momentul ala a izbucnit in ras( nu s-a mai putut abtine caci si eu am chicotit cat am citit) si a venit langa mine: ,, vreau sa vad pisicul”. L-a vazut si apoi am continuat povestea. Cand am terminat Denis a luat cartea si a rasfoit-o pagina cu pagina( intr-adevar ilustratiile sunt de vis) .15107475_10154777138362156_2547933428843181600_n
I-am zis sa aiba mare grija pentru ca acea carte va merge catre un copil care iubeste povestile si cartile. S-a uitat ciudat la mine si mi-a spus sa o pastrez pentru surioara. Am simtit ca nu vrea sa recunoasca ca i-a placut, pentru ca deh…e al meu si avem orgolii, asa ca l-am lasat in pace.
Seara s-a pus la somn, l-am pupat  pe frunte , m-a imbratisat si mi-a spus: ,,sa stii ca imi placu povestea aia!”
Eh…acum poate sunt o mama rea, dar cartea aia chiar sper sa ajunga in mainile unui copil care iubeste povestile, iar daca Denis ma va lasa sa ii citesc si alta poveste promit sa mai cumpar inca o carte. Deocamdata nu stiu daca e bine sau nu sa ii fac asta( sa dau o carte care i-a placut), insa nu mai pot da innapoi si ma gandesc sau doar sper ca asa va invata o lectie.
 Nu vreau sa fac din el blogger, nu vreau sa ii citesc in fiecare seara povesti( are 7 ani si alte preocupari, din pacate), dar vreau sa iubeasca mai mult cartile pentru ca eu nu am citit, nu m-a indemnat nimeni si acum imi dau seama ca mi-ar fi prins bine.
 

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: