Despre cum m-am iubit cu seful meu

Eram angajata lui

Ăhă! Am făcut-o și pe asta la viața mea. M-am îndrăgostit de șeful meu. Nu e confortabil, mă jur. De fiecare dată când știam că vine îmi era greu să nu îi sar în brațe și să-i spun că mi-a fost dor de el căci trebuia să mă comport că o angajată responsabilă care nu prea se pricepea să deschidă berile și nici să servească foarte elegant clienții de la cafenea.  Ne iubeam pe ascuns. Nu știa nimeni. Când au început să bănuiască au avut și pietre și roșii, ouă și vorbe dure în buzunare.

Vorbeau pe la colțuri și mă durea, ce-i drept. Nu știa nimeni adevărul, dar nici noi nu doream să le dăm explicații. Când omul devine curios despre viața ta, lasă-l să mocnească în propriile flăcări. Tu arzi doar de iubire! Este lecția pe care am învățat-o greu, dar bine îmi prinde și acum!

M-am îndrăgostit de el la scurt timp după ce m-am angajat la cafenea, deși atunci când am făcut cunoștință nu am fost sigură că voi obține job-ul pentru că nu aveam experiență și pentru că părea atât de sobru încât în sinea mea a fost ceva de genul: ,, nu vreau să am un șef în față căruia să tremur de fiecare data când apare pe ușă”.

Eram doi în poveste

Nu m-am îndrăgostit, ci ne-am îndrăgostit, însă pentru toată lumea eu eram amanta patronului, deși nici unul dintre noi nu mai era într-o altă relație. La fix o luna după ce ne-am îndrăgostit, ne-am și mutat împreună într-un apartament. A fost așa, cumva o nebunie. Pentru amândoi. Ne vedeam o dată pe săptămână pentru că el locuia fix în orașul în care locuiesc și eu acum și tot ce ne doream atunci când nu eram la cafenea, era să ne pierdem printre lenjerii de pat. Să ne vedem de dragostea noastră, care ridica semnul întrebării de fiecare dată când cineva ne vedea împreună.

Da, știu! În ochii tuturor eu eram aia care pe lângă faptul că lucra într-o cafenea, mai era și amanta șefului. Tragedie în România. Patronii sunt niște oameni care trebuie să vorbească de sus cu angajații. Să le dea salariile o dată pe lună și să-și strângă mâna doar când fac cunoștință pentru prima oară.

În ochii mei patronul era iubitul meu, care știam că nu caută aventuri cu angajatele.  Nici pentru el nu era chiar confortabil să se îndrăgostească fix de una dintre ele, dar în calea dragostei nu stă un contract de angajare.

Nu știam unde ne va duce viața, însă știam că nu am interese ascunse și că pentru el nu voi rămâne o aventură. Știam că pot să gândesc mai mult decât  oamenii care mă judecau greșit și că orice ar fi, trebuie să mă bucur de această dragoste.

M-am mutat în inima lui

Au trecut cinci ani. Ani în care câțiva ne-au urmărit din umbră și au așteptat cu interes momentul în care biata angajată va fi concediată de la locul de muncă, care acum se mutase fix în sufletul patronului.

Adevărul este că mi-a luat cumva altă fată locul, dar acea fată este fetița noastră, născută din dragostea în care prea puțină lume a crezut, dar în care noi credem mai mult decât în orice.

Pe 28 iulie împlinim cinci ani de când am răspuns la provocarea de a-mi săruta patronul și un an de când am semnat un act, pe care putem să îl aruncăm oricând, pentru că dragostea noastră va rămâne la fel și peste ani.

Ne pierdem în aceleași lenejerii de pat ca la început, numai că azi o facem înconjurați de copiii noștri și priviți cu respect și apreciere de mulți dintre cei care s-au grăbit să îndrepte degetul arătător spre noi.

Nu l-am cunoscut la bal

Nu,nu susțin iubirea dintre patroni și angajați, dar susțin iubirea indiferent de vârstă, de statut, de împrejurimi. Mi-ar fi plăcut să îl cunosc la bal în timp ce îmi pierdeam pantoful, dar nu a fost așa.  L-am cunoscut atunci când eram o mamă singură și căutam un job și trăiesc  una dintre cele mai frumoase povești de dragoste din viața mea!

Ps: Povestea e reală. Lenjerii de pat ca ale noastre găsiți aici. Poate nu va interesează droagostea dintre o angajată și patronul ei, dar poate vreți să vă  pierdeți printre lenjerii de pat de calitate,lenjerii  pentru care eu garantez.

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Ce-i voi spune fiicei mele despre bărbați?

-Mami, de ce te celtași cu tati că nu-i colect? Am privit-o uimită după ce...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Cine ești tu, femeie?

S-a întâmplat să mi se pună această întrebare în urmă cu aproape un an....

Ce ai face dacă ai ști că mâine nu...

Am primit întrebarea asta pe email și m-a cutremurat. Apoi am înțeles de ce....

În întunericul din viața mea a fost mereu o...

Luminița mea Dacă nu v-am spus vreodată, azi o fac... În întunericul din viața mea...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.