Dezbracă-te

 

De tot

De haine. De zecile de măști pe care le-ai pus cu fiecare rană. Dă-ți jos rimelul. Scapă de tonele de fond de ten. Nici măcar crema pentru o protecție solară nu o lăsa acolo. Nici gloss-ul ăla aproape invizibil.Nimic!

Nu-ți aranja părul. Deloc. Lasă-l să cadă peste umerii tăi grei. Te dor? Si sufletul te doare, așa-i?Uite, am să-ți spun o poveste. A mea: ,,Într-o zi am crezut că o să mor. Și în alta. Și în următoarea. În multe zile din viața mea am crezut că o să mor. De durere.

Când tata mi-a spus că nu mai sunt fata lui. Apoi când un bărbat m-a folosit și m-a aruncat ca pe o măsea stricată. Când mi s-a luat fiul din brațe. Când a plecat bunica. Când mama m-a respins.

Când mi s-a spus

Când mi s-a spus că sunt o curvă proastă și un jeg de om. Când mi s-a râs ın față că sunt a nimănui pe lume. Am crezut că mor ori de câte ori am lăsat oamenii să-mi spună cum și cine sunt.

Și am murit pe interior puțin câte puțin cu fiecare încercare prin care m-a trecut viața,dar am obosit să fiu victimă. Să vreau să sparg oglinda. Să îmi urăsc sânii și cicatricea de la cezariană. Să nu-mi placă ochii, nasul, buzele, părul. Să mă urăsc. Să nu mă accept. Să nu pot. Să nu fac nimic. 

Atunci mi-am propus să trăiesc!M-am dezbracat! Și m-am privit. Așa goală… Și cât de goală eram! Dincolo de trupul ăla firav, deloc atrăgător era o urâțenie mai mare decât monștrii din filmele horror. 

Era durere. Erau răni. Erau vorbe strânse într-o viață de om:,, ești proastă”,, tu nu meriți nimic”,, esti a nimănui pe lume’ ‘,, tu nu poti”,, jegule, curvo, zreanțo, panaramo’Mi-am privit ochii în lacrimi și mi-am dus mâna la piept:

,,- Tu ce spui, INIMĂ NEBUNĂ?

– Ia-ți puterea inapoi!”

Puterea interioară

Auzisem des despre puterea interioară, dar nu înțelegeam nimic. Îmi plăcea să cred că eu sunt o biată copilă nevinovată, că doar corpul meu s-a schimbat, dar sufletul este același. Că sunt un copil neputincios și oamenii răi lovesc fără milă. Și pusesem măști. Multe măști!

Masca femeii irezistibile, dornică de aventuri. Masca omului arogant care nu dă doi bani pe iubire. Masca nepăsării și multe alte măști care-mi țineau sufletul bine păzit de suferință.Ăla a fost momentul în care am decis să-mi iau puterea înapoi. A fost momentul în care am înțeles că nimeni nu poate să mă rănească dacă eu nu permit.

Am înțeles că dacă îmi arăt sentimentele nu sunt nici mai slabă, nici mai proastă, nici mai urâtă, ci doar autentică. Am înțeles că pot și merit tot ce este mai frumos pe lume și că oricâte greșeli aș fi făcut în viața asta am timp să o iau de la capăt, să mai greșesc, să mai iubesc, să mai plâng, să mai râd.

Am timp să mai trăiesc și pot să o fac altfel.

Nu este un proces ușor. Nu e ca și cum ți-ai arunca hainele de pe tine ai face o partidă de sex și ai aștepta-o pe următoarea. Atunci când decizi să dai măștile jos este ca și cum te-ai arunca singură într-un colț cu monștri. Doar că sunt monștrii tăi. Îi cunoști. Îi știi bine, numai că e timpul să lupți cu ei altfel. De sentimente spun. De dureri. De răni. Ele sunt monștri din noi. Din fiecare.

Oricât de,, sănătoși” ne-am da și oricâte măști am pune… Dezbracați vom fi altcineva și dacă avem răbdare ne vom îndrăgosti de altcineva-ul ăla din noi: sincer, autentic, real!

Dezbracă-te!

Nu te mai preface că nu doare. Acceptă că ai ales greșit, că nu le știi nici tu pe toate, că ai timp să îndrepți.

Dezbracă-te! Nu mai ține masca frumuseții senzaționale. Nici mascara. Descoperă că ești frumoasă fix așa cum ești. Din când în când permite-ți câte trucuri de infrumusețare vrei, ești femeie, dar nu uita că adevărata tu o găsești în vorbe, atitudine, fapte!

Dezbracă-te! Iubește fără teamă. Nu te gândi că vei suferi. Câți nu ți-au mai făcut ție inima bucăți și ai știut să le pui la loc? Mai permite și de data asta iubirii să-și facă loc în sufletul tău. S-ar putea să te găsească altfel. Să te surprindă.

Dezbracă-te! Nu mai minți că ești fericită. Fii fericită! Vezi ce te face fericită! Fă-o!

Dezbracă-te! Dă jos minciuna, rănile, furia. Pune-ți iubire acolo de unde alții au luat. Privește spre tine cum ai fi vrut s-o facă alții. Îmbrățișează-te așa cum ești și acceptă!Acceptă că totul stă în mâinile tale, că puterea e în tine, că viața ta este așa cum vrei tu să fie!Dezbracă-te de regrete! Pentru asta nu e timp!

Related Stories

Cele mai citite

Am plecat. Nu regret nimic.

Am privit toata casa. Am tras un fum din tigara care ardea singură în...

Despre cum am luat-o de la zero cu gândaci...

M-am mutat de două săptămâni cu hainele în genti, saci menajeri, pungi, cutii,  și...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Am fugit. De ce?

Cred că nu am lipsit niciodată atât de mult de pe blog. Mă uitam...

Viața e magie, trăiește-o!

Daca crezi că iți scriu din vârful unui munte, de pe o insula pustie,...

Cum treci peste perioadele grele din viața ta?

Mi-ar plăcea să existe o regulă valabilă pentru toată lumea. Vă dați seama? Toți...

Categorii

Comments

  1. Vai, cum este articolul ăsta! Pfffu! Încă încerc să îmi revin, dar am vrut să știi că am trecut pe aici și ți-am văzut o părticică din suflet. Care a ajuns la o părticică din sufletul meu. Îmbrățișări! ❤️🤗

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.