Acasă In lumea mea Dorințe ascunse, visuri neîmplinite

Dorințe ascunse, visuri neîmplinite

1

Cândva, demult tare, mi-am îngropat visurile și m-am prefăcut că sunt bine. Le-am strivit pe rând și le-am ascuns sub lacrimi, frustrări. Le-am ascuns după,,nu pot-uri” și ,,nu am-uri”. Renunțasem! Mă agățam de faptul că tata nu mai e ca să mă vadă. Ce rost avea să mai fiu mireasă dacă tata nu mai era ca să fie mândru și cu lacrimile înnodate în bărbie, văzându-mă în rochie albă de mireasă? Ce rost mai avea să port o rochie de mireasă dacă sunt mamă de doi copii, dintre care unul mai are puțin și îmi ajunge la umeri?
M-am mințit!
Visam să iau permisul. Mă vedeam conducând, fiind femeie independentă și sigură pe mine. Apoi am zis că tata a murit, învățând pentru permisul de conducere, că oricum îmi promisese el mașină și școala de soferi. Ce farmec mai avea să îndeplinesc acest vis dacă nu era tata în dreapta mea?
Așa mi-am strivit multe visuri. Așa am ajuns un adult dependent de alții, lipsit de încredere și neîmplinit!
Așa am contribuit la propria-mi viață lipsită de satisfacții și obiective neatinse. De fapt ani mulți nu am avut obiective, nu am știut cine sunt, ce îmi doresc, ce caut.
M-am lăsat influențată de sfaturile celor din jurul meu. ,, Ce îți trebuie ție permis?” ,, Nu ești tu în stare să conduci!” ,, Cum să iei permisul dacă ție ti-e frică să stai în dreapta?”,, dacă nu ai făcut nunta la timp, acum e prea târziu” ,,
Azi am dezgropat visurile mele! Mocneau acolo în mine și rar le permiteam să iasă la suprafață! Le-am găsit la fel de dornice să mă împlinească, cu același optimism al unui copil care promitea să fie fericit. Sunt ale mele! Ale Lilianei care crescuse pe ulița unui sat, unde oamenii îi spuneau că e săracă și abandonată, iar ea le spunea mereu:,, Eu pot! Eu pot orice!” Nu este vina nimănui că a ales să-si schimbe destinul, că s-a rătăcit pe drum, că a devenit o Raluca salvatoare și dependentă, fără visuri și dorințe.
Azi visez din nou, ba chiar mai mult! Azi știu că nu am fost mireasă nu pentru că tata nu mai era, ci pentru că eu nu am fost mai fost la fel
și pentru că nu aveam cavaler si domnișoară pe măsura fericirii mele.
Azi știu că voi fi cea mai frumoasă mireasă, a unui bărbat care mă va conduce la altar, fericit să mă aibă! Știu că fiul meu va fi cel mai potrivit cavaler de onoare și fiica mea cea mai frumoasă domnișoară de onoare. Știu că acest vis se va împlini la momentul potrivit, cu omul potrivit și în locul potrivit. Știu, pentru că am învățat să visez și știu, pentru că tot ce ne dorim cu adevărat devine realitate.
Azi mă văd conducând mașina visurilor mele! Mă văd stăpână pe viața mea,femeie indepententă din toate punctele de vedere și iubită cu adevărat.
Azi știu că rolul de nevastă nu mi se potrivește, că eu voi fi soție, jumătate, iubire pentru cineva.
Știu că nimic nu mă va opri să fac ce vreau, cum și când simt.
Știu că viața nu e o luptă, unde fiecare aleargă cu ce poate ca să prind rând la fericire.Fericirea există, este în noi, pur și simplu!
Îmi iau visele înapoi și mă bucur de ele, pentru că sunt în mine, nu sunt ambiții, nici copilării, ci s-au născut atunci când eu aveam cel mai pur și curat suflet, când încă eram EU, cea visătoare și optimistă!
Dacă îți pare un vis imposibil, dacă ai îngropat și tu câteva, ca și mine, caută în tine și vezi…poate e tot acolo,așteaptă să-l scoți la lumină! Vezi ce poți să faci pentru tine! Meriți, știu ce spun!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.