Dragul meu tata,

Azi este ziua in care ai fi implinit o varsta. Ma doare ca nu esti aici ca sa iti trimit mesajul ala cu ,, sa-mi traiesti ani multi” asa cum ti l-am trimis an de an pana cand … am inteles ca nu se mai poate. Am moemente in care nu accept nici acum ca ai plecat. Cu atat mai mult azi, dupa opt ani pe opt iulie!

Nu pot sa iti mai doresc ca  sa-mi traiesti ani multi si sa-mi spui ca ma iubesti, dar stiu ca pot sa te rog multe, stiu ca ma asculti, ca ma vezi si ca ai grija de mine. Stiu ca tu mi-ai pus o pila la Doamne-Doamne de ori de cate ori viata mi-a dat o palma. Stiu ca am fost norocoasa sa te am si sa-mi fii tata si mai stiu ca uneori distanta de la cer la pamant este doar cat sa intind bratele ca sa simt o mangaiere.

Mă vezi? Mă auzi? Pot să te strig? Pot să țip în gura mare şi să-ți  spun că eu te iubesc până la cer şi că nici măcar moartea nu a reuşit să ne despartă?

Daca voi spune oamenilor că tu nu ai murit niciodată mă vor considera nebună?

Dar cum să mori tu pentru mine, tată? Tu eşti aici, eşti cu mine şi trăieşti în sufletul meu!

Poate par nebuna  pentru ca traim intr-o lume de nebuni. Nebuni de iubire. Eu sunt prima nebuna care se cearta cu Dumnezeu atunci cand ne ia unul cate unul acolo si sunt prima nebuna care considera ca dincolo de distanta dintre pamant si cer este o legatura permanenta intre oameni si ingeri. Mie imi place sa fiu nebuna si sa cred ca sunt iubiri care nu mor niciodata si ca parintii nu pleaca de langa copiii lor.

Tata, te iubesc!

Am inteles ca distanta dintre cer si pamant este cat o mangaiere a unui inger…

Un comentariu

Lasă un răspuns