Acasă Jurnal Duminică târziu

Duminică târziu

295
0

Târziu

E târziu și nu am somn. Parcă nu-mi găsesc locul, deși știu unde este.

Parcă liniștea asta este surdă. Și mută!

Eu vreau să aud ceva, să-mi spună unde, când, de ce… Ea tace și nici nu mă aude atunci când o întreb: până când?

Mă regăsesc, sunt atât de bine cu mine uneori, încât simt că viața mea acum începe, mă simt ca un un nou-născut, pregătit să descopere viața așa cum este, apoi mă tem. Din nou. A câta oară? Și mă credeam curajoasă, dar uneori mi-e frică. De mine. De oameni. De iubire.

Mi-e frică

Mi-e frică pentru că nu știu cum şi cât o să doară! Mi-e frică pentru că am obosit să fac alegeri și am nevoie de odihnă! Am nevoie să tac, să râd, să plâng, să fiu. Și atât. Uneori atât este suficient. Şi totuși e Duminica! Ziua în care las sufletul să vorbească, să spună ce o vrea, să-l mai ascult…

Mâine

Mâine mă trezesc și din nou fug de mine, de iubire, de emoții. Printre foi și litere mă ascund de dragoste și de oameni. Și uit de mine. Și de el. De noi. Și uit. Nimic nu este pentru totdeauna.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.