El este unul dintre copiii cu trei parinti

,,- El este ca si cum ar fi tatal meu, doar ca nu il strig asa
-Da, este ca si cum ar fi tatal tau pentru ca te creste si te iubeste ca si cum ai fi fiul lui.”
Am avut discutia asta cu fiul cel mare intr-o zi cand veneam de la locul de joaca. Povestise cuiva despre sotul meu la modul ,, si tatal meu mi-a luat…”
Stiu, incurcate sunt caile Domnului! Sotul meu nu este tatal fiului meu, dar este tatal fiicei mele si noi patru suntem o familie. O familie frumoasa, cu bune si rele. Atunci cand faci pasul important spre a avea o casnicie pleci cu dreptul si iti faci visuri, speri sa atingi idealuri. Cand faci un copil esti convins ca l-ai adus in familia si mediul perfecte. Si vine o zi in care nervii va sunt intinsi la maxim. Apoi doua, trei, o mie, toate zilele sunt un calvar. Nu mai e asa simplu sa iti pui hainele intr-o valiza, actele pentru divort si sa pleci. Acum bunurile se impart la sange. Orgoliile tuna si fulgera. Copilul nu este un obiect pe care sa il vindeti si sa impartiti banii, nici unul dintre voi nu este mai putin parinte ca sa stii exact ,, cui revine” micul care de multe ori a stat in mijlocul scandalului vostru fie ca a fost atunci cand era bebelus si credeati ca nu il afecteaza , fie acum cand este marisor si priveste cu ochii lui la destramarea caminului in care s-a nascut. Situatia va cam depaseste.
Din experienta mea de mama divortata:
De regula dupa ce ai decis sa divortezi mai stai ceva timp, mai dai o sansa, mai faci o rugaciune pentru binele familiei tale, insa cum iti vindeci tu ranile dupa divort nu prea te mai intereseaza, in schimb iti pui un miliard de intrebari despre copil.
,, cu el ce se va intampla?
,, va veni tatal lui sa il viziteze?”
,, o sa pot sa tin locul tatalui lui daca va fi cazul?
,, voi reusi sa muncesc, sa iubesc, sa petrec timp cat pentru doi parinti?”
,, voi ramane mama singura pentru totdeauana?”
,,voi gasi pe cineva care sa imi accepte copilul?”
,,voi sti sa raspund intrebarilor lui?”
Intrebarile astea iti vin in cap inevitabil una dupa alta, de un milion de ori. Te sperie. Te framanta. Te fac sa te mai gandesti. Te fac de multe ori sa ramai sau sa pleci si sa te intorci. Ti-e teama de tine, de responsabilitati atat de mari de una singura, de viitorul copilului tau, chiar si de opiniile celor din jur.
Divortul in sine este floare la ureche daca nu mai sunt sentimente si decizia nu a fost luata pe baza unor orgolii intre cei doi soti, insa divortul cu un minor atrage dupa el multe, multe probleme, griji si uneori lupte seculare.
Atunci cand am mers la notar cu fostul meu sot pentru a depune actele de divort am vrut sa nu completam spatiile legate de pensia alimentara si programul de vizita.
,, wow, mai rar asa ceva! Apreciez foarte mult ca ati ramas in relatii atat de bune si ca puteti sa va intelegeti atat de bine in privinta copilului,dar este obligatoriu sa completati aici” Ne-a spus notarul.
Nu am divortat imediat dupa ce ne-am separat. Nu pentru ca unul dintre noi ar mai fi crezut intr-o impacare, insa nu ne ajuta cu nimic acea decizie de divort si pentru ca ne-au luat ani ca sa ajungem in acest punct. Am lasat armele jos dupa ce am obosit in lupta cu orgoliile. Dupa ce am plecat singurul meu scop a fost copilul. Au trecut cinci ani si am gasit raspuns la toate intrebarile. Mi-a luat ceva timp ca sa vad intr-adevar divortul cu alti ochi. Cel mai des mi-am facut mustrari de constiinta ca de dragul copilului nu am mai acceptat sa traiesc intr-o casnicie in care nu ma regaseam. Azi stiu ca daca nu plecam atunci nu eram fericita acum. Azi stiu ca divortul este de fapt un lucru sanatos pentru copilul care traieste intre doi parinti si un razboi.
Va scriu din parc. Sunt cu cea mica. Fiul meu este la tatal lui pentru ca si-a dorit. Cand i se face dor vine la mine. La mine locuieste. E fericit. E un copil fericit care nu simte lipsa parintilor. El este unul dintre copiii cu trei parinti si de multe ori mi-a spus ca se simte norocos.

6 comentarii

  1. Iti multumesc ca ne-ai impartasit acesta experienta, Raluca! Sa stii ca si fiica mea are 3 parinti :). Chiar daca lucrurile nu sunt atat de ”cum ar trebui” in toate situatiile, este datoria noastra sa incercam sa facem cum este mai bine pentru copii, si sa lasam orgoliile deoparte! xact asa cum ai spus tu! Foarte interesant si emotionant articol!

    1. Multumesc, Nico! Cred ca sunt fericiti copiii cu trei parinti. Mult mai fericiti decat cu cei doi parinti care se cearta, care nu reusesc sub nici o forma sa aiba o casnicie linistita.
      Te imbratisez tare. Si pe fiica ta cu trei parinti. 💗

  2. om frumos, tare emotionant ai scris!
    Imi multumim ca ne-ai impartasit frantura ta de viata. Te felicit ca ati avut curaj sa divortati inainte de a ajunge la prea rau, la degradare umana: MERITI SA FII FERICITA.

Lasă un răspuns