Eroina din spatele cortinei

-Bai, dar tu esti eroina, jur!

-Sunt pe naiba!

-Daca iti spun. Pai eu ma plang cu al meu care doarme toata noaptea si in general e un cumintel, dar tu cu doi…vai, fata, cat de admir!

-Lasa nu ma mai lauda ca nu e chiar asa!

Vorbim rar. Ea are copilul mai mare cu o saptamana decat Bia. Intr-adevar doarme noaptea de cand avea cateva lunite, dar pentru o mama la primul copil tot e greu. Nu stii multe, nu esti foarte sigura pe tine, in general cand apar copiii nu mai esti linistita oricat de linistiti ar fi ei.

Acum daca eu am vrut doi si asta mica din urma a iesit energica ca si cum i-ar fi dar un energizant in loc de biberon la nastere, nu inseamna ca eu sunt mai mama, mai eroina, mai cu moț.

Ma plang la sot de cand ma trezesc si pana inchid ochii desi imi propun zilnic sa nu mai fac asta.

Ma plang pe facebook, ma plang la invatatoarea fiului meu cand ma vede la prima ora terminata, ma plang la prietene si la mamicile de la scoala.

Nu stiu de ce ma plang ca nu astept sa ma ajute cineva,  nu o sa vina nimeni sa ii creasca, sa le dea sa manance, sa le faca baie sau sa le citeasca o poveste. Ar fi chiar culmea sa ma trezesc cu doamna Invatatoare: ,, ia las-o si pe Bianca la scoala si du-te la salon ca uite ti-au iesit cateva, cam multe fire de par alb la varsta ta”.

Cateodata ma mir si eu de ce ma plang in stanga si in dreapta si cum de nu se gaseste nimeni in afara de sot sa imi spuna:,, doi ai vrut, doi ai, ia de creste”

Adevarul este ca nu sunt o eroina. Am mai spus eu ca nu le am puse la punct pe toate, ca ma simt vinovata de multe lucruri pe care le fac sau pe care nu apuc sa le fac, ca de fapt sunt doar o mama ca miliardele de mame de pe acest pamant si eforturile mele ca mama palesc in fata mamelor care isi cresc copiii singure, care au copilasii bolnavi, care nu au ce sa le puna pe masa sau in fata celor care au trei sau mai multi copii.

Adevarul este ca in sinea mea traiesc la maxim aceasta perioada a lor si am mai spus si asta. Nu imi vad viata altfel chiar daca uneori as lua un laptop, o agenda si un pix si as fugi singura la o pensiune intre cei mai inalti munti. Stiu ca  m-as intoarce cu smurdul in aceeasi zi pe motiv ca as fi aproape moarta de dorul lor.

Asadar in spatele cortinei, mama eroina nu este deloc o eroina, vorbesc despre mine. Ma plang, mai tip, mai adorm fara sa fac dus, ma mai prinde saptamana cu unghiile nefacute si parul nespalat, mai raman astia mici nescosi afara si eu cu mustrari de constiinta, si cel mai des ramane sotul neglijat chiar daca pe zi imi flutur genele in fata lui si ii promit ca dupa ce adorm copiii sunt numai a lui iar seara aproape ca adorm inaintea lor.

Eroina ar trebui sa fie pe baterii si sa aiba totul pus la punct, eu sunt la polul opus, dar cine stie? Cand o sa va scriu in calitate de bunica poate o sa ma intitulez fix Bunica eroina .

Pana atunci eu va spun adevarul, zau! Sunt coplesita de cat de mult inseamna inca un copil intr-o familie. In toate sensurile. Si nu e de rau nici macar atunci cand mica nazdravana reuseste sa ne puna la punct pe toti trei.

Acum in timp ce m-a lovit inspiratia si va scriu, Denis striga de 5 ori pe minut:

,, mami, s-a dus la aspirator”

,, mami, e in baie pe gresie”

,, mami, mami se urca pe mobila de la tv”

,, maaamiiiii, Bianca a fugit in dormitor”

,, mami, Bianca ma loveste”

Cea mai tare faza este ca mi-a zis: ,, mami, nu stiu cum poti tu cu ea”!

Si nu, nu l-am pus sa aiba grija de ea, doar ca atunci cand o vezi pe asta mica cum alearga ea in genunchii pe care ii are plini de vanatai, este imposibil sa fii relaxat si sa invarti de zor la  sppiner-ul verde fosforescent.

 

1 thought on “Eroina din spatele cortinei

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: