Acasă Mamici talentate Eu mănânc dragoste cu ochii, voi ați păpat azi?

Eu mănânc dragoste cu ochii, voi ați păpat azi?

2
  • Nană, păpași? da? Bine!
  • Eu păpai, tu păpași?
    O întreabă frate’su pe același ton jucăuș în timp ce o pupă și o îmbrățișează așa cum numai un frate mare și bun poate să iubească o surioară mică și neastâmpărată.

Se iubesc copiii ăștia așa cum nici nu visam! Ea îl lovește uneori doar ca să îl mângâie și să pupe unde a dat. ,, mă, mă, nană”.  El niciodată nu ridică palma, dar îl enervează atât de des! Îl văd cum strânge pumnii și o privește de parcă ar vrea să îi facă părul mai creț decât îl are, dar se abține. Când nu mai poate, că, deh, om e și el, strigă la ea de răsună casa. I-a prins într-o zi caietul de teme, nu vreți să știți ce disperat era, dar mai ales cum alergă ea de îi flutură pampersul.

La un momentdat s-a oprit, l-a strâns în brațe( caietul) și a spus:
,,Nooo, doamna!” Apoi a luat-o iar la sănătoasa și noi după ea.
Adică ea știe că dacă rupe caietele lui Denis îl ceartă doamna( așa îi spunem noi), însă tentația e mare. Ea trebuie să aibă tot ce îi aparține lui nana.

Eu nu am avut frați și surori. Adică am, dar nu am crescut cu ei, însă am crescut cu verișorii mei de când mă știu. Îi iubesc așa cum se iubesc ăștia mici ai mei, căci deși nu suntem frați, nu am crescut în același pântec, ne-au hrănit, îngrijit și iubit aceeași oameni.

Îmi amintesc cu drag cum eu și văru-miu o tachinam pe cea mai mică, blondă și răsfățată membră a familei, pe numele ei ,, Minița Dinina”, adică Luminița Mădălina, doar ca să se pună pe plâns și să strige după noi: ”lighiotilor”. Auziserăm și noi pe țarina pe care am crescut de cuvântul idiot și îl repetam ca papagalii în lipsa alor noștri ca și cum ne spuneam,, frumoaso, care ești tu frumoasă”
Cu văru-miu mă băteam cel mai des. El mă bătea ca băieții cu picioarele și pumnii, eu îi trânteam o palmă de îi răsuna urechea. El plângea și strigă la maica’să eu nu știam în care colț al casei să mă mai prefac că sunt cuminte.

A fost copilăria perfectă cu toate ,, a cui e fata asta?”,, vai, Stelă, ce milă mi-e de ea, dar mai ales de ține că te chinuiești”. A fost copilăria pe care nu aș schimba-o niciodată și nicicum, chiar de mi-ar promite cineva că lângă mama și tata voi ajunge mâna dreaptă a președintelui. A fost copilăria care m-a învățat să devin adultul de azi. Nu am luat bătaie care să mă lase cu traume, nu am văzut scandaluri în casă, nu am fost pedepsită să stau la colț, să nu ies din casă, să citesc până adorm cu cartea în brațe. Singură chestie care mă deranja era că bunica nu mă lăsa să stau pe uliță până noaptea târziu spre dimineață. Venea doar până în colțul uliței și striga:
– Lilianăăăă
– Daaaa
– Păi ce mama dracu’, pană când?

Îmi venea să strig :,,Până când vor mușchii mei, dar nu îndrăzneam, știam că nu o dau la pace. Și încă aveam noroc că după mine venea cu un băt, cică să se apere de câini( adevărul e că nu m-a altoit cu el niciodată), dar îmi povesteau mătusile mele că după ele se ducea cu cobilița ca să le ,,adune” de prin sat.
Învățaseră și copiii poezia. Era nevoie doar să strige o dată : ,,Liliană”, apoi ziceau toți în cor: păi ce mama dracu’, până când?
Mie îmi era rușine de aș fi intrat în pământ, eram și eu cu gagicu’miu, prima mea iubire, îndrăgostită lulea.
Acum aș vrea să mă strige și dacă aș fi cu barbatu’ vieții mele în timpul unor lupte din alea după care se lasă cu transpirații, doar să îmi aud copilăria în urechi, iar când mă strigă cineva Liliana, o văd, aud, simt, miros, trăiesc pe și prin bunica.

Azi sunt mamă și mă uit cum zboară anii. Cum îmi cresc copiii și devin independenți. Cum aproape că nu mai au nevoie să le dau cu lingurița, să îi plimb de mână prin parcuri, să le suflu pe rănile de pe  genunchi. Dacă derulez viața cu zece ani înainte știu exact ce mă așteaptă. Un Denis la 19 ani calm, blând și înțelept și o Bianca la 12 ani încăpățânată, empatică și plină de viață. Amândoi ai mei! Amândoi cu câte ceva din mine.
Se grăbește timpul și ne grăbim și noi.
Mă duc să trăiesc. Aud două voci din sufragerie
– Nană, păpași? Da. Bine.
– Eu papai, tu păpași?

Eu mănanc dragoste cu ochii. Voi ați păpat azi?

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.