Eu nasc minuni!

14518706_10154598774882156_296119580_n1 octombrie! A inceput SuperBlog, dar nu, nu despre asta vreau sa va povestesc. Ceea ce va povestesc eu acum este despre cineva care nu ma bucura doar azi, doar pe 1, doar cândva anume, ci in fiecare secunda a vieții mele pana atunci când nu voi mai fi.

Ora 10:00 . Era joi, 1 septembrie. Prima zi de toamna, insa cald…foarte cald. Parca nici frunzele nu dădeau semne ca vor sa pice, as fi dansat putin pe covorul aramiu. Tocmai ce îmi bausem cafeaua după ce medicul meu ma asigurase la telefon ca voi merge la un simplu control, ultimul, dar ca nu ma va opera. Am plecat. Aranjată, plina de viata, fara emotii, desi cu o zi inainte pregatisem toata casa pentru venirea Biancai. Eram ca o randunica care face cuibul în podul unei case…mai aveam putin si stergeam totul cu spirt chiar daca  abia ma țineam pe picioare. Ma simteam sau de fapt eram obeza. Ajunsă la spital si discutând cu medicul inainte de a intra la ecograf aflu ca este posibil sa nasc peste o săptămână daca fetita nu da semne ca ar vrea sa vina. Eu aveam contractii, dar parca nimeni nu ma credea, iar inainte de asta la fiecare control dispăreau. Am simtit ca înnebunesc de nervi. Imi doream sa nasc. Sa nasc si sa scap la propriu pentru ca oricât de frumos ar fi sa fii însărcinată se intampla la unele ca mine ca spre final sa simtă ca efectiv nu mai pot…

I-am trimis si mesaj mamei ca eu nu nasc si ca nu mai suport si ca vreau si ca bla bla bla. Eram apatică si recalcitranta cu toata lumea in ultima vreme, deci nimeni nu ma contrazicea, daca eu îmi doream sa nasc la 38 de săptămâni nimeni nu spunea nu. Nimeni in afara de doctor si sotul meu care ar mai fi lasat-o la ,, dospit”.

Cred ca era ora 11:30 atunci când am intrat la ecograf ( multe urgente ) , eu eram ok, parca nici contractiile pe care le avusesem toata noaptea nu mai existau. Si atunci surpriză : ,,Raluca, am decis împreună cu cei doi colegi ai mei ca trebuie sa intrii acum in operatie. Acum, nu diseară , nu maine! „. ,,Oh, nu! Nu mai vreau sa nasc! Dar ce are fata ? Ce se intampla? Este bine? Sa nu ma mințiți!!!! ”

,,Raluca, calmează -te, fata este bine, totul este in regula „.

,,Vedeti? Eu v-am spus ca am contractii! Eu nu mint!!!” De parca ma acuzase pe mine cineva ca as minti! Atunci as fi daramat zidurile spitalului si as fi fugit de la etajul 8 de nici gardienii aia mari si grasi nu m-ar fi prins, dar nu vrusesem eu sa nasc? Nu ma plângeam eu ca nu mai pot? L-au chemat si pe soț care se luminase tot la față, eu plângeam, ei ma incurajau si ma trimiteau constiinciosi jos la urgențe pentru ca atunci aveam sa nasc si cale de întoarcere nu era. As fi vrut sa ma mai lase măcar câteva ore, sa pot sa ma plâng la tot neamul si sa ma poată încuraja toata planeta, dar nu am avut timp de gândire asa ca am ajuns la urgente unde o doctora grasă si urâtă urla la o bunicuta ca indraznise sa vina la urgente pentru mai nimic. Doua gravide asteptau internarea, dar ele nu nasteau, ele din pacate aveau probleme cu sarcinile.

Dupa vreo ora si ceva o infirmieră m-a dus la etajul 7 unde nu aveam ce sa caut, dar de unde m-a preluat medicul meu si m-a dus direct in blocul operator. Of si de acolo am inceput sa uit ca eu de fapt o sa imi vad minunea in câteva minute, din contra…jeleam toti morții si voiam sa se razgandeasca Bianca, sa imi  mai facă un control si sa îmi spună, totusi : ,,hai ca nu mai nasti acum!” In timp ce ma pregateau pentru operatie completau niste fise la care eu nu mai stiam sa raspund iar asistentele se cam minunau, ma vedeau sau credeau totusi femeie cu capul pe umeri, insa eu nu mai stiam nici ce grupa de sange am!14555834_10154598767207156_2123757630_n

La ora 2 :05 am intrat in sala de operatie. Nu , nu m-a durut anestezia de care îmi era cel mai frica si nici nu am simtit atunci când au inceput operatia desi eu le spuneam la medici intr-una : ,, sa nu începeți pana nu va spun eu, sa nu ma taiati, eu o sa simt !!!”.

La 2:25 mi-au pus pe  piept minunata mea cu parul mare, ud si cretuliu, care s-a oprit imediat din plans. Era curata, desi din prima secunda mi-au dat-o sa o pup. Era frumoasa chiar daca avea culoarea aia de gri…Era superba! Era  asa cum mi-o imaginasem. Intrebam intr -una daca este bine pana când cineva a venit si mi-a pus brățară roz la mana spunandu-mi : 3,380 kg si 52 cm. Si da, este sanatoasa, a primit nota maxima care se poate lua la cezariana. De atunci nu am mai vazut-o pana seara cand mi-au adus-o in salon unde o asteptam cu sotul si cea mai buna prietena. Ne despartea un geam, nu plangea, insa la fiecare zgomot al ei tresaream de fericire.14508729_10154598785942156_20382728_n Nu am dormit decat aproximativ 7 ore in 5 zile, nu puteam, parca in loc de injectii primeam droguri, eram prea fericita, prea implinita, parca nici nu stiam ce sa fac cu atata noroc, norocul de a avea un sot minunat si doi copii atat de perfecti.14555545_10154598779987156_318003822_n

De atunci si pana acum a trecut fix o luna. Uneori am senzatia ca ii am pe ei, pe toti trei de o viata, alteori ca a trecut atat de repede timpul asta…dar ca o viata ne ajunge sa ramanem la fel de fericiti! Acum stiu, EU NASC MINUNI!

LA MULTE LUNI SI MULTI ANI, MINUNEA MEA FRUMOASA!

2 comentarii

Lasă un răspuns