Facebook nu are brate si nici suflet

Nu mai stiu, avea bunica o vorbă cum ca te faci frate cu dracul ca sa nu stiu ce… Eu nu m-am facut frate cu el, insa ma mai apuca asa nostalgiile si mai dau sentimentele năvală peste mine caci încă trei săptămâni de lauzie mai am apoi iar voi deveni o insensibila. campania-electorala-pe-facebook-poze-comentarii-si-bancuri-despre-concurenta1353916419

Ma gândeam cat de usor este sa rămâi singur pe lume. Nu, nu îmi plâng de mila. Nici nu este vorba despre mine in mod special, ci doar asa ….vad tot mai multi oameni singuri, oameni care au prieteni, dar nu mai au familii. Sunt doar doua momente in viața când poți sa iti dai seama cine este cu adevarat langa tine, atunci când esti trist sau când esti fericit. Tocmai am trăit pentru a doua oară fericirea de a fi mama. Dupa operatie m-am uitat in jurul meu…nu era nimeni in afara de soțul meu si cea mai buna prietena. Nimeni. Nici nu am realizat, nici nu a durut, nici nu îmi doream sa fiu vazuta de prea multi oameni atunci, insa nu despre asta este vorba ci despre faptul ca au trecut trei săptămâni si ma uit in jurul meu….este doar sotul meu, copiii si prietenii. Imi doresc ca din acest articol sa nu ies victima pentru ca nu sunt, iar daca as fi tot cu capul sus as merge pentru ca fix oamenii pe care nu ii gasesc acum langa mine m-au invatat lecții despre mândrie, curaj si putere.

Dragii mei, asa este viața! Nu trebuie sa fii un om rău sau sa ai conflicte ca sa ajungi sa te trezesti singur. Nu trebuie sa faci nimic rău ca sa iti dai seama ca oamenii, chiar aia care te iubeau sincer cândva, acum te felicită la fel cum o fac si prietenii tăi de pe facebook ( noroc cu facebook ). Pur si simplu vine o zi in care oamenii dispar. Trăim vremuri grele, avem bani, dar nu mai avem timp si cred ca nici suflet. Sunt oameni pentru care as fi băgat mana in foc ca vor fi acolo langa patul meu sa imi întindă sticla cu apa plata si sa îmi dea umărul sa ma sprijin când cu greu aveam sa fac primii pasi, insa nu au fost si nici pana acum nu au aparut. Sper din suflet sa nu ma astepte vreodată asa cum i-am asteptat eu chiar si după ce m-am recuperat pentru ca nu voi fi acolo….

Nu îmi place felul in care ne iubim acum copiii, părinții, rudele, nepoții. Este totul la nivel declarativ pe facebook, nu mai simtim nevoia sa imbratisam, sa simtim omul in carne si oase, nu ne mai vine dor si nu mai doare…nimic nu mai doare, suntem robotei. Pentru anul asta mi-am dorit ca viața sa facă in asa fel încât sa imi lase langa mine oamenii de care eu am nevoie. Nu stiu cum s-a intamplat, de ce mi-a luat oameni pe care ii iubeam atât de mult, dar stiu ca au fost alegerile lor si ca fiecare om isi stabileste prioritățile, iar daca eu nu m-am aflat pe lista lor nu este nici o tragedie. 10

La articolul cu lauzia spuneam ceva de genul ca cine nu are părinți sa isi cumpere, eram ironică, dar nu ar strica sa va asigurați din timp si sa va luati unchi, matusi , verisori, părinți…s-ar putea sa aveti surprize si astea dor oricât de puternici am fi… Ideea acestui articol este sa învățăm si sa redevenim oameni. Sa lăsăm retelele de socializare si telefoanele atunci când oamenii au nevoie de noi in realitate. Prea am devenit captivi in lumea virtuala. Acolo mancam, acolo ne trece dorul, acolo iubim, acolo ne băgăm cracii! Sa mergem la oameni si sa-i imbratisam, sa le oferim umărul nostru cu adevarat atunci când au nevoie, sa-i sprijinim, sa nu-i părăsim atunci când ei ne asteapta cel mai mult pentru ca nu se stie când vom avea nevoie si ne vom trezi singuri intr-o camera goală si cu facebook in brate. Stau mult pe facebook, dar experienta cu nasterea m-a facut sa imi dau seama ca el chiar nu are nici o importanta si nici o legătură cu realitatea pentru ca oamenii te vad acolo si nu te mai vad in realitate, sper sa nu se ajungă sa se facă si nunti, botezuri, înmormântări tot online, si asa avem mai nou si posibilitatea  de a  face live:))) Deci…cum se intampla? Avem multe neamuri , prieteni, frați, surori in mediul online si ne trezim mult prea singuri in realitate? Sunt eu ghinionista sau chiar ne-a furat din suflete tehnologia asta?

Mi-e teama ca intr-o zi ne vom trezi singuri, mai singuri de atat pentru ca facebook nu are brate si nici suflet…

4 thoughts on “Facebook nu are brate si nici suflet

  • Felicitări pentru articol. Așa este, om putea noi vorbi de la distanță prin intermediul lui, dar fix cu asta rămânem, cu distanța dintre noi, pe care o adâncim exprimându-ne emoțiile pe fețe electronice. Dar nu-i așa de grav, ne vom desprinde și de asta, și e musai s-o facem înainte de a-i învăța prostii pe copiii noștri fără să ne dăm seama. E bine că noi am trecut prin era asta zbuciumată a tehnologiei, acum tot ce avem de făcut este să avem ca țel protejarea inocenței lor. Trebuie să fim disponibili pentru ei, să-i ascultăm, să le explicăm cu răbdare, să le vorbim cu calm, să-i învățăm prin exemplul nostru, să le arătăm floarea din câmp, nu poza de pe telefon. Și mai presus de toate, să fim acolo pentru ei tot timpul.

  • ai mare dreptate. uneori uitam sa iubim in realitate, sa ducem o floare la aniversarea cuiva. mai nou ne multumim prin a-iposta ceva dragut pe facebook si a-i „planta”acolo un sticker dragut. dar totusi…ceva, ceva bun face si facebookul asta. eu mi-am cunoscut sotul cu ajutorul facebookului…iar prieteni…am cei mai buni prieteni din lume si sunt cat se poate de reali! si toate astea cu ajutorul facebookului. si tot cu ajutorul renumitului facebook pot tine legatura cu acei buni prieteni pana vara, cand am posibilitatea sa ii vizitez si sa ma laud pe facebook cu pozele de la intalnirea noastra 😀

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: