Ford România alături de copiii de la SF Mina

A fost cel de-al treilea an în care am mers la copiii de la Sf Mina. Este primul an în care a fost mai mult decât un eveniment dedicat copiilor, pentru că anul ăsta am simțit să o fac în memoria bunicii mele, fapt care a adus si mai multă emoție. Am mers ca în fiecare an cu oameni care mi s-au alăturat și am ajuns fără să ne propunem să fim o echipă. Unii nu au mai participat, au apărut alții noi, ca prin viață, însă totul a fost așa cum visam să fie și aș repeta experiența de un milion de ori.

Anul ăsta au fost mai puțini copii, a lipsit și fetița de care m-am atașat cel mai mult, Roxana, s-a întâmplat să ne pierdem oarecum, dar știu că asta doar pentru o vreme, o voi căuta pe Roxana și ne vom îmbrățișa din nou, vom sta la povești, îmi va povesti cum o ajută pe mama ei la bucătărie, atunci când părinții pot să o ia acasa, adică de sărbători.

În schimb l-am găsit pe Lucas, băiețelul pe care l-am cunoscut la Sf Mina acum doi ani, cel care era venit de puțin timp atunci când eu am mers cu o cabină foto la ei. Era atât de speriat atunci…nu vorbea, probabil nu întelegea ce i se întâmplă, de ce nu mai e cu părinții, de ce nu vine nimeni să-l ia. Pe el l-am găsit și am stat mult cu el, aproape toată seara am stat cu el și Bianca lângă ceilalți copii.

A fost o seară de poveste și vreau să cred că rămâne în amintirea copiilor de acolo, pentru că ăsta este și scopul pentru care am învățat în anii ăștia să merg cu mai puține lucruri și mai multă iubire. Să duc acolo oameni, emoție, iubire, liniște. Să-și amintească peste ani că în toată copilăria asta zbuciumată a lor au fost și clipe de neuitat. Și eu am avut o copilărie cu lipsuri pe toate planurile, însă dățile în care bunica, unchiul, mătușa mă strângeau la piept, anii în care Moșul mă găsea, brazii mei sărăcăcioși, dar frumoși, toate astea îmi amintesc de o copilărie cu de toate și îmi dau putere să dăruiesc, să iubesc, să fac lucruri pentru oameni, așa cum le fac pentru mine.

Anul ăsta nu s-au mai strâns atât de multe lucruri pentru ei, probabil și pentru că am organizat totul mai devreme, însă Cristina Leu a fost ca de obicei omul care a muncit mult cu mine pentru a fi totul perfect , Bianca Radu a fost tot acolo cu echipa ei, cu Moșul, care ascultă mereu poeziile copiilor, cu reni, îngerași, tineri care au făcut spectacol, au dansat și au cântat cu copiii.

Dl Gigi Smădoi ne-a dus la gura sobei lângă bunici, prin ierni grele și copilării frumoase cu colindele cântate din suflet.

Cezar Bajea nu ne-a lăsat nici de data asta fără poze, așa că a fost prezent și a avut grijă să surprindă cele mai frumoase momente.

Vă spuneam că anul ăsta nu s-au mai strâns la fel de multe lucruri, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți, însă nimic nu este prea puțin și nimic întâmplător, asta pentru că eu nu cred în coincidențe, ci în destin, în puterea lui ,, împreună”.

Viviana  Iacob  a demonstrat că  puterea pe care o au oamenii atunci când se unesc nu se compară cu nimic. Își dorea de multă vreme să pună umărul la acest proiect, dar iată că anul ăsta a făcut-o și nu oricum, nici singură, pentru că cele mai faine lucruri se întâmplă atunci când aduni oameni în jurul tău. Astfel Viviana și colegii ei de la FORD ROMÂNIA- ECHIPA CUMPĂRĂRI au făcut un lucru care m-a impresionat mult. În doar câteva zile s-au mobilizat și au pus mână de la mână pentru a cumpăra lucruri. Viviana îmi povestea că  și-a dorit mult să ofere copiilor ghiozdane cu rechizite și nu a fost deloc o treabă ușoară, iar cine are copii știe deja acest lucru, însă atunci când îți dorești mult un lucru se întâmplă. Pe lângă banii strânși de la colegi, furnizorii :TOP EDGE,CORA TRADE CENTER, AUSTRAL, AAA BIROTICA au făcut ca la final copiii să plece în camerele lor cu ghiozdanele în spinare, echipate cu tot ceea ce are nevoie un copil special la școală. Ăla a fost momentul în care am realizat ce puțin ne costă să fim oameni și ce mult înseamnă să ne unim la necazuri și bucurii, la evenimente de orice natură.

Viviana( buyer prototip), Diana Tică( buyer prototip), Viorel Nuță( manager senior cumpărări), Alex Dicu( buyer Gvt) și Mihai Cranta(manager cumpărări) au fost acolo cu noi, s-au bucurat de bucuria copiilor și au interacționat cu ei. Au fost prezenți și a contat mult. Îmi place ca oamenii care se implică să fie acolo, să trăiască emoția, să înțeleagă de ce cer, de ce muncesc, de ce organizez pentru acești copii astfel de evenimente. Și mai ales îi place să se știe că lucrurile au ajuns la copii și că au meritat fiecare efort, fiecare bănut și minut investit în și pentru ei. Vă mulțumesc, oameni frumoși!

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Dacă izolarea are loc în familie sau cuplu este...

Nu știu voi cum v-ați acomodat la ,, noua viață'', însă mie nu îmi...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Întoarce-te la tine

Întoarce-te la fetița aia mică care își iubea fiecare părticică a corpului, se analiza...

Mulțumesc

Ce ai face dacă ai avea posibilitatea să o iei de la zero? Să...

Ce ai face dacă ai ști că mâine nu...

Am primit întrebarea asta pe email și m-a cutremurat. Apoi am înțeles de ce....

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.