Îmbrățișați-vă părinții

Întotdeauana am iubit relația tată – fiica. Întotdeauana. Mi s-a părut atât de specială poate pentru că relația dintre mine și tatăl meu a fost una specială. Fără vorbe. Dimpotrivă. Tata a plecat la cer și noi eram supărați unul pe celălalt. Ăsta este regretul vieții mele. Mi-au trebuit ani ca să mă iert că am putut să fiu atât de orgolioasă cu tatăl care deși nu m-a crescut, m-a iubit. Azi prietenul cu care tatăl meu a copilărit pe uliță satului în care și eu am crescut  câțiva ani, a plecat și el acolo sus printre îngeri. Avea o relație specială cu fiica lui. O relație pe care o priveam de la distanță și sufletul îmi plângea de dor, dar în același timp era fericit pentru ei, pentru fiica care își iubea atât tatăl și pentru tatăl care și-ar fi apărat fiica cu prețul vieții lui de orice bărbat care ar fi îndrăznit să-i calce sufletul în picioare.

,, I s-a făcut rău și m-a sunat să merg la el. Mi-a spus că moare. Știa că va muri. L-am îmbrățișat. A plâns și a spus că mă iubește”

Atât a fost. Azi, un copil a rămas fără prima iubirea vieții ei, fără bărbatul care o iubea mai presus de orice, fără tatăl care va rămâne modelul ei în viață. De azi, ea îl va iubi până la cer, el o va iubi până la pământ, așa cum îmi place mie să povestesc despre iubirea dintre mine și tatăl meu. Azi am plâns. Mult. Din suflet. Pentru ei și pentru mine.

Timp de cinci ani mi-am cerut iertare în fața tatălui meu, i-am spus că îl iubesc și îl îmbrățișam. În fiecare vis în care îmi apărea. Fiecare dimineață era confuză atunci când mă trezeam, părea atât de real, însă tata nu mai era. Nu mă îmbrățișase, însă știu că m-a iertat.

sursa:Pixabay.com

Aș fi vrut să apuc să îi spun ceva, să îmi spună ceva, să îmi dea un ultim sfat pe care l-aș fi ascultat și respectat cu sfințenie, dar nu îl îmbrățișasem de ani buni. Nu mai pusesem capul pe umărul lui, nu mă mai lăsasem răsfățată de el așa cum îmi plăcea atunci când eram mică. Mi se părea rușinos ca o femeie să facă toate astea cu tatăl ei. Acum realizez că eram încă un copil tâmpit care nu a știut să profite de lucrurile cu adevărat importante pe acest pământ.

Dacă aș da timpul înapoi i-aș spune în fiecare zi că îl iubesc chiar și atunci când ar fi supărat pe mine. L-aș îmbrățișa și l-aș ruga să îmi sărute fruntea. L-aș întreba despre viață, despre ce gândesc bărbații și cum ar trebui să se poarte copiii cu părinții lor, copiii ignoranți, așa ca mine. Dacă aș putea, mi-aș mai așeza măcar o dată capul pe umărul tatălui meu și l-aș lăsa să îmi mângâie părul inelat. Dacă ar mai fi posibil l-aș lăsa să mă certe fără să mă supăr pe el. Acum știu că nimeni nu îți vrea binele mai mult decât părintele tău. Dacă Dumnezeu mi-ar da voie să îmi pun o dorință și mi-ar garanta că se va îndeplini, l-aș ruga să îl trimită pe tata la mine măcar câteva minute, să fac ceea ce nu am făcut la momentul potrivit, să-l îmbrățișez și să-i promit că niciodată nu îl voi uita.

Dragii mei, îmbrățișați-vă părinții!

Pupați-le mâinile cu care v-au șters, v-au purtat și mângâiat!

Spuneți-le că și cât îi iubiți! Respectați-i pentru că ei sunt cei fără de care voi nu ați fi existat!

Nu-i certați atunci când îmbătrânesc și se comportă uneori ca niște copii!

Nu-i repeziți atunci când au alte păreri și nu sunt în trend cu ,,noul cod al bunelor maniere”, datorită lor ați ajuns cine sunteți!

Nu va bateți părinții căci nu pentru asta v-au adus pe lume!

Îmbrățișați-vă părinții acum, mâine nu există cu certitudine pentru nici un om de pe acest pământ!

Pe tata nu îl mai pot îmbrățișa, însă le voi povesti mereu copiilor mei despre bunicul lor. Aș vrea ca ei să își iubească tatăl așa cum l-am iubit eu pe al meu. Aș vrea ca ei să învețe din greșelile mele și să spună des TE IUBESC- ul ăla pe care îl așteaptă orice părinte, să îmbrățișeze așa cum eu nu am știut s-o fac, să respecte mai mult decât am crezut eu de cuviință, să nu piardă nici o zi fără să nu construiască amintiri. Mulțumesc părinților mei pentru viață, pentru că sunt om, pentru că exist!

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Întoarce-te la tine

Întoarce-te la fetița aia mică care își iubea fiecare părticică a corpului, se analiza...

Ce ai face dacă ai ști că mâine nu...

Am primit întrebarea asta pe email și m-a cutremurat. Apoi am înțeles de ce....

Panna cotta

Nota:  Încep prin a spune ca rețeta îmi aparține. Mai bine spus,este o rețeta...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Jurnal de carantină

Este clar că ne aflăm cu toții într-o perioadă grea, perioadă pe care fiecare...

Categorii

Comments

  1. Ce poveste trista! Imi pare rau si iti trimit imbratisari multe! Cred, ca dragostea invinge supararea si sunt sigura ca el nu a plecat din lumea aceasta cu socoteli neinchieate! Te-a iertat asa cum si tu l-ai iertat pe el de cinci ani, in fiecare zi 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.