Imbratisati-va parintii

Întotdeauana am iubit relatia tata – fiica. Întotdeauana. Mi S-a parut atât de speciala poate pentru ca relația dintre mine și tatăl meu a fost una speciala. Fără vorbe. Dimpotriva. Tata a plecat la cer și noi eram suparati unul pe celălalt. Ăsta este regretul vieții mele. Mi-au luat ani ca sa mă iert ca am putut sa fiu atât de orgolioasa cu tatăl care deși nu m-a crescut,m-a iubit. Azi prietenul cu care tatăl meu a copilărit pe ulita satului în care și eu am crescut câțiva ani, a plecat și el acolo sus printre îngeri. Avea o relație speciala cu fiica lui. O relație pe care o priveam de la distanta și sufletul îmi plângea de dor, dar în același timp era fericit pentru ei, pentru fiica care își iubea atât tatal si pentru tatăl care si-ar fi aparat fiica cu prețul vieții lui de orice barbat care ar fi îndrăznit să-i calce sufletul în picioare.

,, I S-a făcut rău și m-a sunat sa merg la el. Mi-a spus ca moare. Știa ca va muri. L-am îmbrățișat. A plâns și a spus ca mă iubeste”

Atât a fost. Azi, un copil a ramas fără prima iubirea vieții ei, fără barbatul care o iubea mai presus de orice, fără tatăl care va rămâne modelul ei în viața. De azi, ea îl va iubi pana la cer, el o va iubi pana la pamant, așa cum îmi place mie sa povestesc despre iubirea dintre mine și tatăl meu. Azi am plâns. Mult. Din suflet. Pentru ei și pentru mine.

Timp de cinci ani mi-am cerut iertare în fața tatălui meu, i-am spus ca îl iubesc și îl îmbrățișam. In fiecare vis în care îmi apărea. Fiecare dimineață era confuză atunci când mă trezeam, părea atât de real, însă tata nu mai era. Nu mă îmbrățișase, însă știu ca m-a iertat.

As fi vrut sa apuc sa îi spun ceva, sa îmi spună ceva, sa îmi dea un ultimul sfat pe care l-as fi ascultat și respectat cu sfințenie, dar nu îl îmbrățișasem de ani buni. Nu mai pusesem capul pe umărul lui, nu mă mai lăsasem răsfățată de el așa cum îmi plăcea atunci când eram mică. Mi se părea rușinos ca o femeie sa facă toate astea cu tatăl ei. Acum realizez ca eram încă un copil tâmpit care nu a știut sa profite de lucrurile cu adevărat importante pe acest pământ.

Dacă as da timpul înapoi i-as spune în fiecare zi ca îl iubesc chiar și atunci când ar fi suparat pe mine. L-as îmbrățișa și l-as ruga sa îmi sărute fruntea. L-as întreba despre viață, despre ce gândesc bărbații și cum ar trebui sa se poarte copiii cu părinții lor, copiii ignoranți, așa ca mine. Dacă as putea, mi-as mai așeza măcar o data capul pe umărul tatălui meu și l-as lăsa să îmi mângâie parul inelat. Dacă ar mai fi posibil l-as lăsa să mă certe fără sa mă supăr pe el. Acum știu ca nimeni nu Îți vrea binele mai mult decât părintele tău. Dacă Dumnezeu mi-ar Da voie sa îmi pun o dorință și mi-ar garanta ca se va îndeplini, l-as ruga sa îl trimită pe tata la mine măcar câteva minute, sa fac ceea ce nu am făcut la momentul potrivit, să-l îmbrățișez și să-i promit că niciodată nu îl voi uita.

Dragii mei, Imbratisati-va părinții; Pupați-le mâinile cu care v-au șters, v-au purtat și mângâiat; Spuneti-le că și cât îi iubiți; Respectati-i pentru ca ei sunt cei fără de care voi nu ați fi existat. Nu-i certați atunci când îmbătrânesc și se comporta uneori ca niște copii; Nu-i repeziți atunci când au alte păreri și nu sunt în trend cu noul cod al bunelor maniere, datorita lor ați ajuns cine sunteți; Nu va bateti părinții căci nu pentru asta v-au adus pe lume;

Imbratisati-va parintii acum, mâine nu exista cu certitudine pentru nici un om de pe acest pământ!

Pe tata nu îl mai pot îmbrățișa, însă le voi povesti mereu copiilor mei despre bunicul lor. As vrea ca ei sa își iubească tatăl așa cum l-am iubit eu pe al meu. As vrea ca ei sa învețe din greșelile mele și sa spună des te Iubesc – ul ăla pe care îl așteaptă orice părinte, sa îmbrățișeze așa cum eu nu am știut s-o fac, sa respecte mai mult decât am crezut eu de cuviință, sa nu piardă nici o zi fără să nu construiască amintiri. Mulțumesc părinților mei pentru viață, pentru ca sunt om, pentru ca exist!

1 thought on “Imbratisati-va parintii

  • Ce poveste trista! Imi pare rau si iti trimit imbratisari multe! Cred, ca dragostea invinge supararea si sunt sigura ca el nu a plecat din lumea aceasta cu socoteli neinchieate! Te-a iertat asa cum si tu l-ai iertat pe el de cinci ani, in fiecare zi 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: