Imi place sa ma pierd printre lenjerii de pat


Daca as putea…

Cred că mi-am luat-o în cap de când am aflat că vine maica-mea la mine și m-a pălit așa o lene încât mi-aș lua puii și nu m-aș urni de sub lenjeriile de pat. Imi place sa ma pierd printre lenjerii de pat.

Aș sta minute in șir, i-aș alinta, le-aș citi povești, m-aș strâmba la ei și aș face ca toate animalele căci știu că asta îi face să se prăpădească de râs. Aș colora cu cel mare în timp ce i-aș cânta la cea mică sau pur și simplu am număra petalele florilor de pe tapet.

I-aș lasa să îmi murdărească și zece lenjerii de pat căci acum nici măcar acest lucru nu mă mai deranjează.

I-aș lasa să arunce cu perne și să sara pe salteaua moale, ba chiar aș sări și eu cu ei.

I-aș lasa să facă orice numai să rămânem în casă chiar dacă sunt căldurile astea infernale pe care eu le iubeam cândva, până anul trecut când aveam 10000968 de kg și până anul asta când aș fugi la ștrand doar că să mă bronzez, dar un ghemotoc mic, prea mic, nu mă lasă.

Din păcate mă desprind tot mai greu de pat și am ajuns să urăsc rutina asta de a ieși afară. Dacă nu ies mă simt vinovată, dacă ies pierd multe ore în care aș putea să fac treabă în casă sau să răspund la email-uri, mesaje, telefon, ori pur și simplu să stau cu ei în pat, pe covor sau parchet și să ne jucăm.

Nu știu voi, dar eu iubesc nu numai lenjeriile de pat, ci și patul cu totul în ultimul timp. Un pat, o lenjerie frumoasă și un laptop, două ore fără copii și un chelner care să îmi aducă o cafea și o salată,  ar face din mine o femeie mulțumită dacă asta s-ar întâmpla măcar o data pe luna.

Din păcate pentru lenea care zace în mine va trebui să mă desprind și de lenjerii și de pat și de florile de pe pereți și să mă încalț în papucii de mamă pentru a mă îndrepta spre parc, desi recunosc ca imi place sa ma pierd printre lenjerii de pat.

La voi cum este? Va place să va pierdeți în lenjerii de pat pufoase sau să mergeți în aer liber ?

Un comentariu

Lasă un răspuns