Înțărcarea blândă- cea mai bună alegere pentru noi

După ce am născut am facut-o peste tot. Pe un scăunel special de acolo, chiar şi în patul în care mă perpeleam eu după cezariană.

Am continuat şi acasă cu succes. Peste tot şi în toate pozitiile. În bucărie, pe covor, în dormitor, S-a întâmplat chiar şi când îmi făceam  şi eu un amărât de duş. S-a strecut pe uşa de la baie întredeschisă şi s-a servit după bunul plac. A stat în cap, în fund, în picioare, pe spate şi într-o parte. Ghemuită. În toate pozitiile. Pe stradă, în parc, în maşină. Sub privirile oamenilor şi în intimitatea noastră.

Acum e timpul să ne oprim şi mă depăşeşte această situație.

Da, despre alăptat este vorba. E frumos şi bine. Atât de bine încât am slabit rapid 27 kg în nouă luni. Cât am slăbit până la un  an si doua luni nu vă zic că e de rău şi o să credeţi că mă plâng. Nu că nu ar fi aşa, dar în fine.

Pe primul copil nu l-am alăptat. Am mai spus. Nu ştiu dacă aveam sau nu lapte. Consultanții în alăptare spun că nu există asa ceva, dar eu imi asum cã nu am alăptat din prostie. Pur şi simplu am crezut că nu mai am lapte şi am început să mă folosesc de laptele praf. Nu zic că a fost rău pentru că el s-a dezvoltat bine si frumos, analize bune, copil internat o singură dată în spital pentru ceva ce nu avea legatură cu alimentația ori răceli. De ce vă spun toate astea? Pentru că deşi totul a fost bine în mine s-au născut nişte frustrări. Am regretat mult că nu m-am informat, că nu am făcut nimic ca să alaptez. Am jurat că dacă voi mai avea vreodată un copil voi alăpta. Credeam că o voi face la al doilea până la majorat, dar m-am înşelat.

Îmi doresc să mă opresc. Ok, ştiu că ar fi bine să mai alăptez. Unele ar spune până la doi ani, altele până la auto-înțărcare, şi sunt care mi-au spus deja că trebuia să mă fi oprit deja. Nu asta vreau să aud. Nici un doctor de familie sau pediatru, nici un consultant în alăptare ( cu tot respectul pentru dânşii, dar cred că mi-ar spune la fel), nu ştiu când este momentul ca EU să opresc alăptatul.

Nu mai pot. Pur şi simplu. Vin şi spun asta după a suta oară în care mi-am petrecut noaptea alăptând, dar a fost prima oară când am simțit cu tot sufletul că e timpul să ne oprim. Efectiv nu mai puteam. Simțeam că în loc de lapte îmi suge energia. Puțina energie pe care o mai am. Am simțit nevoia acută de a o opri şi a face orice în noaptea aia numai să nu mai mănânce lapte din sânul meu. Oi fi o mamă rea, nu ştiu, dar nu mai pot să alăptez. Nu mai pot nu că nu îmi mai doresc. Nici nu contează.

Şi acum ce fac? Nu vreau să o chinui. Nu vreau să îmi pun ardei, ruj, şi alte minunății pe sân ca să refuze ea.

Nu vreau să mă leg şi să mă plâng ,, au, mami, buba”.

Nu vreau să o trimit în vacanță( nu că aş avea unde) şi să aştept să vină fata mea înțărcată acasă.

Nu judec astfel de alegeri, nu e treaba mea ce fac alte mame cu puii lor. Spun doar ce nu vreau să fac şi ce sfaturi nu vreau să primesc.

Aşa că vin şi întreb mamele care au ales înțărcarea blândă. Voi cum ați procedat? Cum au reacționat copiii? Cum v-ați simțit după?

Aş putea să citesc despre asta, să vorbesc cu cineva specializat in alăptare, dar pe mine mă interesează cazuri reale, nu teorii, chiar dacă ştiu cât de diferite suntem noi şi copiii nostri.

Simt că întărcarea blândă ar fi cea mai bună alegere pentru noi.

2 thoughts on “Înțărcarea blândă- cea mai bună alegere pentru noi

  • Am încercat sa mai las un mesaj dar cred ca s.a șters.După experienta mea proaspătă intarcarea blanda s.a dovedit a fi cea mai buna alegere.Atunci când am simțit ca nu mai pot, după ce m.am consultat și cu pediatra am ales aceasta cale. Am trecut de la stat cu tata în gura toată noaptea la alăptat doar dimineata și seara. Tata a stat cu băiatul. Deși plangea pana se îneca am rezistat. După 2-3 zile alăptat doar seara după alte 2 zile nu i.am.am dat seara și am.observat ca nu mai cere noaptea , a mai servit a doua zi la pranz și cam asta a fost. După 3 zile m.am stors cu pompa. Băiatul are un an și 5 luni, i.am zis ca nu mai am și cred ca a inteles. Îmi era tare teama de intarcarea dar am trecut cu bine. Recunosc am.avut remușcări …dar au mai trecut. Succes!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: