Am inteles in sfarsit ca a fi fumatoare nu ma face un om mai rau, mai prost sau mai mic

Sunt fumatoare! Nu stiu daca voi mai fi si maine sau daca voi fuma ultima tigara inainte sa inchid ochii pentru totdeauana. Nu stiu daca renunt la fumat azi sau daca voi renunta vreodata.

Dupa ce am stat de vorba cu Diana Vasiliu pe skype pret de 45 de minute, privesc altfel treaba asta cu fumatul. Nu va spun ceea ce mi-a spus ea cu o blandete pe care rar am intalnit-o la cineva, ci va spun ce concluzii am tras eu dupa aceasta discutie si tot ce am inteles eu despre mine cea fumatoare:

– Nu este usor sa renunti la fumat. Exista si nu vreau-ul ala cu care ne acuza unii nefumatori sau fostii fumatori, dar prea mic pe langa adevaratul nu pot pe care il aducem mereu ca argument atunci cand cineva ne acuza ca nu vrem sa renuntam.

– un fumator nu este un criminal! Ei, bine, lupta mea a fost foarte grea pentru ca ajunsesem sa ma simt cea mai oribila, cea mai nefemeie, nemama, netot! Nu am facut decat sa devin o fumatoare frustrata si cumva neasumata pentru ca ma ascundeam sa fumez, imi scoteam pachetul cu tigari rusinata, ma apropiam greu de sot stiind ca eu put si el miroase. Am inteles in sfarsit ca fumez EU si ca fie ca raman fumatoare, fie ca renunt la fumat, in realitate nu bucur si nu intristez pe nimeni. Daca aleg sa fac rau sau bine, fumand sau nefumand aleg pentru mine si atat! Nu ma mai simt ca si cum as da cuiva cu ceva  in cap de fiecare data cand fumez, dar simt ca trebuie sa am mai multa grija de mine, asa cum m-a sfatuit Diana la final. Si parca e mai usoara calea spre renuntare. Da, suntem egoisti din fire orice am zice si este mult mai usor sa faci ceva pentru tine decat pentru cei jur.

– Nu trebuie sa dau explicatii cuiva si nici nu ma voi lauda daca voi reusi. Sa stiti ca nu veti auzi de la mine sa va mai spun vreodata: ,, ma las de fumat”. Poate dupa un timp, dupa ce voi reusi voi spune in ideea de a incuraja pe cineva sau poate imi va veni mie pur si simplu intr-o zi sa pun status pe facebook ceva gen ,, 1 an nefumatoare „. Pana atunci nu am de gand nici sa ma scuz in cazul in care voi mai fuma nici sa ma laud in cazul in care voi reusi. Eu stiu exact ce am de facut si mai stiu ca voi fi singura care va suporta consecintele sau culege roadele. De ce m-as scuza sau lauda?

Nu voi fi alta in calitate de nefumatoare- poate ca voi mai sanatoasa, voi avea fata mai luminoasa, voi fi mai energica si voi pune si cateva kg in plus( am nevoie), dar Eu, Raluca Badita voi ramane acelasi om. Nu voi fi nici mai desteapta, nici mai frumoasa, nu voi fi mai bogata si nici nu imi va ridica cineva o statuie. Da, cand voi fi nefumatoare va fi cea mai mare realizare a mea ( dupa copii si familie), voi avea mai multa incredere in mine si poate timpul pe care il petrec acum la tigara il voi petrece facand ceea ce imi place. In rest, nu se va schimba nimic. Va fi doar o alegere pentru mine ca multe altele. Si va fi a mea, fara sa fiu presata de prieteni, de sot, de societate.

– Chiar si nefumatul asta are timpul lui- da, exista un moment pentru fiecare eveniment din viata unui om. Exista ala cand ne nastem, cel cand murim, cel in care dam viata, cel in care facem anumite alegeri. Si renuntatul la fumat are momentul lui. Poate la mine nu a fost momentul potrivit pana acum, poate nu e nici azi si nu va fi nici maine, poate nu va fi nicicand , dar va fi cum trebuie sa fie.

Nu, nu va promit nimic ca nu am ce. Nu va dau sfaturi pentru ca stiti deja ce stiu si eu despre fumat. Nu va rog sa ma sustienti pentru ca nu aveti cum si cu ce, dar va spun atat: Invatati sa va doriti dorintele, sa va traiti trairile, sa va ascultati glasul inimii, sa va cunoasteti pe voi. Sa fiti autentici, sa nu lasati pe nimeni sa puna presiune pe voi, sa fiti convinsi de alegerile pe care le faceti in viata si sa fie mereu cele mai bune pentru voi!

Femeilor gravide vreau sa le spun ceva caci pentru ele este campania ,, tu ce ai face pentru copilul tau „:

Inainte de a va gandi ce ati face pentru copiii vostri, ganditi-va ce ati face pentru voi. Stiu ca v-ati fi dorit sa fiti nefumatoare, mai ales  acum cand aveti  omuleti care cresc in voi. Stiu ca nu ati crezut in dependenta si ca e asa de urata atunci cand ati aprins pentru prima oara tigara, dar mai stiu si ca va stiti exact potecile pe care trebuie sa bateti pasi marunti si siguri pentru a ajunge la casuta cu vise indeplnite.  Credeti in voi! Porniti pe un drum si nu va abateti de la el. Atat. E tot ce trebuie sa faceti. Voi alegeti daca il parcurgeti cu tigara sau nu. Nimeni nu poate sa aleaga pentru voi si nimeni nu are dreptul sa va judece alegerile.

Eu am inteles in sfarsit ca a fi fumatoare nu ma face un om mai rau, mai prost sau mai mic. Faptul ca am inteles asta nu inseamna ca imi doresc sa fumez toata viata, inseamna ca am scapat de frustrari si ca alegerea mea este mai vie, mai autentica, mai a mea decat oricand !

2 thoughts on “Am inteles in sfarsit ca a fi fumatoare nu ma face un om mai rau, mai prost sau mai mic

  • Acest subiect e unul foarte delicat. M-am tot gandit daca sa-ti scriu sau nu, mai ales ca nu sunt fumatoare, n-am fumat niciodata si, astfel, nu pot sa ma pun in pielea ta, sa stiu exact ce simti, deci nu sunt in masura sa-ti dau vreun sfat.
    O sa-ti marturisesc ca am o alta dependenta (= placere) care e batalia mea de ani de zile: imi plac prea mult dulciurile. Poate o sa crezi ca nu e mare lucru :)), dar sa stii ca e foarte greu, e ca si cum as avea o voce in creier care-mi spune in fiecare zi: „vreau ceva bun”. Cand am citit ca cercetatorii au descoperit ca zaharul da dependenta, nu m-am mirat, mi-au confirmat ceea ce simteam despre mine. Am avut perioade in care am reusit sa ma abtin de la a manca dulce. Si apoi, dupa perioada de abstinenta, prima gura de ciocolata o simteam extrem de dulce, nu puteam manca mai mult de cateva patratele pentru ca mi se facea rau. Dar, pe masura ce zilele treceau si incepeam sa am iar scapari si sa mananc dulciuri … organismul meu se obisnuia iarasi si nu mai simtea dulcele prea dulce, ci voia tot mai mult.
    Acum mananc mult mai putin dulce decat in anii trecuti, pofta s-a diminuat mult, dar inca exista acolo. E lupta mea cu mine insami si-mi doresc tare mult s-o castig pentru ca eu sunt singura care am de suferit si inca mult (m-am ingrasat, am celulita, pot face diabet, zaharul imbatraneste pielea si-o sa am riduri timpurii etc.)
    Depedenta mea e clar mult mai putin vizibila decat a ta (e mult mai usor sa mananci o prajitura pe ascuns decat sa fumezi o tigara pe ascuns), dar e destul c-o stiu eu si cei apropiati. Nu cred in cuvinte linistitoare „poate inca n-a venit momentul pana acum”, ci cred in faptul ca timpul nostru e cel de acum, nu cel de maine, acum pot sa fac ceva. Daca o sa cad iarasi si, intr-un moment de slabiciune, voi devora o ciocolata, nu-i nimic, nu e un motiv de frustrare, o s-o iau de la capat in ziua urmatoare.
    Primul pas adevarat spre mine e acela de a fi sincera cu mine insami pana la capat, nu de a incerca sa ma linistesc ca e ok.
    Am facut aceasta paralela nu ca sa vorbesc despre mine, ci ca sa-ti marturisesc niste ganduri care poate te vor ajuta sau poate nu. Nu te judec deloc, as fi o ipocrita din moment ce am slabiciunea mea, nu cred ca esti un om mai rau sau mai prost.
    Am incercat sa scriu in asa fel incat sa nu te tulbur in vreun fel pentru ca tu trebuie sa fii linistita si senina pentru familia ta. Singurul meu sfat e sa fii sincera cu tine insati, sa faci o lista sincera cu „pro” si „contra” pentru TINE, sa vezi care-s mai multe, sa pui in balanta concluziile si sa te gandesti daca merita sa fumezi sau nu.
    Inchei cu nadejdea ca vom reusi amandoua sa facem ceea ce e bine sa facem pentru noi.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: