Iubeşte-te, femeie! E singura cale spre fericire

,, Menirea mea nu este să mă mărit. Menirea mea este să îmi cresc copilul. Se fac doi ani de când m-a părăsit, m-a lăsat să imi ling singură rănile.”

Mi-a scris într-o zi prietena mea. Mi-a mai spus că şi-ar face si ea o schimbare de look, dar poate i se schimbă viața şi… da, îl iubeşte pe el. Parcă nu ar vrea să se despartă de sentimentele ei. Un copil şi un milion de sentimente. De iubire, de ură, de furie, de dor, de dezamăgire. Atât mai are.

I-am spus să se oprească. Să nu aştepte fericirea ca să-i bată la uşă şi să-i şoptească suav la ureche:,, hei,bună!Eu sunt aia pe care o aştepți de ani de zile. Vrei sa vii cu mine?”

Ca ea sunt milioane de femei. Femeia care nu a suferit din dragoste nu a gasit bărbatul pe care să-l iubească nebuneşte.

Şi cât de tare dor poveştile de dragoste în care iubirea nu mai e iubire pentru amândoi! Să-ți priveşti copilul bucățică ruptă din el, să-i răspunzi la intrebări la care nici tu nu ai răspuns, să aştepți să vină într-o zi să te ia de mână şi să-ți spună că tu esti femeia visurilor lui, că a fost un prost atunci când a plecat şi să-ți promită că nimeni şi nimic nu vă v-a mai despărți. Să stai aşa cu săgețile lui cupidon înfipte-n inimă, în minte, în trup şi suflet. Să aştepți să nu mai doară, să treacă şi să uiți. Să speri că vine el sau altul ori că te vei regăsi. Să îti doreşti să poți să lupți şi să vezi că nu vei reuşi. Căci iubirea nu trece peste noapte. Căci iubirea te rupe în două, te face praf şi iți râde în nas.

Stop! E timpul să te iubeşti pe tine. Cel mai mult pe tine.

Ştiu că acum când am uitat nopțile cu lacrimi amare, diminețile cu ochi umflați de la atâta plâns, zilele în care nu am mâncat nimic căci mă îngenuchiase iubirea, îmi este uşor să îți spun cum să te ridici şi să îți vezi de drum. Ştiu că nu este drept ca să vină una fericită la tine ca să îți arate cum  ea a putut, a vrut şi a reuşit să se ridice din mocirlă şi să-şi ducă viața mai departe.  Şi Că fericirea chiar există. Şi că va fi bine. Şi că …

Nu. Nu e corect. Şi nici uşor să asculți despre reuşite când tu esti la pământ, dar cine spune că eu sau oricare altă femeie s-a născut şi a trăit toată viața fericită? Eu nu am înțeles de ce sunt nemulțumită de fiecare bărbat din viața mea şi  am suferit mulți ani. Ieşeam şifonată dintr-o relatie şi îmi găseam imediat pe altcineva de iubit. Unii mă numeau curvă pe la colțuri. Eu doar aveam nevoie de iubire. Să mă simt importantă pentru cineva. Să ştiu că sunt totul pentru un el disponibil şi fără alte doritoare de iubire. O iubire care avea un preț. Şi se sfârşea. Nu ştiam că iubirea era în mine. Nu am găsit niciodată bărbatul care să mă iubească încât să nu poată trăi fără mine. Şi nici acum nu îl am. Şi nici eu nu am iubit atât. Dar pe mine…pe mine mă iubesc atât de mult încât nu aş mai putea vreodată să caut fericirea în altă parte. Şi nici iubirea. Eu sunt iubirea şi fericirea. Eu şi apoi el. Şi dacă nu el, atunci altul. Şi dacă nimeni înseamnă că aşa trebuie să fie. Dar eu de mine nu mă mai pierd. Eu cu mine nu mă mai cert pentru neputințele altora. Eu nu mă mai învinovățesc pentru iubiri care nu au fost să fie.

Draga mea, eu nu sunt Mama Omida, nici femeia perfectă şi nici vindecătoare de inimi frânte. Eu sunt doar unul dintre miile de  oameni  de la care vei auzi de-a lungul vieții că dacă poț să faci ceva bun pentru tine în viața asta este să te iubeşti. Nimeni nu o va face mai bine şi mai mult decât tine. Te rog, iubeşte-te! Vei vedea că îți este teribil de greu pentru că cel mai uşor este să crezi in altii, să iubeşti un om, altul in afară de tine, să îmbrățişezi pe altul şi în general să faci lucruri pentru alții. Multe. De fiecare dată. Asta aduce fericirea pe termen scurt. Pe viață te secătuieşte de puteri. E frumos să dăruieşti, să îmbrățişezi, să iubesti, însă nu cunosc un lucru mai minunat decât acela de a fi bine  eu cu mine, să mă iubesc şi să mă respect.

Iubeşte-te, femeie! Azi recunoaşte-ți că meriți iubire. Mâine priveşte-te în oglindă şi spune-ți că eşti minunată exact aşa cum eşti. În altă zi priveşte oamenii ca fiindu-ţi egali, dar mai ales priveşte în sufletul tău şi conştientizează ca nimeni, dar nimeni, niciunul dintre acei oameni egali ție nu te iubeşte aşa cum poți să te iubeşti tu. Şi vei fericită pentru că fericirea vine din suflet, din iubire, din tine!

1 thought on “Iubeşte-te, femeie! E singura cale spre fericire

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: