Iubire cu porția( fragment)

AZI

,,Azi am fumat mult. Foarte mult. M-au trecut toate stările, emoțiile, furiile și neputințele. Era de așteptat. Știam cum reacționez la oboseală, dar n-am putut să dorm. Noaptea trecută am facut sex. Da, am făcut sex cu Eugen, dar nu orice fel de sex. Sex din ăla care la noi a devenit ceva normal, firescul nostru. Cu plapuma în cap. El cu ochii în telefon, eu imaginându-mi cum în locul lui ar putea fi cineva care știe să mă iubească, să mă respecte, să mă aibă fără să fie nevoie să îi explic cum. Am facut sex cu plapuma in cap, într-o altă noapte din anul ăsta în care eu m-am simțit un obiect și în care mi-a fost scârbă mai întâi de el, apoi de mine. Apoi mi-am tras chiloții pe mine și m-am dus sa fumez. Și să plâng. Și să mă urăsc. Nu e orice fel de plâns.

E plâns din ăla în mine care îmi taie respirația, apoi ura vine și îmi șoptește fără pic de milă: taci că ți-o meriți, ia și rabdă cum spunea bunică-ta ca așa e la bărbat!

Azi am fumat. Mult. De tristeste. De durere. De slabă si puternică ce sunt. Proastă și deșteaptă. Urâtă și frumoasă. De de toate. Eu sunt cea care moare câte puțin în fiecare zi. Mă sinucid cu fiecare zi in care permit sa fiu altceva decat sunt. Azi am plecat la terapie. Terapia mea de grup. Acolo unde îmi sunt prietenele, cele care nu mă perie, nu mă ceartă, nu mă judecă, dar mă plesnesc. Peste suflet, așa, cu o sinceritate care doare ca dracu’ uneori, însă îmi place. Îmi place să lucrez cu mine, să rămân și să mă privesc. Așa drept în ochi. Prin ochii lor. Să mă înteleg. Să mă aprob.

Psihodrama

Azi am făcut psihodramă. Doamne, cât am mai fugit. În mintea mea psiodramă era cândva, pe la începuturi, ceva care scotea durerile din oameni cu urlete, cu râuri de lacrimi și sughițuri. Nu știam ce înseamnă, însă am înțeles atunci când am pășit prima oară în cabinetul unui psiholog și am văzut covorul alb. Obiecte. Atunci am făcut psihodramă în urma unui vis, singură. Acum era altceva. Era cu oameni. Vera juca rolul lui Eugen. Daria pe a lui Bogdan, fiul meu. Alisa era Iris. Eram toți și era ciudat. Puneam cărțile pe masă în terapie, ceea ce acasă nu se întâmpla.

Psihodrama mea nu a durut. Nu pe mine. Psihodrama m-a trimis în mijlocul căsniciei mele și m-a trecut prin stări pe care le știam oricum, dar pe care am ales până și aici și acum să le mai las la dospit. Să se coacă bine. Și când or vrea să iese promit să le sprijin cu ambele mâini dacă nu mă vor arunca ele de toti pereții.

Eugen mi-a spus că mă iubește și că mă vrea bine. Ca vrea să mă ajute. Că m-ar ține așa în palme ca să îmi facă pe plac. Apoi Lui Vera in rolul lui Eugen i-a venit să vomite de scârba pe care o simțea pentru mine atunci când l-am dat afară din viața mea. Am simțit și eu scarbă, dar numai pentru gesturile lui de bădăran pentru care rezolvarea la toate este sexul. Și o fi pentru unii, nu zic nu, nu am de gând să mă mut la mănăstire, însă pentru mine Eugen nu mai reprezintă nimic din iarna în care mi-a spus că sunt o curvă, o pramatie, o jigodie, o jegoasă, o zdreantă.

A murit dragostea

Ar fi spus orice atunci de nervi și de frustrare, doar ca să dea cu mine de pământ și apoi să mă lase să mă zbat în propria-mi durere.

A murit dragostea atunci. A murit. Nu pot să o mai aduc înapoi chiar dacă am tras de ea și am jelit-o nopți la rand, nopți în care în camera de alături Eugen sforăia de se zguduiau balamalele la cele două uși dintre noi. Ce ți-e și cu dragostea asta… Iți ia mințile si le duce pe cărări neștiute. Apoi tu o duci la psihodramă.

Am terminat terapia de grup.

Le-am îmbrățișat pe fete și le-am spus că stiu că pot, dar nu acum. Că mie îmi place în mocirla asta. Să jucăm în ea până la capăt. Că eu nu pot să duc vina pe care o simt la gândul că tot eu va trebui să decid soarta mea, a lui si a celor doi copii. Eu am obosit. Eu chiar am obosit. Vera mi-a spus că pot. Si Elissa mi-a zis la fel. Să-mi dau timp. Să fiu prezentă. Să mă ascult. Să permit. Și Daria care a jucat rolul lui Bogdan a iesit amețită din psihodramă.

Și Alisa care a fost Iris în seara asta a ramas ca un copil dezorientat, neputincios în fața a doi părinți care nu se mai iubesc.

Chiar dacă Vera spunea din rolul lui Eugen că mă iubește, eu știu că nu-i așa și chiar de-ar fi… Asta ar trebui oare să mă țină într-o căsnicie unde pe ușa de la dormitorul în care se intamplă să ne mai întâlnim se poate citi lejer cu ochii mintii: nu intrați, pericol de intoxicații cu rămășițe de iubiri demult apuse?

E noaptea. E târziu de tot și fumez. Fumez mult. Și scriu. Scriu pentru mine. Poate o să mă înteleg. Poate vreodată, azi sigur nu. Copiii dorm. Am iesit tiptil de lângă ei după ce i-am privit pe fiecare în parte. N-am nimic să le spun. Poate doar că nu sunt o mamă bună și soția tatălui lor nici atât. . Dar ei știu asta, așa că tac și apoi plec.

Plec usor, merg pe vârfuri.

Ca prin viață. Mi-e frică să-i trezesc pe ei așa cum mi-e frică să trezesc demonii din mine. Eugen sforăie. El e bine. Lui îi place. El vrea așa. Eu, nu. Mie nu-mi mai este bine și de ceva vreme am obosit. El mă iubeste, cică. Eu, nu. El m-a iertat, poate. Eu nu pot.

Mâine e deja mâine și se scriu alte povesti. O mie pe minut. In toate ne prefacem ca la apartamentul 15 de pe strada indiferenței locuiește o familie în care iubirea și armonia se mănâncă cu un colț de pâine caldă și multă fericire. Oamenilor le place să asculte povești și mie îmi place să le scriu,dar ei vor adevăruri și eu mai mint puțin. Mai mint și mâine!”

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Am născut prin cezariană şi nu îmi pare rău

După ore multe de travaliu cu asistente care sforăiau la propriu lângă mine în...

Interviu cu Elena Santos( Acasă cu mami)

Pe Elena Santos am avut norocul să o cunosc acum doi ani, atunci când...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Ce-i spui copilului despre prietenii și despărțiri?

Denis, fiul meu bun, frumos, introvertit, dar blând și respectuos se atașează de oameni,...

Bătaia nu vine din dorința de a educa, ci...

M-aș ascunde uneori De când m-am mutat și locuiesc fix lângă un parc destul de...

Divorțează în şoaptă!

Acolo unde a fost iubire şi poate nu mai e. Acolo unde erai centrul...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.