Jocul în viața copilului este un element vital pentru dezvoltare- interviu cu Eugenia Ozunu

Vă povesteam săptămâna trecută despre noul meu proiect și anume, Weekend pentru mămici și copii în Craiova. Este proiectul la care visam de ani buni, îmi doream să unesc mame, să legăm prietenii, să ne sfătuim, să fim o comunitate. Pentru că știu că se poate. A început duminică și din punctul meu de vedere a fost așa cum trebuia să fie, mamele au plecat mulțumite dupa ,,terapia de grup” cu Eugenia Ozunu, psiholog și psihoterapeut, copiii s-au distrat. Dovada stă în faptul că mulți dintre ei s-au înscris și la atelierul de duminica viitoare, fapt care îmi confirmă că împreună cu colegele mele am făcut o treabă bună. Pentru că pe video sunt frânturi din discuții, Eugenia Ozunu ne-a răspuns și aici la câteva întrebări. Sunt întrebări pe care eu le văd pe grupurile de mame, întrebări pe care le-am avut și eu în primii ani de viață ai fiului meu. Sper să ajute cât mai multe mame și să înțelegem cât de important este jocul cu copiii noștri. 

Cât de important este jocul în viața copilului?

Jocul în viața copilului este un element vital pentru dezvoltare. Așa cum avem nevoie de apă să ne satisfacem nevoia de sete, cum apelăm la mâncare pentru a potoli senzația de foame și a oferi organismului elemente necesare supraviețuirii sănătoase, jocul hrănește structură psihică a copilului pentru a-i conferi o creștere sănătoasă și echilibrată. Jocul înseamnă creativitate, spontaneitate, înlăturarea tuturor barierelor cu acces în lumea posibilului, a imaginarului a ceea ce reprezintă DORINȚĂ, NEVOIE, FRICĂ, DURERE, IUBIRE -jocul reprezintă oportunitatea de explorare și trăire a tot și toate.

Ajută jocul la creșterea stimei de sine? Cum?

O componentă esențială a jocului o reprezintă creșterea stimei de șine. Prin joc sunt accesate creativitatea și spontaneitatea ce conduc la diminuarea anxietății și permit expansiunea personalități copilului.
Prin joc copilul comunică, este limbajul prin care poate să exprime teatrul său intern. Prin externalizarea acestei lumi copilul se simte conectat la celălalt, se simte auzit, văzut. Permisiunea făcută astfel conferă încredere în a se exprima pe sine, cu valențe de îmbogățire și îmbunătățire continuă.

Ce jocuri să ne jucăm cu copiii?

Jocul înseamnă prezență. Să fiu în „aici și acum”, să fiu prezent. Plecând de la această abordare, nu putem să structurăm o rețetă de jocuri. Da, sunt jocuri ce au obiective clare : dezvoltare abilități de comunicare, de interrelaționare, ce permit și înlesnesc achiziții de litere, cifre, expresii matematice și altele. Jocul este o expresie liberă, ce permite autenticitatea și satisfacerea nevoii de moment și nu numai. Prin joc pot să ofer copilului meu un sfat, o povață, o îmbrățișare-toate acestea strecurate prin sită conexiunii la celălalt, la copilul meu.
Priviți-va copiii și fiți partenerii lor fără a avea un joc prestabilit. Activați și dați-i voie copilului interior să se joace. Astfel, dați o altă valoare jocului cu cel mic, creați un joc ce plantează semințe necesare dezvoltării unui adult armonios, conectat la sine și la celălalt.

Am auzit mulți părinți spunând că nu știu să se joace cu copiii, că nu sunt ,, jucăuși”. Ce înseamnă să fii un părinte jucăuș?

Că părinte este important doar să accepți invitația copilului în joc. Să îi oferi DISPONIBILITATE. Copiii știu foarte bine ceea ce urmează să facă cu părintele lor. Au nevoie doar să le fie împărtășite ideile și să li se dea voie să se joace. Ceea ce este important să faceți dumneavoastră,  este să asigurați un spațiu ce permite jocul în siguranță și să îi spuneți copilului:” Uite avem 5 minute la dispoziție să ne jucăm. Cu ce propui să începem?” Copiii sunt profesorii cei mai eficienți în a preda lecția „jocul”. Părinții trebuie doar să fie acolo, prezenți, departe de lumea adulților, cu disponibilitatea de a -și vedea și auzi copilul.
Dacă avem un copil jucăuș, automat avem și un părinte ce poate fi reînvățat să se joace, iar copilăria înseamnă jucăușenie, deci orice copil poate deveni profesor pentru părintele sau, doar dați-i voie și puțin din timpul dumneavoastră.

Ajută jocul relația părinte-copil?

 Relația este un canal viu prin care circulă conținuturi dintr o parte în cealaltă. A da voie și a aduce jocul în acest schimb presupune a fi deschis și a accepta noul, provocarea, necunoscutul, pentru că jocul aduce cu sine libertatea. Libertatea de exprimare, de creație de manifestare, lipsa de control a ceea ce presupune momentul imediat următor acțiunii mele. Astfel, o relație în care este adus momentul jocului este o relație în care celălalt este observat, ascultat, validat-eu sunt aici cu tot universul meu iar tu îmi dai voie să trăiesc acest univers.
Da. Jocul schimbă relația părinte-copil. O relație în care este prezent jocul este o relație deschisă, creativă, colorată, este o relație vie!

2 Comments

  1. Maria

    22 martie 2018 at 23:16

    Da foarte frumos, din păcate unii părinți sunt prea prinși de grijile cotidiene că sa realizeze importanța jocului în relația lor cu cei mici. Mie însămi uneori îmi lipsește cheful.
    Momentul nostru de joaca pe care uneori îl amân ba de un motiv ba de altul este un puzzle pe care l-am primit de la mătușa mea. Este ce-i drept pentru copii mai mari, dar ei îi face plăcere așa că uneori îmi fac timp pentru ai da de cap .

    1. Cocktail

      23 martie 2018 at 08:10

      Stiu, de multe ori nu avem chef, timp, inspiratie. Asa cum spunea si Eugenia Ozunu, trebuie doar sa acceptam invitatia copilului si stie el ce sa faca cu noi mai departe. Va imbratisez si va doresc cat mai multe zile cu joaca.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: