Jurnal de mama fara timp

Am lipsit motivat. De lene, din lipsa de timp și de o săptămână și ceva de o raceala care a dat de pământ cu toți 4, pe rand. Măcar de raceam toți în același timp, poate era mai ușor. Oricum începe puseul de șase luni și deși am promis ca mă pregătesc, mă găseste zombie. Aia e! Mă prefac și eu ca sunt puternica. Nu am mai făcut lucruri interesante, nici nu știu eu din astea, însă a venit primăvara și am imbratisat-o cu toate bratele ( de când sunt mamă, am mai multe) . Stăm o ora chiar și doua pe afară, ne încărcam cu energie apoi intram în casa și cel mare privește desene, cea mică se lupta cu jucăriile ( sta și ea în sezut deja, are mama copii mari),iar eu mă lupt cu dezordinea din casa căci în suflet am o ordine incredibila,mă rog sa rămână așa o viață.
Ne pregătim pentru botez și încă mă simt ca în melodia ,, cine e grăsuța mea”, deși am dat jos aproape 22 kg. Sunt obișnuită sa fiu schiloada și așa mă simt cel mai bine, însă știu sigur ca are cea mică grija sa mă prindă vara trasa prin inel.
Nu am mai citit nimic. Nici măcar bloguri. Pe facebook îmi mai clătesc ochii cu câte o poezie de dragoste, un scandal între mamici stresate, bloggeri obsedați de premii și prieteni amuzanți . A, și multa multa politică.
Am iertat, am șters cu buretele, am luat-o de la zero și mă simt ca un nou născut. Mi-e bine și îmi doresc de la viață doar sănătate dacă tot a fost ziua mea și am voie la o singura dorința. Sa fiu sănătoasă și sa imi rămână familia la fel, mereu, pentru totdeauna.
Cel mai mare regret al meu este ca nu reușesc sa scriu pe blog atât de des ( măcar un articol pe zi). Mereu mă simt ca și cum as avea o datorie. Este singurul lucru ( în afară de grija purtata familiei mele), care mă face sa mă simt împlinită cu adevărat. Sper sa reușesc cu timpul sa ajung acolo unde mă văd în viitorul apropiat și sa nu rămână doar la stadiul de vise. În alta ordine de idei, articole am câteva scrise, dar am zis sa va spun despre absenta mea. Nu, nu am renunțat la scris,nu as putea vreodată. Mi-e teama de primăvară și vară pentru ca știu ca îmi vor răpi și mai mult din timp, însă eu tot sper sa reușească Bianca sa mă facă mai disciplinată.
Am planuri mari cu blogul, sa promovez cat mai multe mamici talentate, sa fac sedinte foto pentru a folosi doar pozele mele, sa citesc mult si sa aduc informatii. Stiu ca va veni si ziua aia in care sa pot spune ca sunt acolo unde visam, in legatura cu blogul.
Va îmbrățișez și va multumec celor care ați trecut pe aici și atunci când eu am lipsit. Promit ca o sa am mai multa grija ca timpul sa nu mai fie o problema. 
Ps: la acest ,, articol” am scris mai bine de o saptamana si am avut cateva tentative de a-l publica, iar in acest moment Bia este in bratele mele, se chinuie sa ajunga la tastatura, ca sa intelegeti cat de stapana sunt pe situatie:))
Această intrare a fost publicată în Familie . Pune legătura în semnele de carte.

5 thoughts on “Jurnal de mama fara timp

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: