Jurnalul unei mame de inger- Ana Maria Huzum

Azi nu e despre mine. Nu este nici recenzie la carte, deși voi vorbi despre o carte. Azi este despre ea, despre Miru care trăiește prin noi cei care continuam sa povestitm despre ea, atat cat stim.
De pe la sfârșitul lui mai 2012 de când am aflat de accidentul de lângă Iași port în gândurile mele copilul altei mame. Am citit și răsfoit pagina dedicata Mirunei de zeci de ori, de fiecare data plângând. Nu am putut sa comand cartea. Nu am avut curaj. Nu i-am scris Anei niciodată. Am imbratisat-o și i-am șters lacrimile din umbra. Ce poți să-i spui unei mame care si-a pierdut copilul? Ca destinul? Ca așa a vrut Dumnezeu? Ca asta este soarta? Nu! Am fost suparata pe Dumnezeu atunci și mă supăr de fiecare data când mai pune aripi unui om, unui suflet, dar mai ales unui copil. Am tăcut, i-as fi vorbit despre Miru, dar eu nu am cunoscut-o decât din poveștile mamei de înger.
Cu doua săptămâni în urma am îndrăznit să-i scriu Anei. ,, vreau sa cumpăr cartea ta, am nevoie de cartea ta”. Inițial Ana nu a înțeles de ce as avea nevoie de carte, poate  credea ca nu știu despre ce este vorba sau poate ca i -sau intamplat atatea rautati incat voia sa stie exact ce si cum.  I-am spus ca eu cred ca aceasta carte trebuie sa fie citita de toate mamele. Si da, cred asta si acum dupa ce am primit cartea, dupa ce atunci cand a venit Posta, am luat cartea, am imbratisat-o si am fugit cu ea in dormitor.
Aceasta carte trebuie sa ajunga mai ales la mamele ca mine care uita sa se bucure de jucăriile împrăștiate prin casa, care își ceartă copilul ca a căzut și si-a julit nasul, de mamele care deși își iubesc copiii mai mult decât pe propria viață, uneori se împiedică de nimicurile de zi cu zi și uita sa privească în jurul lor și sa se bucure de adevăratele comori: copiii.
Jurnalul unei mame de inger este despre durere, dar și despre iubire, despre o iubire și o durere fără margini, despre o femeie căreia viața i-a luat aproape tot. Pe 24 mai 2012 într-un accident si-a pierdut tatăl, socrii și toată existenta ei, pe Miru, fetița cu parul inelat și ochii ca cerul, Minuna și Miruca ei, așa cum o alinta.
Nu vreau sa va povestesc mai mult pentru ca nu as reuși sa transpun aici nici măcar un sfert din realitate, din drumul parcurs de Ana de după accidentul care i-a schimbat viața. M-au durut lacrimile și neputința ei, m-au durut ochii și corpul, am plâns mult și am zâmbit putin la finalul cărții pentru ca mie toată aceasta poveste, dar mai ales finalul ei, mi-a lăsat impresia ca exista minuni și ca Minuna a venit cumva înapoi la mama ei.
Nu va cer sa cumpărați cartea pentru ca Ana nu a făcut un business din durerea ei, însă va cer sa nu fugiți de acest gen de cărți. Va cer sa le citiți cu inima deschisa și sa conștientizați ca nu numai viața ne învață ci și moartea, iar cea din urmă ne arata crunta realitate, faptul ca o secundă este de ajuns sa nu mai avem nimic, sa nu ne mai avem pe noi, sa nu mai existam.
Jurnalul unei mame de inger m-a făcut sa mă tem și mai tare de moarte, sa îmi fie frica pentru viața mea, dar mai ales a celor dragi mie, însă m-a ajutat sa prețuiesc mai mult viața, clipa, mai ales clipele și viața lângă copiii mei. Mi-am promis ca nu o sa ma mai plâng de oboseala alergand dupa copii, ca dacă ei vor sa se joace dimineața la 4 pe covorul din sufragerie eu mă voi alătura lor zâmbind și multumind cerului ca îi am și ca sunt ai mei. Deși am cumpărat aceasta carte pentru mine și am primit-o cu un autograf și un cadou din partea Anei, o voi face cadou mătușii mele pentru ca și ea este mama de înger și pentru ca am crescut intr-o casa în care mereu s-a vorbit despre verișoara mea, plecata foarte devreme dintre noi!
De când sunt mamă am cunoscut alte mii de mame, dar am cunoscut și mame speciale, mame de îngeri, mame cărora li s-au tăiat aripile și mame pentru care viața nu va mai fi nicicând la fel… Poate ca nu este o carte pe care sa o recomanzi în stânga și în dreapta, sa mergi cu ea în geanta și sa o scoți în metrou, poate ca nu este pentru oamenii care fug sa citească despre durerile altora, însă la mine e altfel. M-am atașat de un copil pe care nu l-am cunoscut și am facut – o după ce el a plecat la cer. M-am atasat  de o mamă pe care nu o știu altfel decât îndurerată. M-am atașat de Miruna și cred și eu ca și mama ei ca ea trăiește și va trai mereu.
Port aceasta carte după mine. O am în rucsacul cu care plec mereu de acasă și nu mă sfiesc sa o scot și sa citesc chiar dacă unii mi-au spus ca nu înțeleg cum pot sa citesc ceva atât de dureros. Citesc pentru ca sunt constienta ca pot sa văd mai departe de atât. Pot sa iubesc un înger, o mamă, pot sa fiu mai buna și mai constienta de faptul ca pe acest pământ suntem în trecere și ca viața merita trăită secundă cu secundă fără regrete, fără ranchiuna, fără dureri dacă se poate. Da, eu mama de doi copii minunați, va recomand sa citiți cartea aceasta scrisa de mama unui înger. Veți plânge, știu, dar aceasta carte este despre iubirea infinita și necondiționată, în primul rand.

25 de comentarii

  1. 🙁 E trista povestea, insa pot intelege punctul tau de vedere. Intr-adevar, o astfel de intamplare, chiar daca nu esti cel afectat, poate sa aduca mii de ganduri in capul tuturor. E bine sa invatam din greselile si intamplarile altora.

    Inca nu sunt pregatita sa citesc o astfel de carte, insa o sa pun pe lista „de citit” pentru ca mereu ai nevoie de o zguduiala buna pentru a-ti aminti ca in ciuda necazurilor, ai de ce sa ii multumesti lui Dumnezeu.

  2. Am plans si am citit…De fiecare data cand aud de un copilas plecat mult prea devreme dintre noi, ma cutremur…imi iau fetele in brate si le acopar cu saruturi, ma joc parca si mai mult cu ele si nu le mai cert….Si ma rog Domnului sa nu cunosc niciodata acea durere care e in sufletul acelor mame. Matusa mea este mama de inger…si stiu cat de greu si-a revenit 🙁

  3. Cat de emotionant! Eu m-am apropiat de mamele de inger facand voluntariatvla Organizatia EMMA in urma cu vreo 7 ani, cand Ans era micuta tare. Am rezonat cu povestile lor si le-am purtat in suflet pe fiecare, cu durerea, cu pruncul ei. <3

  4. Cu cea mai mare sinceritate, de cateva saptamani bune nu aud decat de moarte si durere incat nu as putea sa citesc o carte despre aceste lucruri.
    Stiu.Cunosc.Am cunostinte care au trecut prin asa durere, dar e ceva …..te doare si pe tine care esti in afara, darmite pe cei loviti de soarta

    1. Eu urmăream povestea asta de atunci. Abia acum am cumpărat cartea. Cartea asta nu este despre moarte… Este despre iubire. Pana la urma te atașezi de orice personaj din cărți și cam în toate sunt și parai dureroase.

      1. Da…stiu ca ai dreptate…numai ca si asa trec printr-o perioada foarte grea si stresanta …eu la asta ma refeream…
        In mod normal, citesc si ma atasez de personaje, de persoane, sufar alaturi de cei care trec prin perioade grele…e normal, doar suntem oameni.
        Nu criticam nici articolul tau, nici cartea.
        Este vorba pur si simplu de mine si de perioada prin care trec.

  5. Necazurile ne fac sa pretuim si mai mult viata. Suntem capabili sa daruim si mai multa iubire celor din jur, dar uitam de cele mai multe ori. Povestea Anei este cumplit de trista, sper totusi ca in carte se gaseste si putina speranta pentru viitor.

  6. Mi se pare foarte dureros pentru o mama sa-si piarda copilul, nu e un lucru firesc si nu cred ca pot citi cartea, ma impresioneaza foarte tare suferinta din jurul meu si sufar si eu in acelasi timp.

  7. Este o poveste dureroasa si atunci cand esti o mama , nu poti trece indiferent peste durera altei mame. Este aproape imposibil sa citesc aceasta carte. Cred ca as plange continuu

  8. Eu am ani de zile de cand nu ma uit la stiri tocmai din acest motiv, pentru ca nu vreau sa mai aud de crime, accidente si alte povesti triste. Nu pot si nu vreau sa citesc despre moarte. Cred ca este trist ce i s-a intamplat si ma bucur ca a trecut peste. Imi imaginez ca ai ce invata din acest tip ce carte, dar nu e pentru mine.

  9. Sa spun drept ma feresc sa citesc astfel de carti, nici nu pot sa-mi inchipui durerea unei astfel de mame si mi se rupe inima numai cand aud vorbindu-se de asa ceva. Stiu ca nu e bine sa fugi, dar astazi nu pot sa fac decat asta.

Lasă un răspuns