More
    Interviuri L- povestea ochilor cu gene lungi și lacrimi dureroase

    L- povestea ochilor cu gene lungi și lacrimi dureroase

    Ieri am cunoscut-o pe L. O puștoaică de 16 ani, care locuiește într-un centru de ajutor. E frumoasă. E foarte frumoasă. Cu genele lungi și ochii triști, dar încă se citesc în ei inocența, puritatea, iubirea necondinționată.

    Ieri a împlinit 16 ani. Am mers cu doi prieteni să-i ducem tort și cadouri. Ne-a servit cu bomboane. Plangand. Cu emoții. Și durere. Un munte de durere locuiește în puiul ăsta de om. Și-mi amintește de mine. La 16 ani locuiam mai mult la internat decât acasă. La 16 ani am plâns și eu de ziua mea. Și-n fiecare an am plâns până când am înțeles că părinții mei atât au putut. L nu poate să înțeleagă acum de ce a ajuns acolo, de ce părinții ei sunt așa, de ce ea… Ce copil ar înțelege?

    • nu o să-i iert niciodată!

    • fă-o pentru tine, te rog! Să ierți nu e ușor, dar uite, sugerez să te pui în locul mamei tale și să înțelegi doar că e despre ea tot ce se întâmplă acum. Că atât poate. Atât are. Dacă te ajută cu ceva… Eu cred că toți plătim pentru ceea ce facem mai devreme sau mai târziu, într-un fel sau altul, dar să iertăm este cel mai bun lucru pe care putem să-l facem. A ierta nu înseamnă a rămâne lângă omul care te-a rănit.

    • nu pot…

    • nu acum, dar gândește-te la asta

    Mă privea fix în ochi, apoi lăsa capul în jos și se juca cu ce apuca, doar să nu-i văd lacrimile care stăteau să inunde fața ei gingașă. Le aveam și eu, dar m-am stăpânit. Eram acolo ca să duc iubire, curaj, putere.

    • știi… Și eu am crescut fără părinți

    -da? M-a privit uimită, ca și cum aproape că nici nu mă credea. Ca și cum eu păream copilul cu 10 perechi de părinți și ea nu avea nici măcar unul, dimpotrivă… Se debarasaseră de ea.

    • daaa. Pe mama am cunoscut – o la 21 de ani, cu tata nu am avut o relație bună și oricum a plecat exact în anul în care am cunoscut-o pe mama

    • dar sunteți așa…

    • sunt acum așa. Poți fi mai mult de atât, crede-mă! Trebuie doar să crezi în tine. Știu că acum ești rănită, că ți-e rușine, că te simți abandonată

    • da…copiii râd de mine că stau aici. M-a privit iar și apoi a lăsat capul în jos cu lacrimile șiroind

    • L, uită-te la mine: în viață te vor abandona mulți oameni. Tu pe tine să nu te abandonezi niciodată! Viața ta acum începe. Ai tot ce îți trebuie ca să ajungi departe. Sunt aici. Eu și ei. Suntem mulți și ești o norocoasă! Ai psiholog aici. Mergi și vorbește de câte ori simți. Eu nu te las. Cât timp îmi vei permite voi fi aici, prietena ta. Nici nu trebuie să crezi tot ce îți spun, ia de la oameni doar ceea ce simți că ai nevoie.

    Dacă cineva mi-ar fi spus asta la 16 ani poate că viața mea ar fi fost altfel. Poate.

    Bunica mi-a spus pe limba ei, într-un fel sau altul că în viață mulți mă vor părăsi și că și eu voi pleca din viețile multora, că ne naștem și murim singuri, dar este important să fim OAMENI.

    Mi-a spus să fiu bună și să fac doar bine, dar n-am fost doar așa. Am fost și rea și am făcut și greșeli.

    Mi-a spus să nu mint. Niciodată. Să îmbrățișez adevărul că el mă va ajuta în tot ce voi fi în viață. Am mai mințit. Cel mai mult am mințit că nu iubesc, ca să nu par slabă. Mai mint și acum.

    M-a învățat să iert și asta a fost cumplit de greu. Și eu ca și L îmi uram părinții. Azi le mulțumesc cu toată ființa pentru viață și lecții.

    De asta voi fi lângă acest copil atât timp cât îmi va permite și niciodată nu voi impune, nu voi avea așteptări, nu voi pretinde că eu dețin adevarul absolut și că sfaturile mele sunt de urmat. Voi fi acolo de câte ori va avea nevoie să vorbească cu cineva, să-i amintesc să se iubescă, să se respecte și să creadă în ea. Că ea e pe primul loc în viața ei și că nimic nu este imposibil.

    Nu am avut voie să facem poze, dar i-am promis că o vom lua în oraș( există posibilitatea asta) și atunci vă voi arăta ce copil frumos a intrat în viața mea. Nu cred că mai fac copii în viața asta, ori poate da, nu se știe niciodată, însă cât timp voi avea două mâini, două picioare și o inimă în piept, voi iubi și ajuta toți copiii neiubiți, pentru că și pe mine m-au iubit alții ca și cum aș fi fost copilul lor și a contat. Fiecare gest de iubire contează. Oricât de mic ar fi!

    Dacă vreți să o ajutați pe L, scrieți-mi în privat și vom face tot ce ne stă în putință ca ea să ducă o viață linistită.

    1 COMENTARIU

    1. Câtă durere poate încăpea într-o inimă de copil…!? Am simțit durerea ca pe un cuțit înfipt adânc, a câta oară!?, în sufletul meu…da, într-un fel sau altul, am spus-o de multe ori:
      „Eu sunt copilul nimănui,
      născut din pulberea de stele…”
      mi-am permis să mă citez…O, Doamne, câtă nevoie aş fi avut în copilărie de cineva care să mă întrebe măcar o dată cum mă simt…bietul copil!! Sper ca bunul Dumnezeu s-o apere măcar atât cât m-a apărat pe mine..

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    Iubire cu porția

    Dintotdeauna am știut că eu o să scriu o carte, însă niciodată, dar niciodată nu am putut să-i găsesc un ,,nume'', altul decât numele...

    Fata mea, să fii cuminte, să ierți și să iubești

    Niciun dor nu doareCum doare dorul meu de tineNiciun om pe lume

    Dare to fly

    Am încă două tatuaje. Proaspete. Faine. Ale mele. Despre mine.Prietena mea aproape că m-a implorat să nu fac...

    Duminică târziu…

    E târziu și nu am somn. Parcă nu-mi găsesc locul, deși știu unde este. Parcă liniștea asta este surdă. Și mută! Eu vreau să...