Legatura dintre mama si copilul alaptat NU este mai speciala decat intre mama si copilul cu biberon

Cel mai mare regret al meu în privința creșterii lui Denis a fost faptul ca nu l-am alăptat. Timp de 7 ani am spus ca nu am avut lapte. A trebuit sa mai dau viața unui copil și sa îl alăptez ca sa îmi dau seama ca defapt eu pur și simplu nu am știut sau nu mi-am dorit suficient de mult sa alăptez.
Vedeam copii la sanul mamei și mă încercau tot felul de sentimente. Pe atunci credeam ca nu o sa mai am un alt copil, ca nu voi mai avea șansa de a hrăni pe cineva la modul ăsta atât de frumos și unic. Mă resemnasem. Copilul meu avusese parte de acest rasfat timp de trei săptămâni. Aveam o poza pe care o priveam cu nostalgie și mi se părea absolut fascinant cum mă privea el în ochi atunci când manca.
Au trecut 7 ani și a venit și buburuza în forță. Îmi promisesem încă din timpul sarcinii ca voi face orice ca sa alăptez. Intre timp îmi sărisera în ochi articole pe acest subiect, aflasem ca nu exista sa nu ai lapte ( dacă faci un picuț de efort) , ca etc.
,,- Pe primul l-ați alăptat? M-a întrebat doctorul care mi-a externat micuța atunci când am născut
– Nu. Nu am avut lapte, am spus eu convinsă.
– La ăsta o sa aveți sigur. ”
Am plecat fericita acasă cu Bianca în brațe și ceaiul pentru lactație în geanta. Încă nu aveam lapte, avea 5 zile de viața, eram după o operație grea, o recuperare crunta. Am ajuns acasă și i-am pregătit 30 ml lapte praf. Am adormit. Toți. Și eu, și ea și tatăl ei. Dormisem pentru prima oară bine în ultimele 5 zile. Când m-am trezit am realizat ca în sfârșit știu ce înseamnă sa ai lapte si ca furia laptelui nu este deloc floare la ureche. Din acel moment Bianca nu a mai vrut sub nici o forma lapte praf. Deloc. Nici atunci când a considerat medicul ca trebuie sa primească completare.

Legatura dintre mama si copilul alaptat NU este mai speciala decat intre mama si copilul cu biberon

copilul.ro

Deci, sunt mamă de copil crescut cu lapte praf și mama de copil care alăptează exclusiv. Am cei mai frumoși copii din lume, așa cum are fiecare mamă. Nu voi contesta niciodată beneficiile laptelui matern. Nu voi spune niciodată ca laptele praf este mai bun sau măcar la același nivel cu laptele matern, însă nu voi fi niciodată de acord cu faptul ca alăptatul creează o legătură MAI puternică intre mamă şi copil așa cum am citit de multe ori. Dacă nu comparăm cele două moduri de a hrăni copilul desigur ca putem spune despre beneficiile alăptatului și ne putem lauda că alăptatul este cel mai frumos greu din lume. Putem sa spunem orice, dar nu prin comparație. Nu sunt nici medic, nici consultat în alăptare, nici nu am alăptat 10 copii. Singura mea meserie este cea de mamă și vorbesc strict din propria experiență.
Nu este deloc o legătură mai puternică intre mine și fiica mea decât intre mine și fiul meu.
Nu mă simt mai mamă de unul și mai puțin mamă față de celălalt.
Nu consider nici o secundă ca o mamă care nu alăptează își iubește copilul mai puțin decât una care nu alăptează.
Nu simt ca fata mea alăptata exclusiv este mai dependentă de mine decât băiatul pe care l-am hrănit cu laptele praf.
Copilul meu hrănit cu lapte praf mi-a răcit pentru prima oară la un an și patru luni în schimb cea mică a reușit acest lucru la numai patru luni.
Fetița mea se comportă exact așa cum se comporta băiatul atunci când era mic. Mă caută cu privirea peste tot, are momente când vrea doar la mine în brațe, se liniștește doar atunci când o mângâi, îmbrățișez și sărut pe ochi, pe frunte, pe năsuc, peste tot.
Copilul meu hrănit cu lapte praf mă iubește cu toată ființa lui, iar cea mică începe și ea sa dea semne de o iubire infinită.
Atunci când nu alăptam, tânjeam după acest lucru, acum ca alăptez nu mă simt deloc mai buna, mai specială, mai mamă decât prietena mea care poartă după ea biberoane și lapte praf. Atunci mă trezeam din trei în trei ore sa îmi hrănesc copilul, acum sunt nopți pe care nu le dorm pentru că ea se alintă la sân. Așa cum fetița mea se baga cu năsucul în mine ca sa mă simtă mai aproape, la fel făcea și fiul meu. Așa cum o țin pe ea în brațe sau la sân la fel l-am purtat și pe el în brațele mele fie cu biberonul, fie pur și simplu pentru ca așa am simțit.
Băiatului nu i-am dat un biberon de lapte și l-am pus în pat pana la următoarea masa. Nici fetița nu o alăptez și o las în pace pana la următoarea masă.
Pe amândoi i-am luat în brațe, , degeaba”.
Pe amândoi i-am îmbrățișat fără sa mi-o ceară, pe amândoi i-am nascut, amândoi au crescut în pântecele mele.
Amândoi mi-au lăsat singura cicatrice de pe corpul meu cu care mă mândresc.
Nu am fost niciodată mai specială decât o altă mamă pentru ca nu m-am comparat cu cele care își abandonează sau ucid copiii și nici mai prejos decât alte mame pentru ca nu m-am comparat cu cele care se cred perfecte.
Eu sunt mamă, una normală! Sunt o femeie care a dat viață și care se mândrește cu acest lucru, dar nici asta nu mă face mai specială pentru ca este normal și firesc ca noi femeile sa dăm viață, sa ne iubim copiii și să alegem tot ce este mai bun pentru ei, dar și pentru noi. De aceea niciodată nu voi judeca o mamă care nu a putut sa alăpteze, care nu a știut suficient de multe lucruri despre alăptat sau care pur și simplu nu şi-a dorit acest lucru. Nu este ușor sa alăptezi, dar nici sa faci biberoane cu lapte. Nu este ușor sa fii mamă, sa faci alegeri pentru o viață care depinde de tine.
copilul.ro

mother breastfeeding her baby girl

Cel mai dificil este sa te strângi la un loc cu multe mame și să privești cum își etalează acest talent înnăscut fiecare în felul ei, unele judecându-le pe altele. Sa privești cum o femeie care a născut prin cezariana este arătată cu degetul de una care a născut natural. Sa vezi o mama alaptand și ridicând din sprânceană către cea care pregătește biberoanele, sa privești cum una simte să-i dea mâncare la 4 luni iar tu nici nu ai început sa te interesezi despre diversificare.
Așa sunt mamele! Simt. Iubesc. Oferă. Așa este firesc. Așa sunt copiii. Ne iubesc pe noi cel mai mult. Depind de noi. Ne știu multă vreme doar pe noi. Nu exista legături mai puternice intre mama și copilul alăptat decât intre mama și copilul cu biberon, însă nu exista nici un fel de legătură între mama și copilul abandonat. Dacă vrem sa judecăm o mamă neaparat,  sa ne îndreptăm privirea către cele care îi abandonează și către cele care ucid. Sunt singurele ,, specii ” care nu se pot numi mame.
Mama de copil hranit cu lapte praf, nu trebuie sa te justifici în fața nimănui! Eu știu ca Îți iubești copilul așa cum îmi iubesc eu fiica alăptata. Eu știu ca tu pierzi nopți ca și mine, schimbi pampersi, săruți mânuțe de bebeluș, iți afunzi nasul în gâtutul puiului tău cu miros de bebe, asa am facut si eu cu fiul meu.  Copiii noștri nu sunt diferiți. Noi nu suntem diferite. Îi iubim și ne iubesc la fel atât timp cât noi avem grija de ei!

19 thoughts on “Legatura dintre mama si copilul alaptat NU este mai speciala decat intre mama si copilul cu biberon

  • Eu am alaptat pe fiecare fetita cate 2 ani, si imi iubesc fetele mai mult decat orice in lumea asta. Dar asta nu inseamna ca o mamica care nu a alaptat din diferite motive isi iubeste mai putin copiii decat mine. Fiecare mamica si-ar da si viata pentru copilasii ei!!

  • superb articol, intr-adevar legatura dintre mama si copii este unica indiferent de cum il hranesti, de exemplu vara mea a ales sa-si alapteze copilul pana la 4 ani, fiecare face propriile alegeri si fiecare stie ce e mai bine pentru copilul lui

  • Sunt de acord cu tine, indiferent de cum este hranit bebelusul lșegatura dintre copil si mama este unica. Eu mi-am alaptat ambii copii pana la 5 luni , atat a fost, apoi cu biberonul. Faza asta cu hranitul e tot ca faza cu metoda de nastere, numai niste idioti/idioate pot sa faca asemenea diferente.

  • Eu l-am alaptat pe baietelul meu pana la 1 an jumatate dar si daca i-as fi dat lapte praf cred ca am fi avut aceleasi trairi unul fata de celalalt, e vorba de dragostea de mama si cum o transmiti puiului tau…mi-a placut maxim articolul tau, creste usoara iti doresc si puiuti sanatosi

  • Cred ca depinde de la caz la caz. Nu vorbesc din experienta, doar din ce am mai citit pe net, dar majoritatea mameor care au cel putin 2 copii, unul alaptat, unul cu lapte praf, se simt vinovate ca nu au avut lapte sau ca nu au alaptat din diverse motive si tind sa il iubeasca mai mult pe cel hranit cu lapte praf, sa compenseze cumva faza cu alaptatul.
    Mie mi se pare normal sa iti iubesti copii la fel, indiferent de cum i-ai crescut, acum depinde de fiecare.

  • Am o fetita alaptata exclusiv si nu cred nici o clipa ca o mama care a dat lapte praf este cu ceva mai prejos fata de mine. Cred ca problema este in mintea unor persoane care nu pot intelege ca efortul este atat de o parte, cat si de alta.
    Din punctul meu de vedere aceasta discutie nici nu ar trebui sa existe pentru ca este inutila. Atata timp cat copilul este ingrijit si iubit, restul nu conteaza

  • Si eu imi alaptez copilul, dar ii dau si biberonul cu lapte, dar asta nu inseamna ca trebuie sa facem diferinte. Dar fiecare persoana are modul sau de gandire.

  • Fiecare mama este speciala pentru ca a dat viata unui pui de om. Nu le judec nici pe cele care decid sa nu alapteze. Pana la urma, e alegerea fiecaruia.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: