Mai e putin, doar putin…

,, Stiu sigur ca esti aici, micuța mea! ” Mi-am spus asta in gand intr-o dimineata la ora cinci cand vorbeam cu o prietena despre posibilitatea ca eu sa fiu insarcinata. Trecuseră aproape sapte ani de când purtasem o minune în pantece, iar pe langa faptul ca eram ,, un copil” atunci, nici nu îmi mai aminteam ce simptome ai in timpul sarcinii. Renuntasem la fumat si faptul ca eram amețită credeam ca se datoreaza sevrajului. Mergeam des la baie, dar dădeam vina pe o răceală inventată. Mancam cum demult nu mai mancasem, insa tot lipsa țigărilor se făcea vinovată si de acest aspect. Aveam pofte, dar eu de felul meu sunt o pofticioasa. 13316933_10154245432027156_1594468645883116830_o
Timp de aproape sapte ani in care am fost mama de băiat am fost convinsă ca lucrurile vor ramane asa si chiar ma simteam împăcată cu aceasta idee chiar daca îmi doream din tot sufletul o fetita. In ziua in care am spus ,,DA” la cererea in casatorie, ziua in care am decis ca am dreptul la viața si mai ales merit sa îmi intemeiez familia mult dorita, atât eu cât si F ne-am promis ca vom face o fetita. Nu stiu cat a vrut el fetita, dar eu 100% , nici măcar 1% nu îmi doream băiat. Logic, ca orice mama îmi doresc sa am copiii sanatosi, insa fiind vorba strict despre sexul copilului , nici măcar nu luam in calcul posibilitatea ca eu as putea fi mama de doi băieți.
In acea dimineata la ora  cinci m-am dus si m-am băgat in pat langa soțul meu soptindu-i : ,, când te trezesti, sa mergi sa îmi iei un test de sarcina, eu sunt gravida”. Nu mai stiu ce mi-a răspuns sau daca mi-a răspuns , poate a zis ca sunt nebună, ca îmi intarziase numai o zi menstruatia si ca nu am cum sa rămân chiar asa din prima luna in care am hotărât ca vrem copil. Ii alesesem împreună si numele la câteva zile după ce ne-am propus sa facem o surioara pentru Denis. De fiecare data, in fiecare zi noi vorbeam despre Bianca, chiar daca stiam ca exista posibilitatea sa vina intr-un an, doi, când dădea Dumnezeu.
Era 10 ianuarie. Doar de gura mea, F a mers la farmacie in acea dimineata. Il asteptam cu sufletul la gura. Nu o sa uit niciodată momentul in care am vazut ca a parcat masina si a inceput sa ploua. Am scos capul pe geamul din bucătărie, i-am zâmbit si i-am urmarit pasii spre intrarea in bloc spunându -mi in gand : ,, ploaia asta e noroc, o sa fii tatic!” În cateva secunde a aparut a doua liniuta la testul de sarcina. Chiar daca am simtit ca sunt însărcinată a doua liniuta pentru mine a fost ,, un soc”. Încă nu îmi venea sa cred ca o sa fiu din nou mama, ca eu cu F am reusit sa dăm viața exact intr-un moment in care ne promisesem ca dragostea noastra va inflori mai mult decat oricand si ca vom avea familia mult  dorita fara sa lasam ceva vreodata sa strice fericirea asta. 13173360_10154205884352156_6798501513646028660_o
Atunci au inceput grijile mele de gravida, de mama ,,obsedata”, recunosc ca nu am scapat in totalitate de ele nici acum la aproape 28 de saptamani, insa atunci cand simt miscarile alea care imi aduc zambete in orice ipostaza a vietii m-as afla, atunci cand il aud pe Denis spunand ,,te iubesc, burtica”, cand tati o mangaie timid, realizez ca doar o singura data am mai trait aceste momente ale sarcinii si ca s-ar putea sa fie ultima oara asa ca nu-mi ramane decat sa cred in medicul meu care spune ca am o fetita sanatoasa, in Dumnezeu care stiu ca ne iubeste si in mine sperand ca voi fi o mama buna pentru cele doua minuni din viata mea.
Au fost momente in care imi era teama ca se va opri sarcina din evolutie, cand imi era teama ca poate nu e sanatoasa, ba chiar si cand ma intrebam cum voi reactiona daca medicul imi va spune ca nu este Bianca, ci un baietel. Au fost momente in care imi era teama sa nu fie un vis fericirea asta imensa, insa timpul m-a invatat sa cred ca oamenii primesc ceea ce merita si cred cu adevarat ca merit baietelul meu cuminte, fetita pe care mi-am dorit-o mereu si sotul pe care Dumnezeu mi l-a adus in cale ca sa ma invete sa pretuiesc ceea ce am.

Mai e putin

Mai e putin, doar putin si imi voi tine minunea in brate. Mai e putin pana cand multe nopti voi adormi obosita, dar cu sufletul plin de atata iubire….
Daca cineva mi-ar fi spus ca intr-o zi voi fi atat de fericita, i-as fi ras in fata spunandu-i ca isi bate joc de mine, insa azi recunosc ca a trebuit sa treaca niste ani peste mine ca sa ajung sa plang de fericire, o fericire care nu se va termina niciodata pentru ca voi avea grija sa am mereu sufletul plin cu iubire, stiu cu certitudine ca aceasta este calea spre o viata linistita.

3 comentarii

  1. Să fiţi sănătoşi toţi 4, să savuraţi împreună fiecare clipă!
    Te pup, draga mea şi nu te mai teme de fericirea asta pe care o trăieşti! Abia aştept să o cunosc şi pe Bianca. 😉

Lasă un răspuns