Mami, indrazneste sa ceri ajutor

M-am tot plans in ultimul timp despre faptul ca nu am ajutor, ca nu mai pot, ca am obosit. Si daca tot mi s-a spus ca sunt o eroina m-am gandit sa nu mai fiu. Dat fiind faptul ca la cel mai mare am avut ajutor nu am stiut cum este sa fii non stop cu copiii sau cel putin unul dintre ei, asa ca s-a aprins un beculet si imediat mi-am spus: Mami, indrazneste sa ceri ajutor!

Serile trecute ii spuneam sotului meu: ,, tu iti dai seama ca noi doi nu vom mai fi urmatorii ani ( minim 3) nici o ora singuri-singurei?”

Cu Bianca nu a stat nimeni nici jumatate de ora. Doar noi doi, timp de aproape zece luni ne-am impartit timpul, prioritatile si toata viata in functie de ea, programul si nevoile ei.

Eu m-am trezit ca vreau cariera la 30 de ani cu un copil la scoala si altul bebelus, treburile nu mi le face nimeni, de invatat nu invata nimeni in locul meu, nici un ajutor in afara de sot, care se implica cat de mult poate el.

Daca nu ceri ajutor, slabe sanse sa primesti

M-a sunat maica-mea ca vine si ea in vizita sa ne vada si ca pleaca a doua zi. Asta ar fi insemnat cateva ore impreuna, maxim doua ore ajutor real cat sa o adorm seara pe cea mica  si sa fug la o bere  limonada cu sotul.

Ieri am stat si m-am gandit si am intors problema pe toate partile. Mi-a dat cu plus si asa ca in dimineata asta la prima ora am pus mana pe telefon:

– Ăăă,  cam ce treaba ai pe acasa daca tot  te grabesti sa pleci de la mine?

-Pai, nu stiu. De ce?

-Pai lasa ca nu stai doar o zi. Vreau sa ma ajuti, sa stai cu cea mica caci cel mare va pleca la bunica cealalta. Vreau sa ies la cumparaturi, la salon, la evenimente. Vreau sa fug de acasa. Vreau sa se acomodeze cea mica cu bunica si vreau sa vii mai des, vreau  ca ai mei copii sa aiba o bunica prezenta in viata lor.

S-a facut! Am batut palma, ori ecranele de la tel, nici nu mai conteaza, insa eu ma gandesc la cel putin doua zile ca la o minune in viata mea. Ma simt ca si cum as fi castigat la loto, ca si cum urmeaza sa am cea mai tare colaborare din viata mea pentru ca da, AM NEVOIE DE AJUTOR. Nu mai vreau sa fiu mama eroina, care le face pe toate, care scrie doua cuvinte in timp ce alearga dupa copii, care se refugiaza in baie cu minciuni ca are crampe atunci cand ii vine o idee geniala pe care e musai sa o spuna si altora. Vreau si eu doua zile din zece luni sa ma asez la calculator si sa muncesc linistita, sa ma duc linistita la cumparaturi, sa am motive sa ies din casa aranjata si curata fara sa imi fie teama ca ma voi trezi calcata pe tenisi de cel mare ori murdara de iaurt de la cea mica.

Vreau sa imi iau sotul si sa plecam in oras. Sau din oras. Vreau sa fac o aroganta si sa ma simt ca atunci cand nu aveam griji si nevoi. Vreau sa fiu un pic egoista si sa ma pun pe primul loc doua zile din anul 2017.

Vreau sa petrec timp cu mama si nepoata ei caci nu ne stie pe nici una dintre noi suficient de bine si de bune. Vreau sa imi puna mama masa si sa imi spele farfuria. Vreau sa imu beau cafeaua cu ea si sa imi scoata fata la plimbare. Vreau sa merg cu ea la cumparaturi si in parcuri.

Vreau ajutor si timp de calitate. Am nevoie si nu este o rusine sa poti sa spui atunci cand nu mai poti.

Mami, indrazneste sa ceri ajutor

Dragi mamici, stiu ca puteti, noi vom putea mereu chiar si atunci cand simtim ca vom pica din picioare si ca vom adormi cu capul in oala cu  sarmale. Mami, indrazneste sa ceri  ajutor!

Stiu ca nu va place sa vina mama, soacra, cumnata sa va enerveze mai mult decat sa va ajute.

Stiu ca ganditi ca si mine cum ca nimeni nu poate sa aiba grija de copiii vostri mai bine decat voi. Va inteleg. Va dau dreptate, dar nu ezitati sa cereti ajutor atunci cand chiar aveti nevoie. Atat voi cat si puii vostri veti fi mai bine. Incercati.

Chemati un om in care aveti incredere. Trebuie sa fie cineva. Dati-va si voua timp si relatiilor voastre cu barbatii care au nevoie de voi, dar au picat pe ultimul loc de cand au venit copiii.

Permiteti-va sa fiti egoiste macar cinci sau trei sau doar o zi  pe an si luati o pauza de la gatit, spalat, curat si chiar si de la crescut copii. O faceti pentru voi, pentru voi toti. Pentru familia voastra!

Meritati! Trebuie doar sa cereti ajutor, altfel riscati sa nu vina de nicaieri si e pacat caci oameni sunt si mamele care nu au ajutor.

Mami, indrazneste sa ceri ajutor! Este cel mai bun sfat pe care il pot da unei mame care uneori simte ca efectiv nu mai poate…

Cele care ati facut deja asta, cum a fost? Incurajati-ne si pe noi sa ne desprindem putin si sa luam o pauza.

8 comentarii

  1. Ce frumos ai scris!! In situatia ta sunt si eu! împreună cu sotul(mai mult eu,fiindcă el jumătate din zi e la munca) m-am ocupat de copilul nostru care are 1 an si 2 luni,neavând pic,dar pic de ajutor,noi fiind departe de familie (la 2400 km).. E greu,
    foarte greu sa stai 24 din 24 numai cu el! Uneori simțeam nevoia sa fug macar pt o ora:)) !! Acum abia ast luna august,o sa venim in concediu acasa, si Mathias, dragul meu copil,o sa stea si pe la bunicii lui ca abia il asteapta :)) atunci o sa am si eu timp să respiiiiiiiiiir putin :)) te pup Ralu

    1. Oh, draga mea. Daca eu nu te inteleg…nimeni nu te mai intelege😅
      E greu. Intr-adevar ca este si satisfactia aia ca te poti descurca, ca primeste educatie doar de la parinti etc. Cu toate astea, cred ca este minunat sa ceri si sa primesti ajutor. Eu abia astept sa experimentez😅

  2. Ralu, nu ai idee cat de bine venit este un ajutor!!! Eu ma uit ca am avut fata bolnavioara ultima săptămână si nu se desprinde de mine deloc, nici in baie nu merg fara ea. Plus noptile nedormita… dacă nu era mama sa faca restul in casa.. eram deja la nebuni. Asa parca mai suporta amânare cateva zile 😂😂

  3. la fel gandesc si eu: cand nu mai poti cere ajutor. cand nu am mai putut am cautat pentru curatenie. cand nu mai pot ies din casa. cand nu mai pot trimit copilul mare si injumatatesc efortul. din pacate refuzurile repetate de care m am lovit de a lungul timpului m au facut sa nu mai cer ajutor chiar celei care ar fi fost cazul sa mi l ofere fara sa il cer. chiar asa, ce treburi au de facut atat de importante incat sa nu stea mai mult cu noi, copiii lor, si cu nepotii? nu ma doare ajutorul pe care nu il primesc cat ma doare partea cealalta, a neinteresului fata de nepoti. nu vorbesc de interesul la telefon, ce mai fac,, sunt bine copiii. vorbesc de interesul real, timp petrecut cu ei etc. pe noi cel putin ne despart cateva statii de tramvai…
    sa repeti strigatul de ajutor. iti va prinde bine :).

    1. off, draga mea… A fost mama la mine, a fost bine. Sunt mai obosita decat inainte pentru ca in final am preferat sa petrecem timp impreuna, poate stii povestea si stii ca eu aveam nevoie de timp cu ea…

  4. Da! Avem nevoie de ajutor! Cand am simtit ca nu mai pot, am pus pe telefon si am sunat-o pe mama. Cand vin ai mei la noi, e parfum! Fug cu sotul in oras, stam pana tarziu si ne plimbam! Nu ai idee cat conteaza cateva clipe doar tu si sotul! Imi iubesc copilul enorm, viata cu sotul meu. Insa nu am vrut sa ma transform intr-o sclava a ideii de familie. Am exemplul acesta langa mine si incerc sa evit sa devin asa. Nu e barfa, nici critica. Doar o ocazie de asa nu! Inainte de orice, am nevoile mele ca om si mi l eimplinesc pe toate planurile!

Lasă un răspuns