Mami, îndrăzneşte să ceri ajutor

M-am tot plâns în ultimul timp despre faptul că nu am ajutor, că nu mai pot, că am obosit. Şi dacă  tot mi s-a spus că sunt o eroină  m-am gândit să nu mai fiu. Dat fiind faptul că la cel mai mare am avut ajutor nu am ştiut cum este să fii non – stop cu copiii sau cel puțin unul dintre ei, aşa ca s-a aprins un beculet şi imediat mi-am spus: Mami, îndrăzneşte să ceri ajutor!

Serile trecute îi spuneam soțului meu: ,, tu îți dai seama că noi doi nu vom mai fi urmatorii ani ( minim 3) nici o ora singuri-singurei?”

Cu Bianca nu a stat nimeni nici jumătate de oră. Doar noi doi, timp de aproape zece luni ne-am împărțit timpul, prioritățile şi toată viața în funcție de ea, programul şi nevoile ei.

Eu m-am trezit că vreau carieră la 30 de ani cu un copil la scoală şi altul bebeluş, treburile nu mi le face nimeni, de învățat nu învață nimeni în locul meu, niciun ajutor in afară de soț, care se implică cât de mult poate el.

Dacă nu ceri ajutor, slabe şanse să primeşti

M-a sunat maică-mea că vine şi ea în vizită să ne vadă şi că pleacă a doua zi. Asta ar fi însemnat câteva ore împreună, maxim doua ore ajutor real cât să o adorm seara pe cea mică  şi să fug la o bere  limonadă cu soțul.

Ieri am stat şi m-am gandit.Am întors problema pe toate părțile. Mi-a dat cu plus şi aşa că în dimineața asta la prima oră am pus mâna pe telefon:

– Ăăă,  cam ce treabă ai pe acasă dacă tot  te grăbeşti să pleci de la mine?

-Păi nu ştiu. De ce?

-Păi lasă că nu stai doar o zi. Vreau să mă ajuți, să stai cu cea mică căci cel mare va pleca la cealaltă bunică. Vreau să ies la cumpărături, la salon, la evenimente. Vreau să fug de acasă. Vreau să se acomodeze cea mică cu bunica şi vreau să vii mai des, vreau  ca ai mei copii să aibă o bunică prezentă în viața lor.

S-a facut! Am bătut palma virtual, iar  eu mă gândesc la cel puțin două zile ca la o minune în viața mea. Mă simt ca şi cum aş fi câştigat la loto, ca şi cum urmează să am cea mai tare colaborare din viața mea pentru că da, AM NEVOIE DE AJUTOR. Nu mai vreau să fiu mamă eroină care le face pe toate, care scrie două cuvinte în timp ce aleargă după copii, care se refugiază în baie cu minciuni că are crampe atunci când îi vine o idee genială pe care e musai să o spună şi altora. Vreau şi eu două zile din zece luni să mă aşez la calculator şi să muncesc liniştită, să mă duc liniştită la cumpărături, să am motive să ies din casă aranjată şi curată fără să îmi fie teamă că mă voi trezi călcată pe tenişi de cel mare ori murdară de iaurt de la cea mică.

Vreau să îmi iau soțul şi să plecăm în oraş. Sau din oraş. Vreau să fac o aroganță şi să mă simt ca atunci când nu aveam griji şi nevoi. Vreau să fiu un pic egoistă şi să mă pun pe primul loc două zile din anul 2017.

Vreau să petrec timp cu mama şi nepoata ei căci nu ne ştie pe niciuna dintre noi suficient de bine şi de bune. Vreau să îmi pună mama masa şi să îmi spele farfuria. Vreau să imi beau cafeaua cu ea şi să-mi scoată fata la plimbare. Vreau să merg cu ea la cumpărături şi în parcuri.

Vreau ajutor şi timp de calitate. Am nevoie şi nu este o ruşine să poți să spui atunci când nu mai poți.

Mami, îndrăzneşte să

ceri ajutor

Dragi mămici, ştiu că puteți, noi vom putea mereu. Vom putea chiar şi atunci când simțim că vom pica din picioare şi că vom adormi cu capul în oala cu  sarmale. Mami, îndrăzneşte să ceri  ajutor!

Ştiu că nu vă place să vină mama, soacra, cumnata să vă enerveze mai mult decât să vă ajute.

Ştiu că gândiți ca şi mine cum că nimeni nu poate să aibă grijă de copiii voştri mai bine decât voi. Vă înțeleg. Vă dau dreptate, dar nu ezitati să cereți ajutor atunci când chiar aveți nevoie. Atât voi cât şi puii voştri veți fi mai bine. Încercați!

Chemați un om în care aveți încredere. Trebuie să fie cineva. Dați-vă şi vouă timp şi relațiilor voastre cu bărbații care au nevoie de voi, dar au picat pe ultimul loc de când au venit copiii.

Permiteți-vă să fiți egoiste măcar cinci sau trei sau doar o zi  pe an şi luați o pauză de la gătit, spălat, curat şi chiar şi de la crescut copii. O faceți pentru voi, pentru voi toți. Pentru familia voastră.

Meritați! Trebuie doar să cereți ajutor, altfel riscați să nu vină de nicăieri şi e păcat căci oameni sunt şi mamele care nu au ajutor.

Mami, îndrăzneşte să ceri ajutor! Este cel mai bun sfat pe care îl pot da unei mame care uneori simte că efectiv nu mai poate.

Cele care ați făcut deja asta, cum a fost? Încurajați-ne şi pe noi să ne desprindem puțin şi să luăm o pauză.

10 thoughts on “Mami, îndrăzneşte să ceri ajutor

  • Ce frumos ai scris!! In situatia ta sunt si eu! împreună cu sotul(mai mult eu,fiindcă el jumătate din zi e la munca) m-am ocupat de copilul nostru care are 1 an si 2 luni,neavând pic,dar pic de ajutor,noi fiind departe de familie (la 2400 km).. E greu,
    foarte greu sa stai 24 din 24 numai cu el! Uneori simțeam nevoia sa fug macar pt o ora:)) !! Acum abia ast luna august,o sa venim in concediu acasa, si Mathias, dragul meu copil,o sa stea si pe la bunicii lui ca abia il asteapta :)) atunci o sa am si eu timp să respiiiiiiiiiir putin :)) te pup Ralu

    • Oh, draga mea. Daca eu nu te inteleg…nimeni nu te mai intelege?
      E greu. Intr-adevar ca este si satisfactia aia ca te poti descurca, ca primeste educatie doar de la parinti etc. Cu toate astea, cred ca este minunat sa ceri si sa primesti ajutor. Eu abia astept sa experimentez?

  • Ralu, nu ai idee cat de bine venit este un ajutor!!! Eu ma uit ca am avut fata bolnavioara ultima săptămână si nu se desprinde de mine deloc, nici in baie nu merg fara ea. Plus noptile nedormita… dacă nu era mama sa faca restul in casa.. eram deja la nebuni. Asa parca mai suporta amânare cateva zile ??

  • la fel gandesc si eu: cand nu mai poti cere ajutor. cand nu am mai putut am cautat pentru curatenie. cand nu mai pot ies din casa. cand nu mai pot trimit copilul mare si injumatatesc efortul. din pacate refuzurile repetate de care m am lovit de a lungul timpului m au facut sa nu mai cer ajutor chiar celei care ar fi fost cazul sa mi l ofere fara sa il cer. chiar asa, ce treburi au de facut atat de importante incat sa nu stea mai mult cu noi, copiii lor, si cu nepotii? nu ma doare ajutorul pe care nu il primesc cat ma doare partea cealalta, a neinteresului fata de nepoti. nu vorbesc de interesul la telefon, ce mai fac,, sunt bine copiii. vorbesc de interesul real, timp petrecut cu ei etc. pe noi cel putin ne despart cateva statii de tramvai…
    sa repeti strigatul de ajutor. iti va prinde bine :).

    • off, draga mea… A fost mama la mine, a fost bine. Sunt mai obosita decat inainte pentru ca in final am preferat sa petrecem timp impreuna, poate stii povestea si stii ca eu aveam nevoie de timp cu ea…

  • Da! Avem nevoie de ajutor! Cand am simtit ca nu mai pot, am pus pe telefon si am sunat-o pe mama. Cand vin ai mei la noi, e parfum! Fug cu sotul in oras, stam pana tarziu si ne plimbam! Nu ai idee cat conteaza cateva clipe doar tu si sotul! Imi iubesc copilul enorm, viata cu sotul meu. Insa nu am vrut sa ma transform intr-o sclava a ideii de familie. Am exemplul acesta langa mine si incerc sa evit sa devin asa. Nu e barfa, nici critica. Doar o ocazie de asa nu! Inainte de orice, am nevoile mele ca om si mi l eimplinesc pe toate planurile!

  • stiti ce fac eu cand nu mai pot? ma opresc…dis spalat, din facut mancare, curatenie…orice…. si stau degeaba. dar chiar degeaba. din cauza modului in care am fost crescuta/te, la inceput mi-a fost foarte greau sa vad haine aruncate peste tot, jucarii in cele mai neasteptate locuri, haine murdare, care nu mai au loc in cos. intr-un a din aceste zile, am tipat la Alex(cred ca avea 4 ani) si l-am intrebat daca el vede ce mizerie e in casa. raspunsul m-a lasat masca:”unde vezi tu mizerie? eu nu vad nimic, mie imi trebuie toate astea”….atunci m-am oprit….lui nu-i pasa ca toata casa e vraiste, nu-l deranja cu nimic, atunci, pe mine de ce sa ma deranjeze? stiti cat de usoara mi-a facut viata? fac ce vrea si cand vreau. oricum, prieteni nu am, asa ca nu vine nimeni in vizita, sa se oripileze, rudelor le-am explicat ca nu imi pasa de parerea lor, iar daca ale convine ce gasesc in casa mea, sa vina, daca nu, sa stea in farmacia lor. totul e mult mai usor si viata mult mai frumoasa….e adevarat, nu mai am cui cere ajutorul, parintii nu mai sunt, dar sunt doar eu cu Alex si ne descurcam amandoi 🙂

    • Minunat! Sa stii ca am incercat si eu sa vad lucrurile asa, dar nu reusesc mereu. Cea mica este in perioada in care lasa dezastru pe u de trece. Altfel strang toata ziua lucruri de prin casa si tot dezordine este

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: