More
    In lumea mea Mi-a fost greu, dar am învățat multe

    Mi-a fost greu, dar am învățat multe

    Mi-a fost greu să plec iar și iar… nu mai știu a câta oară, însă mi-a fost mai greu să rămân și să accept că trăiesc o viață pe care nu mi-o doream.

    Mi-a fost greu și încă îmi este să mă desprind cu adevărat, pentru că eu mă vedeam lângă același bărbat pentru totdeauna, dar știu că nu mă voi întoarce în trecut las timpul să șteargă orice urmă de dor cu fiecare zi care trece.

    Mi-a fost greu să accept că eu și el nu ne mai iubim, că încet și sigur am reușit să distrugem o relație atât de frumoasă, o căsnicie în care amândoi promisesem iubire și respect, dar iubirea vine și pleacă, ne mângâie sufletul și apoi ni-l zdrobește în mii de bucățele. Iubirea cere respect, iubirea aduce respect, unde nu mai este respect nu mai este iubire. Acolo unde nu mai este iubire nu mai este nimic!

    Am iubit de multe ori în viața asta, însă nu am cunoscut niciodată o iubire care să mă împlinească, care să mă facă să plutesc apoi să mă lase goală, să mă ducă de la agonie la extaz, să-mi smulgă și ultima speranță cum  că eu voi mai putea să fiu cine am fost, însă tot iubirea, de data asta iubirea de sine mi-a arătat că pot fi mai mult decât aș fi sperat!

    Mi-a fost greu și recunosc! Nu îmi mai este rușine să spun că da, am suferit ca un copil abandonat, poate ca un animal lăsat în frig și ploi. Am suferit ca o femeie trădată! Am avut nopți în care nu am dormit, am avut zile multe în care am trăit doar cu cafea și țigări, am ținut în mine lacrimi amare și aș fi dat orice să pot plânge,însă durerea mocnea acolo în mine, se acumulaseră frustrări pe care nu le mai puteam controla, furii care mă făceau să par nebună și nu, nu este nimeni vinovat pentru trăirile mele!

    Mi-a fost greu să accept că am avut două căsnicii eșuate, doi copii cu doi bărbați. Mi-a fost greu să accept că oamenii vor judecata, poate. Mi-am făcut un milion de scenarii și am trăit ,,pe altă planetă” timp de un an, pentru că de un an casncia mea a fost cu împăcări și despărțiri, te iubesc și du-te dracu! Am avut un milion de frici, am simțit rușinea, umilința, trădarea, minciuna, am simțit tot ce era de simțit și când nu am mai avut ce, am plecat pentru totdeauna! Nu am mai strâns haine și jucării plângând, ci am îmbrățișat copii a căror speranță o citeam în ochi, iar când m-am privit  cu adevărat în oglindă m-am speriat! Nu o recunoșteam pe Raluca cea de acolo și îmi era dor de Lili cea din copilărie. Îmi era dor de mine, cea sensibilă,  cea cu sufletul curat, cea care nu fugea de ea și de oameni. Îmi era dor de cea care rămânea neclintită în furtuni și alerga desculță prin ploi. Atunci m-am regăsit…atunci m-am îmbrățișat și mi-am spus din nou că pot, pot să trec și peste asta, pot să accept din nou că am pierdut și pot să iert, dar să nu mă mai întorc!

    Voi mai greși, dar niciodată așa și atât! Voi mai iubi, dar nu așa, ci mai curat, pentru că iubirea doare doar atunci când o primești și o dăruiești cu jumătăți de măsură, pentru că iubirea doare doar atunci când tu alegi să doară și da, am ales să trăiesc această poveste până la final, să ies cu sufletul rămășițe, dar am știut că toate astea vor trece într-o zi și că eu am puterea de a o lua de capăt ori de câte ori va fi nevoie! Nici o poveste nu se termină fără să te învețe  ceva, iar eu am învățat în toți acești ani să mă iubesc, să mă respect, să iert, să fiu cu adevărat!

    Am învățat să nu mai permit nimănui, niciodată să mă jignească!

    Am învățat că dacă vreau să fiu respectată trebuie să mă respect!

    Am învățat că iubirea vine și pleacă, dar nu este capăt de lume, pentru că întotdeauna va veni ceva mai bun, mai frumos, mai autentic dacă lași porțile inimii deschise, iar eu cred, eu chiar cred că mă așteaptă omul care va avea să îmi arate una dintre cele mai frumoase fete ale iubirii!

    Am învățat că ai dreptul să fii cine vrei și să visezi cât dorești, pentru că nimic nu este imposibil și tot ceea ce ai realizat până acum a pornit de la un vis. Visez să trăiesc în liniște și armonie și sunt deja acolo unde trebuie să fiu în drumul meu spre fericire!

    Și mai presus de orice am învățat că nimeni, dar nimeni nu îți poate garanta că mâine vei mai avea șansa de a te bucura de ceea ce ai fi putut să te bucuri azi. Am învățat să TRĂIESC!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    Tu ești lumina mea în întuneric

    În zilele în care îmi este bine și mă bucur ca un copil mic de tot ceea ce îmi trimite Dumnezeu prin oameni... Te...

    Totul despre șezătoarea Urban Mind Cocktail – Interviu cu Elvira Tănăsescu

    Pe Elvira o știu de doi ani, v-am mai povestit despre ea, despre cât m-a ajutat să lucrez cu ea, câte frici mi-am învins...

    ,, Copiii mei meritau o mamă mai bună” De la agonie la acceptare

    tăceți, vă implor tăceți că nu mai suport să vă aud! Țipam ca o femeie ținută în cămașa de forță!Adevărul este că mă strângea...

    Cea mai mare provocare: Întalnirea cu mine (constelații familiale)

    Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că eu știu prea puține lucruri despre mine aș fi fost în stare să-l fac nebun și să...