Miros de fericire

Va povesteam zilele trecute ca sunt atât de ocupată încât nu mai stiu de creierii mei ( nu ca as fi stiut vreodata), insa se spune ca omul cat traieste invata, nu? Ei, atunci si eu învăț si am luat decizii mari si tari, zic eu. Nu stiu daca v-am spus ca sunt obsedată de curățenie, ca ma apuca crizele de nervi daca am dezordine, ca pic in depresie daca am casa vraieste, ca nu stau linistită nici in parc cu copiii daca stiu ca acasa le gasesc pe toate cu fundul in sus. Eh, tot eu sunt prima si cea mai mare dezordonată. Tot eu le las pe toate împrăștiate, vasele in chiuvetă, s.m.d. Am ajuns sa ma panichez, sa tip si sa ma enervez pentru toate astea care inevitabil se intampla in casa mea 29 de zile din 30 asa ca am luat masuri ,,drastice „. 14805405_10154660508432156_1456186489_n

Nu ma mai obosesc, simplu! Nu mai vreau sa fiu stresata atunci când in casa mea zici ca a fost război.

Nu mai vreau sa îmi cert copilul atunci când lasa o hartie pe pat, pe jos, pe masa in bucătărie ori oriunde altundeva.

Nu mai vreau sa ma mai urat la sotul meu care a devenit si el dezordonat din cauza mea.

  Nu mai vreau nici măcar sa ma organizez si sa stabilesc doua zile pe saptamana în care sa fac curățenie asa cum îmi propusesem ptr ca oricum va fi curățenie doar in alea doua zile.

Nu mai vreau sa fiu perfecta din punctul asta de vedere pentru ca nu îmi ridica nimeni statuie si nici nu suferă nimeni pentru dezordinea care mie îmi făcea viața grea pentru ca eram singura nebună care o vedea, oricum.

Vreau sa petrec timp cu familia mea, pentru ca ne iubim si daca casa străluceste si daca mâncăm mâncare gatita sau din când in când o pizza pentru ca nu avem chef sau timp sa gătim, ne iubim si daca sunt haine aruncate prin toata casa si de copil si de femeie si de bărbat si de bebeluș. Vreau sa ma odihnesc. Daca sunt copiii hrăniți si curați si la ,, locul lor” vreau sa imi bag cracii in toata treaba pe care o am si sa ma pun sa dorm atât cat îmi permit cei mici. ( cat mai mult daca se poate).

Asa ca dragi mame, daca si voi ati fost nebune ca si mine eu zic sa va reveniți. Eu mi-am dat demisia si am inceput doar de azi, insa ma simt minunat chiar daca aseară era totul pus la punct iar acum este chiuveta plina cu vase, patutul fetiței plin de hainute, rufele tot la uscat desi sunt uscate demult, copilul neschimbat in pijamale, dar relaxat la desene, iar frigiderul gol. Sunt cu amândoi in dormitor, cea mica doarme, cel mare la desene, iar eu scriu. Fiecare face ce ii place si toata lumea e mulțumită. Stiu ca peste câteva minute ma duc sa ma apuc de gătit desi e tarziu, de strâns de prin casa ( totusi), insa o fac pentru ca am chef si pentru ca azi am dormit, apoi am iesit cu copiii in parc si am venit tarziu acasa, iar când am deschis usa desi era totul vraieste si geamurile deschise tot mirosea a ceva…era parfum de  Fericire! Va pup si va rog, insist, nu mai munciti pana va sar capacele, va promit ca niciodata nu veti avea o statuie cu numele vostru pe care sa scrie ,, cea mai harnică mama” si sunt convinsă ca nici nu va doriti mai mult decat sa simțiți si voi ca si mine, Miros de fericire!

2 comentarii

  1. Stii cat de greu mi-e acum sa ma ocup de serviciu, casa – spalat, calcat, facut curatenie (zilnic)? Uneori mi-e asa rau ca imi vine doar sa zac, si as dormi tot timpul. Dar trebuie sa ma ocup de astea. Sotul meu are o obsesie cu aceasta minunata curatenie. Totul trebuie sa fie impecabil. Mdah. Plus ca tre sa ma ocup de copil, facut teme cu el, facut mancare, samd. E greu sa fii femeie. Mai ales cand esti gravida. Doar stii.

Lasă un răspuns