Nu mai sunt emotii in curtea scolii

Am vrut sa scriu de fapt despre cum am fost eu emotionata ca Denis incepe scoala pe bune. Adica anul asta e cu teme si chestii trestii. Cred ca si asta a contribuit la faptul ca nu am putut sa ma bucur chiar pe deplin. Adica am simit teama si bucurie. Teama ca nu ma voi descurca cu el la scoala si cu Bia tragand de mine in timp ce il voi invata sa tina bine stiloul, sa faca literele perfecte, sa socoteasca.  Mi-am facut o lista de organizare pentru prima oara in viata mea. Doar ma stiti ca sunt varza la acest capitol. Pana la ora asta functioneaza minunat. Fix la ora asta trebuia sa scriu si asta fac. Au mancat la ora la care mi-am propus si Bia doarme la ora la care am trecut pe lista. E chiar usor. Am facut asta in functie de nevoile lor. Prietena mea chiar ma intreba pe ce loc sunt eu in toata ecuatia asta. E perfect pana acum. Asta este important.

De ce spun ca nu mai sunt emotii in curtea scolii?

Pentru ca mi se pare ca am ajuns sa judecam si in aceasta zi oamenii din jurul nostru si deciziile lor. Asta mi se pare cel mai trist lucru.

Va marturisesc sincer ca nu stiu cum au fost imbracate nici macar mamele de la clasa fiului meu. Stiu doar ca Doamna avea o rochie superba pe care mi-a aratat-o. Altfel nici la dansa nu m-as fi uitat cum a ales sa se prezinte in fata noastra si a copiilor. Eu am ales sa ma imbrac asa cum ma imbrac in orice zi in care ies cu copiii mei( atunci cand am timp si chef sa ma aranjez). Deci nu fac parte din categoria mamelor aratate cu degetul ca au ales sa poarte tocuri, desi nimeni nu le-a intrebat daca nu cumva pleaca direct la job sau la un eveniment sau daca poarta zilnic tocuri ori numai la inceput de an scolar.

Deci in curtea scolii eu nu am vazut nimic. Am avut grija ca Denis sa isi salute colegii si sa nu faca galagie in timp ce vorbeau directorii si preotul. L-am lasat si sa rada si sa se distreze. Nici un moment nu a fost atent la discurs. Nu aveam pretentia asta de la un copil de 8 ani.

S-au spus atat de multe pe facebook si atat de putine in realitate…

Nu stiu daca cineva s-a dus sa intrebe o mamica eleganta care a coborat pe tocuri din masina de lux de ce a ales asa!? Sunt convinsa ca nu, insa acel tip de mama a fost judecata pe facebook sau luata la misto.

S-a pus problema florilor. Rezonez cumva cu acest punct de vedere al unor mame care au stiut sa explice faza cu florile. Au dreptate. Sunt niste bani cheltuiti si niste flori daruite fara sentimente. Pe de alta parte pentru mine este un obicei al tarii noastre. Asa am crescur eu. Asa am vazut eu in curtea scolii in toti cei 12 ani de scoala. Daca nu aveam flori ma simteam prost. Daca am avut nu mi s-a parut ca mi s-au facut favoruri la scoala.  Cu cele care doar rad de noi astia cu flori in brate nu pot sa fiu de acord.

Ieri s-au spus multe si s-a facut multa bascalie. Am o lista de prieteni in care se gasesc 90% mame. Deloc putine. Poate doar dupa ce mi-am spus punctul de vedere au mai plecat, nu stiu, nu am verificat.

Cum mi se pare aceasta situatie? trista! Sa ajungem sa ne luam si de prima zi de scoala a copiilor nostri trebuie sa fim prea tristi. Sa se fi comentat despre un lucru parca nu as fi reactionat asa, dar au fost prea multe. Nu am vazut la nici una dintre mamele care au criticat acest inceput de an scolar sa fi spus:,,  eu am ales sa fac asa, dar am avut niste emotii de simteam ca ma ia cu lesin. Eu sunt mai speciala pentru ca…” Si atunci eu am inteles decat ca acele mame au fost cu puii lor acolo, dar cu ochii dupa alte mame…

Este ok sa ne spunem punctul de vedere. Si eu fac asta chiar acum.  Este ok sa avem opinii diferite, dar sa le expunem asa si un astfel de moment…nu cred ca este chiar ok. Pentru mine nu e ok sa merg cu fiul meu la scoala si sa ma simt aratata cu degetul ca am avut chef la ora 7 sa imi pun ruj rosu chiar daca ma intorc acasa ca sa schimb pampersi si sa dau cu aspiratorul. Pentru mine nu este ok sa judecam mamele care fac lucrurile diferit fata de noi atat timp cat asta nu afecteaza copiii. Pentru mine nu este ok sa nu mai simt nicio emotie cand pun piciorul in curtea scolii si am senzatia ca mamele in scurt timp vor evita sa se aranjeze ca nu cumva sa fie interpretate si judecate.

Nu stiu voua,dar mi-a lasat un gust amar prima zi de scoala abia dupa ce m-am intors pe facebook. In rest am savurat momentul atat cat mi-am dorit si am putut.

Nu am fost interesata de ceea ce a cantat preotul, dar nu as spune niciodata ca nu ii vad rostul in scoli. Asa cum nu as vrea sa vad anul viitor copii fara flori. Asa vad eu lucrurile. Asa gandesc eu. Asa imi doresc eu sa inceapa noul an scolar. Cu flori. Cu mame frumoase. Cu copii frumosi. Cu emotii. Cu iubire. Cu linsite.

Voua cum v-a fost ieri? Ati simtit la fel?

Lasă un răspuns