Nu merg la biserica, sunt o pacatoasa

Nu știu dacă am fost de cinci ori la biserica în 30 de ani , în afară de anii în care eram puștoaică și mă duceam la denie, nici atunci nu prea stăteam în biserica, dar mă jucam în curtea ei telefonul fără fir. Nu am simțit niciodată nevoia de a merge și a pupa icoanele, de a mă așeza în genunchi și a mă ruga acolo pentru mine și cei dragi, dar eu în Dumnezeu cred, am crezut mereu. Uneori mă supăr pe el atunci când realizez ca nu ne-a lăsat nemuritori, când cineva este bolnav, când altcineva mai pleacă la cer.
Minunile mele sunt de la Dumnezeu! Am doi copii făcuți cu doi bărbați, dar au aceeași mama și același Dumnezeu. Nu le voi spune ca nu au ce sa facă la biserică, nu cred că dacă eu nu îmi găsesc liniștea acolo nu si-a vor găsi nici ei, însă le voi povesti mereu despre Dumnezeu că există și că noi toți pe acest pământ suntem trimiși de el. Le voi povesti de ce nu am făcut eu nici un avort, de ce nu am păcate grele, de ce mă gândesc la EL înainte de a mă gândi la oricine.
Le voi spune ca nu este suficient sa mergem la biserică, dar este obligatoriu sa avem sufletul curat. Nu le voi spune că a te spovedi nu este ceva care să iți ușureze sufletul pentru că eu nu știu cum este cu sufletul încărcat, poate de asta nu am mers la preot sa mă spovedesc niciodată, dar o fac mereu în fata lui Dumnezeu, acasă, în bucatarie, dormitor, pe strada, la cumpărături.
Mă spovedesc în fata oamenilor fata de care consider ca am greșit, nu sunt vreo Sfânta.
Știu că acesta este un articol mai puțin obișnuit, cu un subiect greu de digerat. Îmi asum că mă voi trezi cu mesaje și huiduieli despre cât de necredincioasă pot eu sa fiu. După cum spuneam nu am mers prea des la biserică, consider ca aş face un păcat mergând doar pentru că trebuie și nu pentru că simt, dar poate că ar trebui să spun și de ce simt așa și nu ca cei care merg duminica de duminica sau măcar o data pe luna , de trei ori pe an, însă nu o voi face.
Vreau sa spun doar că eu am alte așteptări de la o biserica, de la un preot. Și dacă vreți să știti cu adevărat ce simt atunci când chiar trebuie sa merg la biserică, o voi spune clar și raspicat: Simt ca trebuie sa îmi plătesc rugăciunile și nu sunt dispusă sa fac asta.
Atunci când mă rog la mine acasă, ori mergând pe stradă și de câte ori simt eu nevoia, Dumnezeu nu îmi cere bani. Nu îl simt pe Dumnezeu că se uita cu coada ochiului la mine așteptând sa pun ceva în cutiuta ,,magică” pentru ca m-a ascultat.
Copiii trebuiesc botezați, însă Dumnezeu nu primește bani pentru asta, dar la biserica preturile sunt uriașe. Am plătit bani pentru programarea botezului. Da, da… ca sa mă scrie pe caiet ca pe data de 29 aprilie îmi voi boteza copilul a trebuit sa plătesc 50 Ron și nu am primit chitanță. Nici nu am intrat bine în biserica ca femeia de acolo mă aștepta cu ceva lumânări și icoana pe frumoasa suma de 30 de lei. Nașii și moșii au plătit la biserica alocația fetiței plus încă jumătate.
Nu mă plâng de bani, sa ne înțelegem. Aseară am văzut acest subiect pe un grup de mămici. Părerile erau împărțite. Au fost prea puține biserici și prea putini preoți care nu au cerut bani, ci au lăsat oamenii sa dea cât vor și pot. Pentru ca mi se pare normal ca oamenii sa ajute bisericile și mi se pare normal și ca bisericile sa ajute oamenii nevoiași, dar nu mi se pare deloc normal ca preoții să bage mana în buzunare. Nu mi se pare normal sa nu mă pot duce sa mă rog în biserica daca nu am un leu în buzunar pentru că aș fi privită ciudat de către preot și de către oamenii care merg mereu acolo.
Eu nu vorbesc despre toate bisericile și toți preoții, eu vorbesc despre mine și experiențele mele. Vorbesc despre faptul că sunt biserici în care plătești ca sa te rogi și despre faptul că a devenit aproape obligatoriu să faci asta. Vorbesc despre mine care nu sunt bisericoasa și mă pot numi cu adevărat credincioasa.
Accept să aruncați cu pietre că nu cred în toți preoții, dar cred în Dumnezeu, insa  vreau să știti ca eu încă aștept un preot la care sa îi spun cu tot sufletul ,, sărut-mana,  părinte ” așa cum spun ,, Mulțumesc, Doamne”! 
Si daca asta este un pacat, imi asum: NU MERG LA BISERICA, SUNT O PACATOASA!

 

4 comentarii

  1. Banii se fac, vin şi pleacă. Ce rămâne în sufletul nostru este nemuritor. Foarte multe fapte ce implică biserica modernă se bazează pe sume exorbitante. Şi pentru ce? Dumnezeu nu primeşte acei bani… Totul a devenit o afacere.
    Te ador pentru ceea ce eşti ca om, ca femeie, ca mamă şi pentru ideile pe care le deţii şi pe care doreşti să le insufli copiilor tăi.
    Şi eu sunt păcătoasă! Şiii? Mai bine sănătoasă, sinceră şi alături de cei dragi decât pupătoare de icoane şi zgârcită.

  2. gandim cam la fel, numai ca eu merg mai mult pentru ca ne obliga mama, la modul ca avem scandal in casa daca nu mergem sa dam liturghii si ce ne mai da ea acolo (ea are proteza si nu prea pleaca de acasa). La fel ca tine, si eu cred in Dumnezeu si vorbesc cu el, dar nu sunt omul bisericii, deci sunt o pacatoasa si eu 😛

  3. Perfecta dreptate aveti ,biserica se transforma incetul cu incetul in ceva urat ,nu mai poti aprinde o lumanare inauntru ca se afuma peretii ,totul se plateste etc .Putem fi credinciosi chiar daca nu mergem la biserica ,Credinta este in noi

Lasă un răspuns