Nu, nu divortez

Cu ceva timp în urmă, într-un moment de nebunie, am anunțat că voi divorța. Da, am dat jos inelul pe care îl purtasem cu drag fix doi ani, mi-am schimbat numele, am povestit la prieteni şi celor care mă întrebau despre divorț, am plecat de acasă.

Da, o perioada relația noastră a fost cruntă şi ne-am făcut viața imposibilă. Din cei mai buni prieteni, soți model, am ajuns să ne comportăm ca doi duşmani. În relația noastră s-au întâmplat multe, foarte multe lucruri urâte, dar şi cei mai frumoşi cinci ani din viața noastră au fost împreună. Când ajungi într-un astfel de punct, nu mai vezi lucrurile bune pe care le-a făcut omul de lângă tine. Când vorbeşti despre el, nu mai povesteşti ce a fost bun. Nu e normal, dar s-a întâmplat! Soțul meu îmi devenise duşman. Am uitat cine mi-a fost alături, cine îmi  ştie toate defectele, calitățile și slăbiciunile, cine m-a ridicat când nu am mai putut, cine mi-a spus că pot, cine a fost lângă mine atât timp cât am permis.

Da, am fost la pământ. Am slăbit cât nu reuşisem să o fac în luni de zile. Am suferit cât nu aş fi crezut că sunt capabilă. Am plâns atunci când mi-am văzut căsnicia în punctul ăsta ca  şi atunci când tatăl meu a plecat pentru totdeauana.

Când totul s-a terminat, când am rămas eu cu mine, când am considerat că nu mai era nimic de făcut, am început să mă întreb ce am făcut eu bun, ce am făcut rău, ce nu am făcut în calitate de soție, ce pot să învăț din toată experiența asta. Cel mai uşor este să vezi defectele celuilalt, să judeci şi să blamezi. Şi da, omul pe care îl blamam era soțul meu. Omul cu care am  făcut minunăția noastră de fetiță, omul cu care crescusem doi copii, omul care mă adormea, omul care îmi pusese masa de un milion de ori, omul cu care împărțisem atâtea necazuri şi bucurii, omul care mult timp mă făcuse să lăcrimez de fericire, singurul  om care m-a ajutat să-mi găsesc echilibrul, devenise peste noapte duşmanul meu.

Ce am învățat din experința asta:

– că ceea ce se întâmplă în casa şi familia ta nu trebuie să ştie nimeni, mai ales prietenii. Este uşor să stai lângă jumatatea ta şi să-i spui altui om să o părăsească pe a lui. Este uşor să dai sfaturi, cel mai uşor.

– am învățat că o căsnicie nu este doar lapte şi miere şi că atunci când simți că o poți salva, treci prin apă şi prin foc, peste cele mai mari necazuri, peste tot. O iei de la zero de câte ori simți că se poate. Singura condiție este să vină din partea ambilor parteneri.

– am înțeles în final că nu există prieteni, ci cunoştințe. Prima şi cea mai mare greşeală a fost să îmi discut problemele de familie cu prietenele, când singurul om cu care trebuia să vorbesc era chiar lângă mine.  Când faci propriile alegeri şi nu coincid cu ale prietenelor, devii un nimic şi eşti demn de dispreț.

– o căsnicie nu seamănă cu alta. Dacă eu accept, iert, trec peste greşeli care pentru alții par de netrecut, este pentru că eu sunt aşa, ceilalți cum vor. Este simplu să mă ignori dacă nu te raportezi la mine ca om, ca prieten, ci în funcție de cum îmi manevrez viața, mai ales căsnicia din care tu nu faci parte.

– am învățat că nu contează cum cred oamenii că trăieşti, ci ceea ce găseşti atunci când pui piciorul în casă. Ori eu am simțit că mă topesc de fericire mult timp.

– nu suntem noi şi  lumea, suntem noi şi atât, familia şi apoi oameni care ne încojoară, care nu trăiesc cu noi, care nu simt cu noi, care au viața lor.

Da, a trebuit să mă apropii de 31 de ani ca să învăț că nu ar trebui să mă las influnțată nici de mama care m-a făcut şi căreia îi mulțumesc că a ştiut să îmi spună printre cuvinte: ,, fata mea, o căsnicie nu este aşa cum vezi pe facebook, în telenovele, pe stradă. Dacă vezi doi bătrâni de mână pe stradă, fii curioasă să le aflii povestea, să vezi câte au trecut, câte au iertat, de câte ori au renunțat şi luptat ca să ajungă aici”

Dacă sunt fericită cu alegerile mele? Da! Aş face de un milion de ori la fel. Da, am rănit oameni, am cerut iertare şi am îmbrățisat. Da, m-am rănit pe mine, dar nu regret nimic din ceea ce am trăit. Aveam nevoie de tot răul ăsta care s-a întâmplat, ca să ştiu ce am de făcut cu viața mea.

Nu, nu divortez! E prea uşor să faci asta în zilele noastre. E uşor să spui:,, eu nu aş accepta” ,, eu nu aş face aşa” ,, eu, eu, eu” uităm că fiecare ,, eu” este altcineva, un cineva unic. Eu rămân să iert, să vindec, să salvez. Tot. Eu asta cred despre o căsnicie.

6 Comments

  1. Adriana

    8 februarie 2018 at 11:24

    Veste mai buna nici nu puteai da! De fapt, eram convinsa că așa se va întâmpla. Voalat, ți-am zis, într-un comentariu. Va iubesc, puternici frumoși! Va fi bine!

    1. Cocktail

      8 februarie 2018 at 12:08

      Aveam nevoie de despartirea asta, Adriana mea! Aveam nevoie amandoi ca sa nu mai vedem greselile unul la celalalt, ci fiecare la el. Si eu te iubesc. Multumesc ca ai vazut in noi ceea ce suntem. Astia suntem, cu bune si cu rele, asa ne iubim, asa ne acceptam. Este o ocazie buna ca sa mai primesc un inel, na, facem haz de necaz:))

  2. mirceaaivan

    8 februarie 2018 at 15:33

    Am o casnicie FERICITA de 31 de ani, desi toata lumea ( din jurul meu… si nu numai :))) ) sa impotrivit
    Exista cunostinte cat si prieteni (1 % :))) ) in schimb hotararile trebuie sa le iei tu in comuniune cu el
    Pacat de atata timp pierdut intre voi doi.

  3. Loredana Bogdi

    8 februarie 2018 at 20:54

    Parca ma regasesc in tot ce ai scris.Si eu am ajuns la un moment dat sa gandesc ca ultima solutie e divortul.Am povestit asa ziselor prietene.Mi-am dat seama ca nu asta e solutia.Eram frustrati,fiecare credea ca are motivele lui.Noua ani cu bune si cu rele.Invatam si realizam in timp ce e mai bine sa facem cu viata noastra.Ma bucur pentru tine draga mea!😘😘😘

  4. Gabriela Cattitude

    9 februarie 2018 at 10:56

    As fi vrut sa vina mai devreme acest articol. Dar niciodata nu e prea tarziu! Noi, pentru a ne da seama ce inseamna sa ne pierdem unul pe celalalt, a trebuit sa trecem prin divorț. Dar cand, orice ai face, viata ti-l tot scoate in cale pe celalalt, inseamna ca asa trebuie sa fie si nu te poti opune. Si am luat-o de la capat. Bineinteles ca acum toti ne sunt împotriva. Dar conteaza sa fim noi fericiti!

  5. Poteci de dor

    9 februarie 2018 at 13:43

    Nimeni nu ştie şi nu va şti mai bine decât voi ce e de făcut când e vorba de voi.
    Să fiţi bine mereu! 😉

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: