Nu, nu este nevoie sa judecati voi fumatorii, ei duc lupte despre care voi nu stiti nimic

Inainte sa devin fumatoare nu suportam si nu ma imprieteneam cu colege de liceu care aveau acest viciu. Le pusesem o eticheta foarte urata si nu imi trebuiau.

Abia dupa sase ani de fumat cand sotul meu mi-a spus ca ar trebui sa renunt sau sa fumez mai putin am inceput sa ma gandesc si la aceasta posibilitate. Pana atunci nici macar nu luasem in calcul sa renunt vreodata la fumat. Acum vad lucrurile total diferit si lupt cu acest viciu. Sunt atat de dependenta sau de slaba ( cum vreti voi) incat cred ca doar o minune va face ca eu sa renunt, desi imi propun zilnic.

Cum gandeam pana acum sase ani si cum gandesc acum despre femeia care fumeaza:

– desi intotdeauna am considerat ca femeia nu are de ce sa fumeze, au fost sase ani in care am vazut femeia fumatoare puternica, cu incredere de sine, interesanta. In ultimii cinci ani consider ca tigara este carja femeii si fara ea aceasta nu se vede la fel de interesanta, increzatoare si puternica;

– sase ani nu am vazut diferente intre femeia fumatoare si femeia nefumatoare. Acum o femeie nefumatoare imi pare mult mai finuta, delicata, increzatoare si stapana pe sine. Stiu, nu prea are legatura fumatul cum firea si comportamentul femeii, dar asa m-am simtit eu de fiecare data cand am renuntat la fumat;

– timp de sase ani imi scoteam chiar mandra pachetul de tigari si incepeam sa fumez crezandu-ma o diva. De cinci ani si mai ales in ultimii doi, fumez rar jn public si de fiecare data pentru ca viciul e mai puternic decat mine. O fac cu rusine. Mereu.

– inainte consideram ca fumatul este o alegere asumata, azi cand vad cat de greu este sa renunti consider ca este o boala pe care ai imbratisat-o inconstient la inceput si acum lupti sa o vindeci;

-la primul copil am fumat foarte rar si foarte putin. Am crezut atunci,  din nou ca este doar o alegere asumata si inconstienta in acelasi timp. La al doilea( peste sase ani) eram cu mult mai dependenta si am inteles din nou ca este o boala de care imi doresc sa scap, dar nu stiam unde sa caut ajutor;

-inainte simteam ca nu imi judeca nimeni alegerea de a fuma( in afara de bunica-mea), acum sunt prima care se desconsidera pentru acest viciu. Ce spun altii nu prea imi pasa. Mai ales ca nu stie nimeni luptele pe care le ducem eu si acest viciu pentru a ne desparti. Zilinic ne despartim si ne impacam. In fiecare seara ii spun adio si in fiecare dimineata iL caut disperata ca sa fie cu mine la cafea.

Acestea sunt doar cateva dintre trairile mele de fumatoare. Am fost sfatuita de catre teraput sa nu mai pun o vreme presiune pe mine caci nu fac nici o crima fumand. Sa ma relaxez si sa astept ziua cand voi fi pregatita. O astept. Altceva nu am de facut. Inca sper si cred ca intr-o zi voi deveni nefumatoare.

Nu, nu este nevoie sa judecati voi fumatorii, duc destule lupte cu ei! Sunt putini fumatori care nu isi doresc sa renunte. Fumatorii au nevoie sa fie sustinuti pentru a renunta. Blamand un fumator nu vei face decat sa devina si mai frustrat si sa fumeze si mai mult. Arata-i intelegere. Da-i timp. Crezi in el atunci cand iti spune ca viciul asta il doare, il macina, ii complica viata si ca nici lui nu ii place de el asa.

Vedeti, eu am promis aici ca ma voi lasa. As fi putut sa mint ca m-am lasat ca sa nu fiu o neserioasa in ochii tuturor, dar nu m-am lasat. Si nici neserioasa nu sunt. Sunt doar o fumatoare. Mai am de fumat. Nu e timpul meu acum sa spun stop!

Da, sunt fumatoare, dar intr-o zi nu voi mai fi! Sunt fumatoare, dar sustin campania Anei de la Zanascutecel.ro pentru ca poate alte mame pot sa faca pentru copiii lor, singurul lucru pe care eu nu am reusit sa il fac pentru copiii mei.

#nufumainsarcina

Un comentariu

Lasă un răspuns