Acasă Familie Nu o fi viața de povestit, dar nici doar de poveste

Nu o fi viața de povestit, dar nici doar de poveste

24
3
sursa pixabay

Mi-ar fi plăcut să vă spun că eu sunt cea care aduce primăvara, că soarele dacă nu este pe cer este în sufletul meu, că e întuneric afară, dar că eu văd undeva o luminiță care duce spre fericire. Sigur, nu sunt o tristă care creşte copii, spală podele, gătește oale cu mâncăruri şi îşi plânge de milă,  dar pe bune, viața chiar nu este numai despre râsete cu gura până la urechi, îmbrățişat, iubit şi iertat fiecare om din viața noastră.

Mi se întâmplă des să mi se spună că sunt un om plin de viață, frumos şi bun, care are o familie de poveste, care este aproape perfect. Așa se vede pe facebook. De cele mai multe ori așa și este, așa trăiesc în general, dar să coborâm cu picioarele pe pământ. Chiar credeți că eu trăiesc pe o altă planetă și nu mai pot de bine? Chiar credeți că eu nu am nervi, greșeli, dezamăgiri, frustrări? Am recunoscut că uneori nu am chef nici să ma dau jos din pat, că am nişte coşuri urâte şi un păr vâlvoi şi nespălat la timp, că am rănit şi eu oameni, că familia mea și viața mea nu sunt  chiar de poveste şi nici tot timpul de povestit, că nici nu îmi doresc să fiu perfectă.

Am ajuns să scriu acest articol după ce am citit zeci de postări ale femeilor care spun că devin frustrate atunci când văd cât de fericiți sunt alții, deși afirmă că ele nu cunosc acei oameni în realitate, nu le știu problemele, fricile, durerile. Mi-am amintit de mine cu ani în urmă.

sursa pixabay

Mă uitam  pe facebook şi mă apuca frustrarea uneori.

,, Băi, dar femeia asta cum naiba reuşeşte să aibă mereu casa curată, să crească patru copii şi să nu  îi certe niciodată, să gătească şi să mai ia şi cina în oraş cu familia, aranjată la patru ace?Eu de ce nu pot? Eu ce am? Ea este mai frumoasă, mai deșteaptă, mai femeie decât mine?”

De când scriu despre viața de familie pe blog( deși le scriu și pe alea mai puțin frumoase), primesc tot felul de mesaje așa cum am scris și mai sus. Sunt mămici care mă întreabă cum reușesc să am atâta energie, cum reușesc să am grijă de casă, de copii, de blog, să merg la piată, să mai ies și la o cafea cu câte o prietenă din când în când. ,,Noroc” că au văzut ca până și eu era să divortez că mult timp am fost apreciată și pentru  ce relație perfectă am cu soțul.

Nu, nu încerc să vă spun că am mințit vreodată, ori că cei care postează pe facebook ori bloguri că nu mai pot de fericiți și împliniți vă mint, încerc să vă spun doar că nici noi ăștia care suntem fericiți nu suntem fericiți în fiecare zi. Așa suntem construiți. Ne este mai ușor să vorbim(în public) despre lucrurile bune care se întâmplă în viața noastră, dar asta nu înseamnă că se întâmplă doar lucruri bune.

 

Ce se întâmplă în casa unei mame defapt

Eu nu reuşesc să țin ordine în casă, doar  dacă fac de trei ori pe zi. Îmi pare rău, însă sunt la etapa în care m-am maturizat suficient de mult încât să nu mă mai deranjeze când fiică-mea a preferat să mănânce pastele după ce a răsturnat castronul pe covor. E greu, dar dacă nu aş pune curățenia pe locul 5-6-8 sau cât o fi, nici nu ați afla acum cum se mănâncă pastele pentru că eu aş fi în bucătărie la şmotruit şi  mie îmi place să fac asta, dar să scriu de parcă aş vorbi cu omul e pasiunea mea numaru’1. Nu am dormit de un an și șase luni liniștită și fără griji,  dacă nu mă dau măcar cu  rimel, fond de ten și gloss mi-e teamă că nu va apărea vreodată o poză pe facebook cu mine.

Ce vedem pe facebook

Poze cu camere curate, bebeluși cu haine nepătate, mămici fără cearcăne și foarte binedispuse. Ai putea să juri că în camera aia nu locuiește un bebeluș și mai ales că bebelușul din imagini este cel liniștit copil ever. De mămici nu mai zic, te și întrebi dacă au bonele, părinții, socrii cu ele non stop.

Deci când am decis eu să nu mai fiu aşa obsedată de curățenie văd pe facebook numai poze cu bebeluşi şi parchet lucios, covor imaculat, pereți neatinsi de mâini scoase din sos. La mine sunt haine și jucării peste tot în mai mult de jumătate de zi, paste pe jos, masa plină de firimituri și cred că și pe jos sunt destul de multe câteva. Nu le luați în seamă. Eu am înțeles prea târziu( adică după ce mi-am rupt spinarea şmotruind) că aceşti bebeluşi nu sunt  și nu vor fi impresionați de curățenia noastră NICIODATĂ!

Laptele e lapte si mierea e miere. Amandouă sunt bune, dar nu le găseşti de fiecare dată pe amândouă în casa unui om. Serios, vă văd fericiți, ştiu că vă iubiți, că sunteți frumoşi şi aveți o familie pe măsură, dar haideți, vă rog eu, recunoaşteți că uneori nu vă înțelegeți deloc, că poate vă aruncați cuvinte grele şi v-ați amenințat măcar o dată, cel puțin în gând, cu divorțul. Cineva, chiar nu mai ştiu cine, spunea că e penibil să îți speli rufele în public, dar mai penibil este să fii mincinos şi să spui că tu NU, NICIODATĂ! Ştiu oameni care într-adevar se ceartă fără cuvinte aruncate la nervi şi îi cred pe cuvânt, dar ştiu mai mulți care mint!

Să ne înțelegem, ce vedeți pe facebook e doar de bine. Oamenii postează în general atunci când sunt fericiți, mulțumiți de viața lor pentru că nu vor să-şi spele rufele în public. Nu spun că greşesc ei, greşesc cei care devin frustrați că ei se mai ceartă şi la alții e doar lapte şi miere. Am vrut şi eu să postez un trandafir superb pe care mi l-a adus soțul acum două zile, dar am fost sigură că mă enevează până a doua zi şi m-am răzgândit. Na, ghinion. Nu mi-a mai invidiat nimeni familia frumoasă că doar nu eram fraieră să postez şi a doua zi când m-a enervat rău. Cam aşa se procedează pe facebook. Nu acuz, numa’zic şi eu ca să o pun de un articol, dar nu vă mirați când citiți despre o femeie pe care o vedeați mega fericită pe facebook că divortează peste noapte!

Ar fi minunat dacă am conștientiza o dată pentru totdeauna că este perfect normal să avem și zile cu: dezordine în casă, vești proaste, soți imperfecți, prieteni trădatori, vecini bârfitori, părinți neînțelegători, etc. Astea sunt normale și nu se întâmplă zilnic, dar se întâmplă tuturor!

În loc să devenim frustrați atunci când privim în grădina altuia, am putea să culegem buruienile dintr-a noastră și apoi să punem si noi o poză pe facebook! Și nu pentru a stârni noi frustrarea in alții, ci pentru a fi un exemplu: priviți, am o grădină frumoasă, dar nu a fost așa mereu. Am muncit mult la ea.

Despre asta este vorba, pe facebook avem vieți de poveste, dar nu le povestim!

Da, am putea fi un exemplu pentru alții. Mereu.

 

 

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.