Nu sunt un blogger profi, dar nici hater nu voi fi vreodata

,, – Tu scrii atat de bine!

-Multumesc!” Si inghit in sec de fiecare data.

Ma prefac ca si eu stiu asta despre mine, ca am atata incredere in mine incat ma vad intr-o zi predand lectii despre blogging. In realitate eu sunt o emotie. Eu nu sunt un blogger din ala bun care sa stie trucuri despre cum sa ajunga pe un piedestal in fata oamenilor. Eu nu vand retete despre iubire, incredere, omenie. Nici masini sau avioane. Eu nu vand nimic. Nici profi nu sunt( spun unii bloggeri, care atunci cand au vrut ceva au uitat sa intrebe daca sunt profi).Eu doar scriu. Eu imi pun sufletul pe tava in fata tuturor. Daca vreti…mi-am vandut sufletul pe un zambet, pe o lacrima, pe o imbratisare a unui om, doi, multi sau putini.

Cand am scris plangand au citit si oamenii plangand.

Cand am povestit razand au ras cu mine.

Cand am facut bine au primit binele cu bratele deschise.

Cand doar au crezut ca as putea sa excelez in ceea ce fac au aruncat cuvinte grele si minciuni. Au inventat si au fugit. Au strans din dinti si au spus ca strugurii sunt acrii si ca eu o mincinoasa. Am strans si eu din dinti. Si mi-am plans in pumni ori in privatul cui am simtit ca ma intelege, ori in bratele celui care mi-a spus mereu:,, esti naiva pentru lumea asta, putini sunt cei care se bucura atunci cand te vad bine”.

Eu nu sunt cineva. Nu scriu perfect, nu castig concursuri, nu stiu sa imi fac publicitate, nu sunt prea buna. Nu sunt profi, Dom’le! Eu scriu emotii. Ale mele. Eu pun suflet.Peste tot. In tot ce fac. In palmele tuturor. Atat am. Un suflet si niste cuvinte. Eu sunt emotie. Nu sunt exemplul de urmat. Nu sunt cineva-ul pe care sa poti sa-l copiezi pentru ca eu scriu despre ale mele si tu nu le-ai trait cu mine. Tu nu stii nimic despre mine. Tu citesti si tragi concluzii. Concluzii pripite de multe ori caci altfel nu ai vinde gogosi si nu ai baga jordeaua.

Eu nu sunt proasta. Eu invat sa tac. Sa taci si sa pleci am invatat ca este cea mai buna solutie atunci cand oamenii isi scot sagetile. Unii te vor lovi pentru ca asa cred ca te vor darama. Altii vor da pentru ca urmeaza turma. Unii doar vor incerca. Altii o vor face pe la colturi. Putini sunt cei care au inteles cu adevarat cum esti tu. Eu nu am nevoie sa ma ridice cineva in slavi pentru ca scriu. Eu scriu pentru mine si pentru oamenii ca mine. Si sunt multi. Si imi spun sa nu ma opresc. Eu nu am nevoie sa creada cineva in mine. Mi-am subestimat mult timp talentul de a pune in cuvinte ceea ce gandeam si am gresit. Azi este doar o zi in care unii au banuit ca ma situez prea bine ca si blogger si si-au aratat adevarata fata si adevaratele caractere!

Imi permit sa fiu ingamfata si a dracului de rea si sa va dau un sfat: conflictele si datul din papagal nu va aduc beneficii decat poate pe termen scurt. Mie nu aveti ce sa imi luati! V-am dat credit si ati incercat sa scormoniti minciuni dupa ce ma linguseati in privat ca ,, ati vrea si voi”. Nu m-ati facut decat sa raman acceasi Raluca cu intentii bune, dar sa fiu mai costienta de valoarea mea ca om si sa am grija cui vreau sa-i fac bine! Nu fiti hateri, fiti femei, mame, doamne!

Nu sunt un blogger profi, dar eu ma bucur si citesc cu drag bloggeri care s-au ridicat pe propriile lor forte, prin urmare, eu nu voi fi hater niciodata!

9 comentarii

  1. …va luați prea mult în serios, uitați că ați inceput totul din bucurie pentru scris. E loc pentru toți, orice ați aborda. Tu vrei sa fii blogger, altfel nu ți-ar scapa cuvinte ca „influencer”, „Chinezu”, etc. Atunci, asteapta-te si sa se iveasca nepotrivirile. EstI entuziasta prea tare uneori, și sari de fericire prea repede. Asteapta putin, macar puțin. La fel faci și cand te superi pe ceva. Ia, intoarce-te la tine, la scrisul tau cald, fa ce-ti place și lasa sa se vada firesc asta, fara sa accentuezi prea tare unele nuante, fara sa atragi tu atentia, ci scrisul doar sa faca asta, subiectele abordate. Ai oameni ce te admira și vor sa simta și situatie, și traire.

    Cu timpul, cand vei obtine ceea ce doresti tu sa obtii…oamenii vor observa singuri că nu mai e doar o nuanta, ci o culoare concreta. Si nu mai sari in articole sa te explici, du-te unde ti-e locul. Si celalalt il are, și din afara pare ca nu incapeti pe el, ceea ce nu cred ca e adevarat. Mereu lumea se va feri sa te sustina pe tine sau pe celălalt, mai ales ca au asistat mereu la astfel de trairi, prin alte locuri, și au observat că nu aduc nimic bun. Eu am admiratie pentru patratica fiecaruia, insa ma retrag din locuri unde nu ma mai potrivesc chiar daca mi s-a parut ca ma potriveam candva. Nu mă intereseaza „conflictul” de azi, nu-mi explica. Am vazut și nu vă dau dreptate și nici nu mă implic in subiectul concret, ci la general. Ti-as fi lasat comentariul pe privat, insa una dintre regulile mele noi e sa nu mai vorbesc pe privat cu nimeni. Poate te ajuta ce spun, de nu….sterge comentariul, nu ma supar.

    1. Nu astept dreptate de la nimeni, eu am dreptatea mea pe care o stiu doar eu. Influncer este un termen des folosit atunci cand vorbesti despre blogging. Toti suntem, mai mult sau mai putin. Legat de Chinezu,nu pot sa dau explicatii pe cine aleg sa citez. Stiu ca pentru multi este bau-bau, pe mine m-a invatat sa nu ma las afectata dix de astfel de conflicte. Nu, nu dau explicatii nimanui. Nici macar nu am facut parte din scandal. Am plecat. Intr-o zi se va vedea adevarul, nu este nevoie sa deschid eu ochii cuiva.
      Unde este locul meu nu este al nimanui, nu imi imapart visurile cu nimeni. Chiar nu stii dedesupturile aceste povesti. La cum te cunosc, daca ai fi fost in locul meu ai fi suferit la fel sa vrei sa faci un bine si sa fii acuzat de niste lucruri aberante. Si nu, nu este o explicatie, insa asa sunt eu …scriu ceea ce ma macina si ma bucura. Scriu despre ce traiesc. In stilul meu asta care nu este profi. Nu pot sa scriu doar despre soare…

      1. ..nu m-ai inteles. ȘI nici eu nu scriu doar despre soare, dar asteapta-te sa fii atacata, caci oamenilor li se pare mereu cate ceva. Eu vad in tine fata-scriitor, omul care are milioane de lucruri despre care poate vorbi și nu te vad in conflicte. Nu te vad. Asa ca, de acum imi tin parerile pentru mine, voi suferi mereu cu tine, ma voi bucura de succese, dar nu-ti voi mai spune mare lucru, nici de bine, nici de rau, ci cat mai impersonal. Bineînțeles ca te poti raporta la cine doresti, insa nu pari neafectata de conflicte. Nu e musai sa stiu dedesupturi, e suficient sa stiu cat strica aceste lucruri bunului mers interior, chiar și in blogging. Agresivitatea o observ, chiar azi scriam despre asta, la modul general, dar eu observ și evit interactiunea.

        Profi, hater, și ce o mai fi, sunt din alt film. Spre deosebire de tine, eu as pleca invartindu-mă din aceasta lume daca oamenilor li s-ar casuna pe mine, dar asta e alta poveste…

        Numai bine, ție!

        1. Nici tu nu m-ai inteles, Adriana…
          Recunosc, m-a afectat. Mult. Altfel nu as mai fi scris despre asta. Recunosc si ca sunt iute la manie, stii asta deja.
          Eu nu sunt un viitor scriitor. Chiar nu sunt. Sunt un om care daca nu ar fi afectat de nedreptati si daca nu ar avea doi copii poate nici nu ar mai scrie.
          Spun ca nu cunosti dedesupturile pentru ca sunt sigura ca daca te-ai pune o secunda in locul meu ai suferi si ti-ar fi ciuda ca ai fost tu intr-un moment in care oamenii au au actionat urat dupa ce tu ai fost acolo pentru ei, deloc pentru tine.
          Nu ma deranjeaza sa isi dea cineva cu parerea. Ai dat like la un articol unde se batea in mine despre faptul ca nu sunt profi. Da, nu am fost profi decat atunci cand mi-au scris in privat,, vreau si eu cadou pentru puiul meu” . Si stiau ca nu vin cadourile din buzunarele mele. Atunci nu a contat de la cine vin si ce contin. Important era sa fie.
          Ma opresc aici caci deja am vorbif prea mult. Cert e ca nu s-a ivit un scandal de la mine. Antoaneta s-a dus si a vorbit acolo unde nu avea de ce sa o faca decat cu un interes marsav. Punct.
          Stii prea bine ca nu ma supar pe tine si ca nu vreau sa supar pe mine.
          Cam cat vezi in articolul asta, cam atat este nesimtirea mea si si de asta imi este rusine, insa nu permit nimanui sa isi bata joc de mine si sa creada ca este in regula sa o faca si a doua oara!

          1. ..bre, toate ca toate, dar zi-mi de unde imi iau like-ul ca eu nu am vazut nimica de tine. Hai, ca deja ne ametim in presupuneri, eu nu asta mi-am dorit ci sa fii putin mai precauta si mai rabdatoare. Si scriitor poți fi, dar ai uitat de Melisa, acum ai alte prioritati și e bine asa, dar nu te mai lasa afectata, mor de ciuda. Ma duc sa-mi caut like-ul dat.

  2. Parca am scris eu articolul asta.
    Daca blogger profi inseamna sa fii agresiv, nesimtit, sa calci pe cadavre si sa jignesti in stanga si-n dreapta, multumesc lui Dumnezeu, nu sunt blogger profi. Sunt EU, asa cum sunt, nimic in plus sau in minus.
    Si asa voi ramane 🙂
    Tu fii asa cum esti, asa cum simti, e cel mai bine.

Lasă un răspuns