Acasă Despre copii Nu-ul ăsta m-a durut. Încerc să mă vindec

Nu-ul ăsta m-a durut. Încerc să mă vindec

0

Am avut cea mai frumoasă familie. Deși nu au fost părinții mei, am simțit că sunt importantă pentru ei, am simțit binele pe care mi l-au vrut și ăla pe care mi l-au făcut. La noi serile erau cu hârjoneli, cu iubire, jocuri și jucării. O dată ne-au furat hoții gâștele din curte, seara, devreme, iar noi nu i-am auzit pentru că jucam cărți și râdeam de răsuna casa. ( o să povestesc altă dată despre asta) .

 

Cu toate astea, am avut parte de multe Nu-uri fără explicații. Ai mei sunt oameni simpli de la țară, fără facultăți, fără cărți de parenting. La mine în sat nu se țineau ateliere pentru mame și copii, workshop-uri și alte din astea care să-i învețe că un NU spus vehement în timp ce aruncau mâncare la porci, mi-ar afecta mie încrederea de sine pe viitor. Când venea bunică-mea noaptea să mă ia de pe uliță, pe vremea când eram adolescentă și voiam și eu să am libertatea pe care o aveau prietenii mei, adică să stau cât vrea mușchiu’ meu de copil, știți cum mă striga?

,,- Liliană, pai ce mama dracu’, până când? ”Eram drepți și deja în drum spre casă. Nici nu apucam să zic că sunt cuminte, că ma joc cu copiii, că aș mai vrea. Știam că îmi va spune NU ȘI PUNCT.

Dacă aveam altă părere care nu corespundea cu a mătușii mele, se uita la mine, fix în ochi și îmi spunea doar un ,,Hmm”. Știam că trebuie să fac așa cum spunea ea. Nu știu dacă făceam, încăpățânată am fost de mică.

Unchiului meu îi plăcea mult să ne explice fiecare NU. Îl consideram enervant și plictisitor atunci, dar am mai spus că el mi-a îndrumat cumva pașii în viață cu blândețe și multe sfaturi utile.

 

Până aici poate v-ați amuzat, că și eu mă amuz și imi amintesc cu drag cum mă aștepta bunica cu ciomagul în colțul uliței( era ca să sperie câini, nu pentru mine), însă știți cum m-a afectat Nu-ul ăsta afurisit, spus așa în grabă și de cele mai multe ori pentru a mă proteja pe mine și a se proteja pe ei? ,, Nu ai voie la discotecă” Punct! Se protejau pe ei. Nu ar fi putut să doarmă cu gândul că cineva se va lua de mine, că voi păți ceva, că nu vor dormi, aștepând ca eu să intru pe poartă.

 

,, Nu ai voie” ,, nu poți” ,, nu te las” ,, nu pune mâna”,, nu plânge de față cu oamenii că vor râde de tine”. Un milion de Nu-uri am auzit eu în copilărie. Fix până la 19 ani când am plecat de acasă. Și tu ai auzit aceleași Nu-uri! Toți, mă rog, majoritatea le-am auzit. Suntem intoxicați de mesajele copilăriei. Alea negative, despre ele vorbesc doar azi, căci alea pozitive, slavă Domnului, mi-au ghidat frumos pașii în viață, fără ele ar fi trebuit să mă mut în casa unui psihoterapeut la câte planuri am cu viața.

 

Cum m-au afectat Nu-urile din copilărie

 

Stima de sine scăzută– nu aveam curaj să-mi spun punctul de vedere într-un grup de prieteni, în fața alor mei, nici în fața directorului care m-a făcut nesimțită că nu am putut să mai supraviețuiesc în regim de internat și să particip la balul bobocilor. Azi i-aș fi zis vreo două, m-ar ține minte toată viața!

Nu aveam curaj să fac multe lucruri pe care aș fi iubit să le fac.

Nu aveam curaj să vorbesc, scriam într-un jurnal pe care îl rupeam periodic, de teamă să nu fie citit de cineva.

Nu am avut încredere în mine nici atunci când am devenit adult.

Știți de câte ori am spus că eu NU scriu bine, NU știu să mă îmbrac bine, NU știu să cresc bine copii, NU știu NIMIC.

Am avut în cap un milion de idei și proiecte, de visuri și planuri. La cele mai multe am renunțat pentru că eu NU AM VOIE ȘI NU POT să fiu bună într-un domeniu, să fac lucruri bune pentru mine și cei din jur, să fiu EU!

 

Cum sunt în relația părinte- copil

Încă am tendința de a spune: NU PUNE MÂNA, NU ALERGA, NU O SĂ POȚI, ETC. Uneori chiar o fac și realizez mai târziu că am greșit. Da, nu au voie la aragaz, dar în loc de NU AI VOIE, pot să spun: Este riscant să pui mâna. S-ar putea să te arzi, ori să dai foc la casă. Aș putea să explic într-un milion de feluri, numai să O FAC! Nu îmi place să îi văd atârnați prin copaci sau alergând, dar în loc să le interzic, aș putea să îi supraveghez, să îi rog să fie atenți, să le explic care sunt riscurile, sau dacă tot aleg să NU măcar să explic de ce nu.
Pentru că sunt și situații în care chiar NU.

Ei bine, nu suntem specilaști, nici perfecți, așadar ce nu știm, învățăm. Ne dorim să NU creștem copii marionete, roboței, lipsiți de încredere în ei. Ne dorim ca ei SĂ AIBĂ VOIE ȘI SĂ POATĂ! Eu am ajuns în punctul în care am decis că POT TOT CE VREAU. Și atunci cand vreau, CHIAR FAC CE VREAU. Așadar am vrut acest atelier cu colegele mele, Ileana Stanciu și Cristina Ciocoiu și iată, se poate! Se poate să învățăm, să evoluăm, să creștem copii echilibrați.

Vă așteptăm și pe voi sâmbătă la After School Rainbow, să scăpăm de acest NU. Cele mai multe NU-uri le spunem atunci când suntem ocupați, când suntem sau avem musafiri.

Paștele ăsta ai rabdare și explică-i copilului tău fără NU sau de ce NU!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.