Nu vreau sa mai vad ochi tristi de dorul mamei

Nu vreau sa mai vad ochi tristi de dorul mamei

,,O cautasem o viata intreaga, iar cand am cunoscut-o nu aveam nimic sa-i spun. Nici ura, nici iubire, nimic. Nici un sentiment nu nutream pentru femeia care ma ținuse în pantece, pentru femeia care purta prima cicatrice pe abdomen ca sa vad eu lumina zilei pentru prima oară, pentru mama care atât cat fusese langa mine ma iubise ca pe Dumnezeul ei. Si e ciudat cum nici sangele nu te mai cheamă după un timp în care tu ai rostit cuvântul mama doar ca sa nu fii diferit față de ceilalți copii. O străină sa fi fost si tot as fi putut sa o privesc în ochi, dar pe ea nu….pentru ca mama nu privise ochii mei tristi mulți ani,iar eu nu cunosteam sentimentul unui copil iubit.”fragment din Melissa

Kid crying, focus on his tear, added a bit of grain, black and white
Kid crying, focus on his tear, added a bit of grain, black and white

Dragi mame, eu am fost un copil norocos care azi isi îmbrătisează mama cu drag atunci când are ocazia, sunt copilul pentru care mama  este cea mai buna prietena, insa nu toti copiii sunt la fel. Nici eu nu am fost. Maternitatea m-a facut sa iert, sa inteleg, sa accept si sa construiesc. Atunci când am devenit mama am inteles ca merita toate astea măcar pentru lunile in care m-a ținut in pantece, pentru nasterea grea si anii in care mi-a dus dorul.

Nu va lăsați copiii si nu asteptati sa alerge intr-o zi în bratele voastre spunandu-va ca sunteti cele mai bune mame din lume. Nu sperati ca orice copil va dori sa isi cunoasca mama intr-o zi, insa sa fiti sigure ca ar avea atâtea sa va reproșeze….

Nu ii faceti daca stiti ca nu sunteti capabile sa ii iubiti pentru ca da…nu ii iubiti daca nu ii aveti langa voi, daca nu va doare sufletul nestiind unde sunt, daca au mâncat, daca i-a supărat cineva…

Voi de ce ati avut mame? Pe voi de ce nu v-au abandonat ca sa simțiți toata durerea unui copil fără mama? Voi de ce ati avut parte de iubire daca nu ati invatat sa oferiți decat plăceri sexuale bărbaților? Voi ati avut serbări la care nu v-au fost mamele alături? Voi ati facut felicitări de 8 martie pictate cu lacrimi de dor, de strigat, de neputință? Voi câți ani la rand v-ati serbat ziua de nastere cu plapuma in cap dorind sa treaca mai repede pentru ca cea mai importanta urare nu avea sa vina nici măcar atunci? Voi de cate ori ati plâns si v-ati suflat singure pe răni? Astea sunt doar o mica parte din trăirile unui copil fără mama. Sa nu vorbim despre perioada adolescentei când începe sa se formeze ca om si i se va sadi ura in suflet. Ura pentru propria mama. Frustrări peste care va trece greu ori va trai cu ele o viata. Nu va avea incredere in el si se va marginaliza singur de ceilalți copii crezând ca el este diferit.

Si da, copiii abandonați de mame sunt diferiți. Ei nu cunosc unica mângâiere care alina dureri. Ei nu stiu ce inseamna un sărut pe frunte de la mama inainte de culcare. Pe ei nu ii intreaba nimeni despre dor pentru ca doare…

Un copil abandonat are toate sansele sa apuce pe drumuri gresite crezând ca oricum nu o sa aiba sanse sa ajunga cineva fara cea care ar trebui sa fie acolo in spatele lui la orice pas.

Pentru ce exista mame? Pentru ce ne numim cele mai bune si frumoase fiinte? Pentru ce dăm viața si abandonăm? Ce devine intre timp mai important decat proprii copii? Ii uităm? Cum este posibil sa uiți un omulet care a crescut in pantecele tale? Cum sa uiți de cel care ti-a dat cele mai demne lovituri pe care trebuie sa le primească o mama? Cum sa uiți momentul ala in care a privit fix in ochii tăi si ti-a recunoscut vocea mai repede decât ai fi putut tu sa ii recunosti tu plânsul? Cum sa uiți cine te-a strigat mama? Cum sa fii tu omul care l-a rănit cel mai mult când el se astepta ca tu sa il protejezi toata viața?

Acest mesaj nu este pentru cele care au facut deja acest pas de a-si abandona copiii, nu cred ca le voi convinge eu sa se întoarcă după ei, dar este pentru cele care se gândesc sa facă acest lucru. Poate le înduioșează, poate nu s-au gandit la durerea pe care  ar provoca-o daca i-ar abandona, poate grijile, problemele, depresiile le-au facut sa se sature de tot si sa isi dorească sa fuga. ..opriti-va câteva minute si priviti in ochii copiilor abandonați. Nu va doare sufletul? Nu simțiți ca va lasa picioarele când stiti ca ochii aia tristi ar putea fi ai copiilor vostri?

Am obosit sa vad atatea cazuri, prea multi copii abandonati de mame, exagerat de multi. Nu am scris ca sa arat ca eu sunt o mama buna pentru ca nu sunt o mama buna, sunt una normala asa cum ar trebui sa fim toate. Sunt una dintre mamele care stie ce inseamna sa traiesti o perioada fara propriul copil, una care a luptat sa nu se piarda in fata nedreptatilor si cu toate astea sunt doar o mama, una care nu si-ar abandona niciodata copilul, una care recunoaste ca judeca mamele care fac copii si ii parasesc, una care ar vrea sa nu mai vada ochi tristi de dorul mamei…

2 comentarii

  1. Tocmai din cauza ca ai trecut prin ce ai trecut, vei fi o mama extraordinara! Tie ti se poate parea ca esti normala, dar sunt mame care nu iti ajung nici la degetul mic!

Lasă un răspuns