Nu vreau să mai văd ochi triști de dorul mamei

N-am simțit nimic atunci când mi-am întâlnit mama la 21 de ani

,,O căutasem o viață întreagă, iar când am cunoscut-o nu aveam nimic să-i spun. Nici ură, nici iubire, nimic. Nici un sentiment nu nutream pentru femeia care ma ținuse în pântece.  Pentru femeia care purta prima cicatrice pe abdomen ca să văd eu lumina zilei. Pentru mama care atât cat fusese lângă mine mă iubise ca pe Dumnezeul ei. Și e ciudat cum nici sângele nu te mai cheamă după un timp în care tu ai rostit cuvântul mama doar ca sa nu fii diferit față de ceilalți copii. O străină sa fi fost si tot as fi putut sa o privesc în ochi.Pe mama nu am putut pentru ca mama nu privise ochii mei tristi mulți ani,iar eu nu cunosteam sentimentul unui copil iubit.”fragment din Melissa

Kid crying, focus on his tear, added a bit of grain, black and white
Kid crying, focus on his tear, added a bit of grain, black and white

Dragi mame, eu am fost un copil norocos care azi își îmbrătisează mama cu drag atunci când are ocazia, sunt copilul pentru care mama  este cea mai buna prietenă, însaă nu toti copiii sunt la fel. Nici eu nu am fost.

Maternitatea m-a făcut să iert, să inteleg, să accept și să construiesc. Atunci când am devenit mamă am înteles că merită toate astea măcar pentru lunile în care m-a ținut în pântece, pentru nașterea grea și anii în care mi-a dus dorul.

Lăsați orice și pe oricine, dar nu copiii

Nu vă lăsați copiii și nu asteptati să alerge într-o zi în brațele voastre spunându-vă că sunteți cele mai bune mame din lume. Nu sperați că orice copil va dori să îșî cunoască mama într-o zi, însă să fiți sigure că ar avea atâtea să vă reproșeze….

Nu îi faceți dacă stiți că nu sunteți capabile să îi iubiți. Nu, nu îi iubiți dacă nu îi aveți lângă voi, dacă nu vă doare sufletul neștiind unde sunt, dacă au mâncat, daca i-a supărat cineva sau ceva.

Dacă v-ar fi lăsat și pe voi părinții?

Voi de ce ati avut mame? Pe voi de ce nu v-au abandonat ca sa simțiți toata durerea unui copil fără mama? Voi de ce ati avut parte de iubire daca nu ati invatat sa oferiți decat plăceri sexuale bărbaților?

Voi ati avut serbări la care nu v-au fost mamele alături? Voi ati facut felicitări de 8 martie pictate cu lacrimi de dor, de strigat, de neputință?

Voi câți ani la rand v-ati serbat ziua de nastere cu plapuma in cap dorind sa treaca mai repede pentru ca cea mai importanta urare nu avea sa vina nici măcar atunci? Voi de cate ori ati plâns si v-ati suflat singure pe răni? Astea sunt doar o mica parte din trăirile unui copil fără mama.

Sa nu vorbim despre perioada adolescentei când începe sa se formeze ca om si i se va sadi ura in suflet. Ura pentru propria mama. Frustrări peste care va trece greu ori va trai cu ele o viata. Nu va avea incredere in el si se va marginaliza singur de ceilalți copii crezând ca el este diferit.

Si da, copiii abandonați de mame sunt diferiți. Ei nu cunosc unica mângâiere care alina dureri. Ei nu stiu ce inseamna un sărut pe frunte de la mama inainte de culcare. Pe ei nu ii intreaba nimeni despre dor pentru ca doare…

Un copil abandonat are toate șansele să apuce pe drumuri greșite.  Va gândi că  oricum nu o să  ajungă cineva fără cea care ar trebui sa fie acolo in spatele lui la orice pas.

Pentru ce sunt mamele?

 

Pentru ce exista mame? Pentru ce ne numim cele mai bune si frumoase fiinte? Pentru ce dăm viața si abandonăm? Ce devine intre timp mai important decat proprii copii? Ii uităm? Cum este posibil sa uiți un omulet care a crescut in pantecele tale?

Cum sa uiți de cel care ti-a dat cele mai demne lovituri pe care trebuie sa le primească o mama? Cum sa uiți momentul ala in care a privit fix in ochii tăi si ti-a recunoscut vocea mai repede decât ai fi putut tu sa ii recunosti tu plânsul?

Cum sa uiți cine te-a strigat mama? Cum sa fii tu omul care l-a rănit cel mai mult când el se astepta ca tu sa il protejezi toata viața?

Nu-i lăsați!

Acest mesaj nu este pentru cele care au facut deja acest pas de a-si abandona copiii, nu cred ca le voi convinge eu sa se întoarcă după ei, dar este pentru cele care se gândesc sa facă acest lucru.

Poate le înduioșează, poate nu s-au gandit la durerea pe care  ar provoca-o daca i-ar abandona. Poate grijile, problemele, depresiile le-au facut sa se sature de tot si sa isi dorească sa fuga. Opriti-vă câteva minute si priviti in ochii copiilor abandonați. Nu va doare sufletul? Nu simțiți ca va lasa picioarele când stiti ca ochii aia tristi ar putea fi ai copiilor vostri?

Am obosit să văd atatea cazuri, prea multi copii abandonați de mame, exagerat de multi. Nu am scris ca sa arăt că eu sunt o mamă bună pentru că nu sunt o mamă bună. Sunt O mamă normală așa cum ar trebui să fim toate. Sunt una dintre mamele care știe ce înseamnă să traiești o perioadă fără propriul copil. Sunt una dintre cele care a luptat sa nu se piarda in fata nedreptatilor si cu toate astea sunt doar o mamă. Una care nu si-ar abandona niciodata copilul. Una care recunoaste ca judeca mamele care fac copii si ii parasesc, una care ar vrea sa nu mai vada ochi tristi de dorul mamei…

Articolul precedentPloaie de vara cu miros de copilarie…
Articolul următorJurnal de toamna
Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Am născut prin cezariană şi nu îmi pare rău

După ore multe de travaliu cu asistente care sforăiau la propriu lângă mine în...

Interviu cu Elena Santos( Acasă cu mami)

Pe Elena Santos am avut norocul să o cunosc acum doi ani, atunci când...

Divorțează în şoaptă!

Acolo unde a fost iubire şi poate nu mai e. Acolo unde erai centrul...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Te doale inimioala, mami?( Fragment din povestea Deliei)

Am prins telefonul lui Eugen. Știu că nu trebuia să caut în el. Nu...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.